Cum ne-am ales partenerul de viata?
Cum ne-am ales partenerul de viata? | Autor: silvi_2005
Am tot citit la divesre subiecte despre nenumaratele probleme legate de cuplu.Daca e bine sau nu sa inselam? Cum sa trecem pste abuzul domestic? Ce sa facem cu sotii gelosi?
Personal cred ca toate aceste intrebari isi gasesc pe undeva raspunsul incercand sa analizam cum ne-am ales partenerul de viata. De multe ori am vazut de la inceput unele parti mai putin frumoase dar am trecut peste, sperand ca se va schimba in bine pe viitor.Dar de cele mai multe ori nu e asa.
Foare rar cred, ca un om decent, sincer, linistit si care nu este gelos se schimba peste noapte.Poate ma contraziceti voi daca nu e asa.
Personal am trait experianta de a fi implicata intr-o relatie cu un partener nu f potrivit dar...era un tip spiritual, certurile mi se pareau ca dau sare si piper relatie, iar gelozia lui credeam ca se va termina pe masura ce ne cunoastem mai bine. N-a fost asa si relatia s-a sfarsit prost...credeam atunci. Acum imi dau seama ca a fost mai bine asa pentru ca oamenii nu se schimba...din pacate, decat foarte putin.
Am avut grija atunci cand mi-am ales sotul sa fie un om linistit, cu care sa ma inteleg si care sa imi fie cel mai bun prieten. Chiar daca nu era trubadurul care trezea scara cu serenade sub balcon si nu a inchiriat un restaurant numai pentru noi atunci cand mi-a zis prima data ca ma iubeste.
Sunt chiar curioasa sa aflu de la voi pe ce principii v-ati ales sotul sau sotia? Dragoste nebuna ? Intelegere si sprijin reciproc?
Exista intr-adevar oameni care se schimba radical peste noapte, din broscoi in print sau invers?
Silvi si bebe Alain 19.01.2006
Daca ceva se intampla o singura data, se poate sa nu se mai repete niciodata dar daca se intampla de doua ori, se va repeta sigur si a treia oara.
Raspunsuri
pisimuky spune:
Noi ne-am "luat" din dragoste. Foarte multa dragoste. Dar pe langa asta am fost si suntem foarte buni prieteni si ne putem baza unul pe celalalt la nevoie, la greu mai ales.Eu personal nu cred ca poti schimba un om in punctele esentiale. Poate sa influentezi putin comportamentul lui obisnuit dar nu mai mult decat atat. Iar la faza cu alesul poti sa iei o teapa de zile mari pt. ca sunt unii ( sau unele ) care joaca teatru si o fac nemaipomenit de bine chiar si ani la rand pt. ca dupa semnarea actului cu pricina sa-si arate adevaratul caracter. Loterie curata, nu degeaba se zice...
Mamica de 
nazdravan Rares si 
Mihnea
Good things last forever.
Alex2 spune:
Nu stiu daca raspunsul meu isi are rostul aici...
Pe prima mea sotie am ales-o fiindca era nespus de frumoasa, si eram mandru ca era tocmai a mea.
Pe actuala mea iubita (si cred ca si ultima), cu care azi, 12 martie eniversez 6 luni 
e ptr prima data cand sunt sigur ca vreau sa ramanem impreuna, ptr ca ma simt acceptat asa cum sunt, si pot sa ma simt in largul meu, pot sa dau jos "masca" de om dur si serios pe care o port ziua cu ceilalti, pot fi slab, sincer, imatur, etc, etc. Langa ea ma simt inca tanar si puternic, ma simt iubit, apreciat si simt nevoia sa o fac si eu pe ea fericita. E ceva ce ne leaga dincolo de atractie fizica, e ceva spiritual, ce ramane si dupa ce dorinta fizica s-a potolit.
Nu-mi ramane sa-mi doresc decat ca toate astea sa dureze si peste ani. E prima data cand spun, de fapt e prima data cand recunosc, cred ca iubesc, si sunt fericit.
Multumesc!
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
silvi_2005 spune:
Pisimuky eu faza asta cu jucatul teatrului ani de zile nu o pot intelege, pur si simplu ma depaseste.Cum reuseste cuneva sa isi infraneze pornire iar apoi brusc nu mai poate?offfff
Alex, ma bucur enorm de mult pentru tine.
Iti doresc da dureze peste ani ceea ce simti acum si sa iubesti si sa fi iubit exact ca si acum.
Silvi si bebe Alain 19.01.2006
Daca ceva se intampla o singura data, se poate sa nu se mai repete niciodata dar daca se intampla de doua ori, se va repeta sigur si a treia oara.
Elle_seb spune:
Eu nu cred ca cineva poate juca teatru ani de zile. O perioada mai scurta, da. Poate pana in momentul in care a pus laba pe butoiul cu miere. Ani de zile... prectic e imposibil. Insa este posibil ca timpul, evenimentele, viata, sa rodeze omul, si asta nu inseamna ca pana atunci a jucat teatru. Viata ne schimba, pe unii in bine, pe altii in rau.
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Gabi_K spune:
In ambele cazuri m-am casatorit din dragoste, am crezut ca va fi pe viata, dar n-a mers.
Cat despre abuz domestic, raspunsul meu e ca nu trebuie sa trecem peste el. Si sa nu acceptam sub nici o forma. Avem o singura viata, copiii au o singura copilarie...
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Rufus spune:
Ambele casatorii au inceput din dragoste. Una s-a incheiat...la a doua, ambii suntem mai maturi; conteaza mult.
Cred ca oricat te-ai stradui sa alegi ce-i mai mult, ai toate sansele sa dai de surprize. Dupa casatorie.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Alex2
Pe actuala mea iubita (si cred ca si ultima), cu care azi, 12 martie eniversez 6 luni
Nu-mi ramane sa-mi doresc decat ca toate astea sa dureze si peste ani. E prima data cand spun, de fapt e prima data cand recunosc, cred ca iubesc, si sunt fericit.
Alex, multe
de la mine si sa va dea Dumnezeu in continuare la fel de multa fericire!! Imi suna f.f.f. asemanator cu ceea ce traiesc eu de aproape 6 ani cu cel de-al doilea sot. 
Eu la primul sot m-am inselat cumplit cand i-am facut "evaluarea": era tacut, necomunicativ - eu l-am considerat profund (in realitate el nu prea avea ce sa comunice
), era inchis in el - eu l-am considerat serios si capabil de introspectie (in realitate era negativ si pesimist ), era f. critic - eu l-am considerat obiectiv si bine informat (in realitate era complexat si tot timpul trebuia sa critice totul ca sa se simta si el mai bine in pielea lui ) si tot asa. Cu timpul mi-au iesit pe nas "profunzimea" si "introspectia" lui, am descoperit ca traiam cu un vampir emotional care-si alimenta narcisismul din optimismul si energia mea vitala... Si totusi am ramas, dintr-o falsa loialitate. Daca nu-si gasea el alta victima si alta rezerva de combustibil narcisist mai proaspata, poate ca eram si in ziua de azi cu el. Cu al doilea sot m-am lasat ghidata numai de sentimentele mele, adica am fost mult mai atenta la modul cum ma simteam eu langa el decat la ceea ce-mi spunea creierul despre calitatile lui (daca as fi facut asta si cu primul sot, nu mai iroseam 10 ani din viata cu el). Si am descoperit ca ma simteam - spre deosebire de cum ma simtisem cu primul - iubita, acceptata asa cum sunt eu, respectata, apreciata, luata in serios, am simtit ca el vrea cu adevarat sa fiu fericita, ca e capabil sa daruiasca iubire si nu urmareste doar sa primeasca si sa distruga, am simtit ca ne vedem reciproc in suflet, ca fata de el pot fi si puternica si vulnerabila fara sa-l sperii si ca putem fi autentici unul fata de celalalt, ca suntem si iubiti si prieteni si ne completam de minune, ca ne-au ajuns corabiile in port. Sunt sentimente pe care le-am trait pentru prima data in viata la 33 de ani, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Miramar spune:
Pai ne-am evaluat" reciproc vreo 4 ani dupa care am hotarat ca e cazul sa mergem mai departe - sa evoluam.
Vorbeam in mare cam aceeasi limba, atat spiritual cat si fizic, prietenii si rudele noastre asemenea, aspiratiile si dorintele din nou, in mare coincideau si foarte important ma suporta asa cum eram/sunt, nu e vorba ca si eu pe el...
catty spune:
Inainte sa imi cunosc sotul am vorbit f mult pe internet. Devenise cel mai bun prieten al meu, sfatuitorul meu, umarul pe care plangeam cand imi era greu, si viceversa. Cand ne-am cunoscut pt prima data acum 6 ani la mare si deja stiam totul unul despre celalalt (a venit dupa mine ca eram singura si neconsolata)si m-a luat pt prima data in viata am simtit sentimentul ala de siguranta pe care orice femeie trebuie sa il aiba alaturi de sotul ei. A fost dragoste la prima vedere si la 1 sapt dupa aceea cand m-a cerut de nevasta am acceptat fara nici un fel de ezitare. Am avut ceva probleme la inceputul relatiei, dar astea nu au facut decat sa sudeze si mai bine legatura dintre noi. Nici un moment nu mi-am pus problema in anii ce au urmat ca am facut o alegere gresita.
Pupici tuturor
catalina
"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"
anaisanais spune:
Am citit mesajele dinainte si trebuie sa recunosc faptul ca eu m-am casatorit fara sa il cunosc pe sotul meu foarte bine
Noi ne-am hotarat sa ne casatorim dupa 3 zile dupa ce ne-am cunoscut.Motivatia mea: aveam 25 de ani(anii '80, ehei!) si voiam sa fiu mireasa; motivatia lui: ca eram slaba, aveam parul lung si nu aratam a 25 de ani, ci a 18 ani! ''Profunzimile'' relatiei au venit pe masura ce a trecut timpul peste noi, astfel incat acum isi permite sa-mi spuna(in gluma, caci altfel.....
!):M-ai pacalit, ca eram tinar si prost!, iar eu sa-i raspund: Asa sunt barbatii, prostovani, caci sunt gata sa se insoare cu o tipa, numai pentru ca ea are picioare lungi si poponet bombat!
De fapt, noi ne-am cunoscut pentru ca o prietena comuna ''ne-a codosit'' pornind de la faptul ca avem acelasi prenume!Si cred ca ne-am iubit de la prima vedere!