adolescentul de 13 ani

bird70 spune:

Sserafiotti,
cred ca exagerezi. Cumva ii vezi pe adolescenti ca pe niste infractori care trebuie tinuti din scurt si nu li se poate acorda incredere deloc. Daca au internet il folosesc numai sa se dea pe facebook, daca au camera o folosesc ca sa faca poze indecente si tv-ul il folosesc doar sa se uite la emisiuni aiurite. La fel si raspunsurile la subiectele cu sex, mi s-au parut foarte exagerate si unilaterale. Din respect fata de felul in care ti-ai pus pe masa viata nu am spus nimic dar nu trebuie sa fi atat de vehementa pentru ca nu toata lumea a avut aceleasi experiente ca tine. Si eu sunt tanara , am doar 4 ani mai mult ca tine . Nu m-am regasit deloc in posturile tale. Da, mi-am inceput viata sexuala devreme si da, am ramas gravida si culmea, am facut un copil la 19 ani. Nu am regretat nici o secunda. Mi-am inceput viata sexuala pentru ca asa am vrut eu, pentru ca m-am simtit foarte atrasa de prietenul meu. Venind dintr-o familie foarte reusita, am avut intotdeauna suficient self-esteem sa nu imi pese de ce crede lumea si nici nu am simtit nevoia sa fac sacrificii sa tin pe cineva langa mine. Am vrut sa fac dragoste cu el. Nu a fost nimic vulgar asa cum prezinti tu sexul la adolescenti. A fost deosebit de frumos si romantic. Fiind de aceasi varsta nici unul din noi nu avea cine stie ce experienta, asa ca am invatat impreuna si asta a fost deosebit.

Desi nu mai sunt asa tanara imi mai aduc aminte cat de dificil a fost in adolescenta sa impac adultul care crestea in mine cu copilul care eram. Cum ma revoltam si ma opuneam cand simteam ca cineva incearca sa ma tina sub papuc, sa-mi spuna ce sa fac si cum sa ma port sau sa ma imbrac (parinti mei au fost foarte rezonabili ). Cat de dificil a fost sa impac conditia mea de copil intretinut si dependent de parinti cu dorinta de a fi pe picioarele mele si de a lua toate hotararile care ma privesc. Parintii mei spun ca am fost o adolescenta foarte dificila, imi aduc aminte ca ne mai si certam si parintii imi reprosau lipsa de respect. Dar nu imi aduc aminte sa fi simtit vreodata lipsa de respect pentru ei . Eram rebela pentru ca simteam nevoia sa fiu libera si pe picioarele mele inainte sa am varsta la care sa pot efectiv face asta, eram dezordonata pentru ca in mintea mea era dezordine, pentru ca nu stiam cine sunt, eram artagoasa pentru ca hormonii isi faceau de cap cu creierul meu in dezvoltare . Si tot ce imi doream de la parinti era sa imi arate ca ma iubesc, atat. Am avut noroc ca ai mei au facut asta si a ajutat enorm. Asta incerc sa fac si eu cu adolescenta mea, cand prind un moment cand e calma o iau in brate si ii spun cat o iubesc. De multe ori imi spune ca nu e copil mic si se face ca nu ii place dar eu nu ma las . Fac eforturi foarte mari sa dezamorsez conflicte pentru ca stiu ca eu sunt adultul cu experienta si numai eu pot face asta, nu pot astepta asta de la ea. Imi petrec o zi pe saptamana cu ea la cumparaturi, numai noi fetele. Desi se plange la taica-su ca eu ma port imatur si ca ii e rusine sa mearga cu mine, abia asteapta saptamana urmatoare sa mergem sa ne prostim iarasi. Adolescentii sunt o specie aparte, nu sunt nici adulti dar nici copii, din pacate putini parinti reusesc sa inteleaga asta. Cred ca majoritatea adolescentilor au cele mai bune intentii doar ca nu reusesc sa le materializeze sau sa le exprime. Iar parintii de multe ori inteleg prea putin ca sa ii ajute.

bird70 spune:

Claudia,
la voi sunt probleme mai mari decat varsta. Si noi am avut niste frecusuri o vreme din cauza ca fiica-mea a fost singurul copil 7 ani inainte sa faceam al 2-lea copil. E adevarat ca situatia mult mai usor de tolerat din cauza ca au acelasi tata. Dar era rea cu cel mic si am avut mult de suferit. Intr-o zi am stat de vorba cu ea si i-am explicat ca eu am 2 copii si asa cum m-as lua de gat cu oricine pentru ea, asa as face si pentru cel mic, si asa cum nu as tolera ca cineva sa o abuzeze pe ea, nu tolerez ca cineva sa abuzeze pe cel mic. A functionat in final.

SSerafiotti spune:

Draga Bird70,

As folosi si eu emoticoane, ca sunt tare simpatice si indulcesc textul, dar cred ca nu m-am obisnuit cu postarile pe DC inca, intrucat vad ca de fiecare data cand incerc sa inserez cate unul mi se duce cursorul la cucurigu...asa ca inghit in sec pana ma mai rodez (straight face, cry cry).

Multumesc pentru observatiile pe care ti-ai luat timp sa le faci.

Da, eu argumentez ca adolescentii trebuie sa merite libertatile pe care le cer, si ca statutul multor lucruri despre care ei considera ca li se cuvin trebuie redefinit, dar asta nu poate fi demonstrabil echivalent cu 'a-i vedea ca pe niste infractori'. Sorry. Chiar nu.

Daca li se poate acorda incredere depinde de la caz la caz. Tu te delectezi la 'cumparaturi pentru fete' cu fetita ta, dar in locul acestei mame disperate cata incredere i-ai acorda copilului care isi raneste cu bunastiinta fratiorul mult mai mic si care distruge bunurile familiei?

Ca tv-ul il folosesc 'doar sa se uite la emisiuni aiurite' nu e vina lor. Din pacate, exista aproape numai emisiuni aiurite. Cu cat mai mult trebuie ajutati sa faca distinctia intre ce e aiurit si ce nu decat aveam noi nevoie pe vremea cand, tzac! dadeai drumul la TV si era...sah cu Elisabeta Polihroniade. Nu ca varietatea nu e buna. Dar o proasta varietate nu este de preferat unei lipse de varietati bune.

Nu e de dezbatut ca adolescentii folosesc internetul de n ori mai mult pentru facebook-alikes decat pentru a accesa enciclopedii online. E un fapt, pur si simplu.

Eu nu generez info despre adolescenti, ci reproduc- DA, adolescentii din 2009 sunt la pamant cu cultura generala, si DA, se pot 'impauna' cu jumatate din performantele scolare ale copiilor de acum 50 de ani. Daca faptul in sine nu ofenseaza pe nimeni, de ce ar fi ofensator ca eu sa fac referire la el?! E deja notoriu ca nici doctoratele nu mai sunt doctoratele alea de pe vremea lui Noica, Oxford-ul e un fel de vizuina pentru Hizb-ut-Tahrir, etc...d'apoi scolile de cartier!

Imi pare rau ca raspunsurile mele la subiectele legate de sex ti se par 'foarte exagerate'.

Personal, sustin ca sexul este o treaba pentru adulti, si ca responsabilitatea reprezinta acea marca inalienabila unui debut sexual sanatos din toate punctele de vedere.

Mai cred ca promiscuitatea nu trebuie incurajata si nu am nici un fel de respect pentru activitatile sexuale intre copii/adolescenti sponsorizate de parinti (iar imi vine in minte felul mortal in care s-a exprimat cineva aici pe forum- 'ce daca fii-meu face un copil la 14 ani, eu as fi mandru ca mai aduce un om pe lume').

Daca asemenea pareri sunt 'exagerate si unilaterale', ei bine, I stick by them a thousand times over.


Mai mult, ai intuit bine ca nu mi-am 'pus viata pe tava' pentru a-mi fi disecata de catre cineva deja realizat si cu o familie si experienta in spate precum esti tu, ci in contextul in care o fata tanara (de sub 20 de ani) cerea si alt fel de pareri si, m-am gandit eu, ar fi vrut sa vada cum ne-am orientat si noi, cele de 30 sau 30+, 'la vremea noastra'. De la caz la caz.

Eu una, la 30 nu am vreun interes de a imi exprima acordul, impotrivirea, etc. pentru ceea ce fac si dreg alte femei mature de aici de pe forum- nu consider ca vreau sa dedic acest timp unei activitati tip galerie pentru femei deja perfect echipate sa ia cele mai bune decizii si singure.
De aceea nu particip la rubricile care valideaza, combat, sanctioneaza pozitiv un anume life-style, a la 'cafenea' sau 'in unul sau in doi, mergem mai departe'. Le citesc, sunt haioase, pun multe probleme interesante,observ asta - dar ma opresc acolo.

Totusi, imi face placere sa contribui cu opinii cand e vorba de o adolescenta care isi (sau ne) pune intrebari, sau, cum ar fi aici, o mama de mica adolescenta care cere sugestii.

Nu vad nici de ce ar fi necesar (sau cu ce ar fi util) sa ma aliniez la 'lipsa de vehementa' (care probabil se traduce printr-o medie de 'fa ce vrei! cand vrei! cum vrei! atat!').

Asa cum parinti aplaudati pe aici declara cum vor cumparara ei vitejeste prezervative pentru grupa de varsta 13-14, tot asa am si eu dreptul sa afirm ca eu nu as face asta, si sa argumentez de ce, fara a fi demonizata.

Iarasi, debutul tau sexual nu este vizat de mine in nici un fel, si nici nu as visa sa comentez asupra lui. Ma bucur ca a fost o experienta reusita. E treaba ta.

Nu am de asemenea nimic impotriva maternitatii la sfarstul adolescentei (deci nici impotriva sexualitatii implicite). Cu o conditie: sa fie pe deplin asumate.

Cu alte cuvinte, respect o evreica hasidica pe care o vad pe strada, proaspata si superba, cu 2-3 copii la 21 de ani.
Pentru ca stiu ca a fost educata de mica in spiritul de a fi o sotie si mama buna, iar la 17-18-19 ani stie exact cu ce se mananca asta si si-a asumat in deplina cunostinta de cauza un rol din care nu se va 'trezi' mai tarziu.
Are, de asemenea,un sot care la 22-23 de ani a oferit deja familiei o casa, un business, un nume.
Sunt oameni seriosi la casa lor.
Eu asta respect.


Ce nu respect este 'ooops, am ramas gravida...mami, tati, ajutooor...parent me along with my offspring!!!'.


Atentie, nu contest ca 'totul e bine cand se termina cu bine' si ca, dupa ce toata familia e pusa pe jar si mama saraca devine neavizat, inoportun si iremediabil bunica intre casa, serviciu, schimbat scutece cata vreme fata-studenta e ba la examene, ba la bal... dupa toate astea familia respira usurata si spune 'asa a fost sa fie, n-am mai renunta la copil pentru nimic in lume'.
Sigur.
Dar este un context pe care nu il respect.

Si mama m-a facut la 18 ani, dupa ce a batut cu piciorul in prag ca se 'marita'...si ia sa vezi cum 2 bunici si 3 matusi au avut program la impuse zece-doispe ani de zile. I-a parut rau? Nu i-a parut. Dar e corect? Nu e. Sorry.

Mi-as ajuta fara rezerve, fara a precupeti nimic fata in orice situatie, si daca ar fi gravida cu Baubaul, dar si-ar castiga zero respect din partea mea prin asemenea comportament, ceea ce o sa am grija sa inteleaga cu mult inainte de a atinge varsta pubertatii.

Fiecare isi creste copiii cum crede si le transmite ce valori gaseste de cuviinta. Si, 'exagerata' cum ti-am aparut, imi spune mie intuitia ca ai mei or sa fie decent human beings.

Ciao,
S.

SSerafiotti spune:

Draga mea,

Nu cred ca internatul impotriva vointei ei este o solutie, risti sa o pierzi definitiv. Dar ar putea fi o idee in cazul in care ea singura isi doreste sa stea departe de casa o perioada, pentru atata timp cat simte nevoia.

Daca este atasata de bunicii din Romania,nu poate veni bunica sa petreaca cateva luni cu voi?

Nu inteleg de ce ii mai permiti sa viziteze niste prietene care isi injura parintii. Daca ai depistat de unde vin influentele proaste, de ce nu le indepartezi?

O scoala catolica nu exista?

Eu in asemenea situatie as mai face un copil. Atunci vei fi obligata sa iti distribui atentia altfel, si uneori mai putina atentie e mai eficace decat prea multa.
In plus, un nou copilas aduce noi perspective. Si daca va iubiti, de ce nu.

Muuuuuuuult succes!

S.

claudia74 spune:

Inca nu pricepe chestia asta Bird ca e foarte egoista, da vine pe el ca el incepe sau etc scuze,ea nu-i prosta sa stea sa ii scoate al mic limba si chestii de genul asta imi sunt aruncate pe tava,la faza cu cedatul ca ea e mai mare reactioneaza iarasi cu egoism,ea e pe primul plan no matter what .

www.onetruemedia.com/my_shared?z=24c9383cccafa2434e80e9&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Album Claudia
Timisoara Impreuna
'Roaga-te lui Dumnezeu,ca si cum totul ar depinde numai de Dumnezeu.Munceste in viata,ca si cum totul ar depinde de tine'

SSerafiotti spune:

Cred ca sa o obligi sa cedeze pe motiv ca 'e mai mare' e o idee nu atat de buna in sine si modesta ca eficacitate. Creeaza multe resentimente.

Mai degraba trebuie adusa la o stare de cooperare in sanul familiei si de intelegere cu fratiorul in conditiile in care realizeaza singura ca asta e calea si altceva mai bun nu ii ofera nimeni, fara sa i se ceara sa 'cedeze ca e mai mare'.

Pentru asta insa, imi mentin parerea ca toate, absolut toate influentele negative trebuie indepartate uber-schnell.

Bafta multa!
S.

bird70 spune:

Claudia,
e posibil ca fiica ta sa fie deprimata, este ceva destul de comun la adolescenti (mai ales la fete). Din exterior pare un copil foarte nefericit. Nefericirea ei nu este neaparat provocata de voi sau de ceva ce faceti voi, dar din pacate se rasfarnge si asupra voastra. Ea este nefericita si da vina pe voi. Ea chiar simte ca daca cel mic nu ar exista sau daca tatal vitreg ar dispare sau daca.... atunci ea ar fi fericita. Dar nu este asa. Totusi ea nu poate intelege acum asta. Eu, instinctiv i-as oferi multa multa dragoste , pentru ca sufera. Stiu ca e greu sa iubesti pe cineva care te scoate din minti, care se poarta urat cu tine si iti chinuie copilul. Poate nu ar fi rau daca ai incerca si niste antidepresive. Probabil cea mai dificila perioada este 15-16 ani si asta inseamna ca te poti astepta sa se inrautateasca situatia inainte sa fie bine .

E greu de dat sfaturi in situatia ta. As incerca, asa cum am spus, sa-i arat foarte multa dragoste si sa-i fac mici atentii, sa-i arat ca ma gandesc la ea. Sunt sigura ca ii place muzica, cumpara-i un card din ala cu care poate sa downloadeze muzica, asa fara nici o ocazie. Nu trebuie neaparat sa cheltui bani, poti sa-i faci prajitura ei preferata sau sa mergi cu ea undeva unde-i place. Pentru inceput incearca sa-i dai mai multa atentie decat celui mic si foloseste fiecare ocazie sa o strangi in brate si sa-i spui cat de mult o iubesti. Trebuie insa sa ramai foarte ferma pe pozitii si sa nu accepti nici un abuz din partea ei fata de cel mic. Si...incearca sa amani putin ordinea din camera ei. Incearca sa nu o mai bati la cap, daca nu poti suporta dezordinea atunci fa ordine (si asa am inteles ca faci) dar nu spune nimic, daca poti sa o lasi in pace in camera ei atunci fa-o.

maru spune:

sunt de acord mie-n suta cu ce spune bird.
eu am baiat de 13. Trebuie sa recunosc ca e specie aparte, n-are asemanare cu ce spui tu de fetita ta. dar
si Andrei tipa, nu f des, da cateodata se simte tare frustrat ca nu il intelegem
ordine in camera? stie ca daca nu-si pune la spalat nu are cu ce sa se imbrace. Stie ca daca sunt insirate pe jos, nu le mai gaseste!
dorinte? incercam sa le implinim doar ca recompensa pentru un goal. Si ca si bird, are acces la computer, teme de facut, nu pot sa ii tai accesul. Stie ca daca "uita"vreo tema, atunci scoatem wii-iul din priza. Si sunt atat de multe fire, incat trebuie sa se roage de unchiul lui sa vina sa il instaleze...
ce mi-a spus intr-o zi: mama nu apreciez faptul ca m-ai facut lenes. Imi dau silinta sa imi fac toate temele, se intampla sa mai uit la scoala rar cate o mapa (sistemul e diferit de ro, nu are text book acasa). Asa ca nu apreciez faptul ca ma faci lenes.
Mi-e mi-a picat fata, am ramas fara glas, si am zis ok. Nici eu nu apreciez faptul ca te-ai dus nepregatit la istorie si dupa 3 note maxime ai luat nota minima ca nu te-ai pregatit! Si ti-ai stricat average-ul...
Nu a mai zis nimic, dar...
am constatat ca apele calme sunt f adanci:
macar fetita ta isi exprima frustrarile direct, stii ce ii trece prin cap. Andrei nu e asa, e un copil tare serios, pe care nu il patrund f usor, ci trebuie sa fiu atenta la dialogurile lui cu altii (il mai trage de limba cumnata mea, care imi zice ca e f matur pentru varsta lui)


Alaturi de Emma cu gandurile bune si rugaciuni, in fiecare zi la ora 13! Lupta iubita!
Doamne'ajuta!

http://maru-incotro.blogspot.com/

bird70 spune:

Eu am o viziune usor diferita asupra adolescentei, seamana cu o boala mentala , putina depresie, din cand in cand usor bipolar si cat incape personality disorder . De fapt schimbarile chimice la nivelul creierului sunt asemanatoare in adolescenta cu cele in afectiunile mentale, doar ca in adolescenta vin pe un creier imatur. Desi am ceva experienta in mental health, nu am lucrat niciodata in child and youth dar am lucrat la young adults (17-25 ani). Nu cred ca solutia cu adolescentii este sa fi foarte dur si sa vezi lucrurile in alb-negru. Adolescentii, mai ales cei care sunt etichetati 'dificili' se lupta cu o suferinta interioara, cu incapacitatea de-as stapani impulsurile, cu dificultatea de-a se focusa, de multe ori cu lipsa de motivatie, plus excesul de energie pe care nu stiu sa-l folosesca sau sa-l stapaneasca. Nu poti relationa cu un adolescent ca si cu un copil sau un adult. Eu nu cred ca fata Claudiei este malefica si si-a pus in cap sa faca viata fratiorului un cosmar. Cred ca ce face ea este un coping mechanism la ceea ce simte si o depaseste. Cred ca este depasita de ceea ce i se intampla, de faptul ca e haos in capul ei si asociaza intrarea in viata lor a sotului si fratelui cu debutul acestei stari. Nu cred ca e o idee buna sa-i mai faca un frate ca sa-i dea peste nas. Aici nu este o lupta de ego-uri ci de a ajuta acest copil sa treaca cu bine peste aceasta perioada din viata si de a minimaliza distrugerile in familie.


Acum 50 de ani viata era mult mai simpla (nu mai usoara ci mai simpla). Nu existau atatia stimuli si atatea optiuni in viata de zi cu zi. Oamenii erau mult mai senini si mai linistiti.


Cumva sunt de acord cu tine, in teorie. Cred insa ca in realitate adolescentii sunt confruntati cu impulsuri sexuale foarte puternice, iar media nu ajuta deloc. In aceste conditii eu vad ca exista, ca parinte 2 variante, ori educi copilul in viziunea ca sexul este ceva frumos daca e facut cu cineva iubit dar implica responsabilitate si exista posibilitatea ca copilul sa simta asta la 16-17 ani, ori ii bagi in cap ca trebuie sa fie neaparat peste 18-19 ani, eventual are nevoie de consimtamantul parintilor si la acesta varsta si ca in general sexul e ceva nociv si daca pateste ceva (sarcina, boala) se descurca. Eu am sa optez pentru prima varianta. Eu am avut prietene care chiar si la 19-20 de ani in relatii stabile si serioase simteau foarte multa vinovatie ca faceau dragoste cu iubitii lor din cauza educatiei primite .


Nu cred ca cineva aici pe forum crede ca promiscuitatea trebuie incurajata. Probabil ca fiecare intelege altceva prin promiscuitate. Pentru mine a face dragoste cu prietenul nu intra in categoria asta chiar daca se intampla mai devreme. Eu cred ca inainte de 16 ani sexul nu ar trebui sa se intample, 16-17 ani este devreme dar acceptabil iar dupa 17 ani este normal. Asta este insa parerea mea .

Nu, nu asta inseamna lipsa de vehementa, inseamna moderatie in propriile opinii, nu preluarea opiniilor de la ceilalti.


Genul asta de experiente, chiar daca inoportune , leaga familia si ii da putere. Legaturile dintre parinti si copii devin mai puternice, la fel si cele intre bunici si copii. Exista un sentiment mai puternic de apartenenta la grupul familial si de sens, de rol in acest grup. Din nou, imi cer scuze , dar poate experienta ta personala nu te lasa sa vezi aceste situatii in acesta lumina. Pentru mine, care vin dintr-o familie foarte unita si armonioasa, a ajunge la varsta cand copiii sunt adulti si plecati de acasa, cu contact minim si implicatie minima in viata lor si a nepotilor, ar fi o situatie extrem de trista . Cand spun implicatie in viata lor nu ma refer la a ma amesteca in viata lor, parintii mei nu au facut-o si nici eu nu o voi face.


Sunt sigura de asta , dar asta nu inseamna ca numai asa poti creste copii decenti .

claudia74 spune:

fetelor, copii la fel nu exista,putem da sfaturi dar nu putem face comparatii, situatia mea e alta ca la voi sunt sigura ca la toti altii,in fiecare familie sunt alte probleme,imi e tare greu ca nu pot zicde ca o cunosc,nu o pot descoperi,incerc si da reject,pai cum Doamne Iarta-ma sa mai ajung,fac eforturi supranaturale si nimic,nu ii PASA pur si simplu,este intr-o etapa foarte aiurea a varstei,dar ma toaca oricum,de cand deschide ochii dimineata imi face circ pana merge la culcare,azi ne-am scos ochii ptr o amarata farfurie de supa de pui,mai ales ca e racita si am sustinut sa o bea,nu si nu,deci sunt lucruri existentiale pe care nu vrea sa le faca,ptr ce ii dau paracetamol,dar ea are febra samd,care e menirea mea in viata ei,numai stiu nici pe ce planeta sunt,a ajuns sa imi fie frica de copilul meu,am gasit sange la ea in camera..........de unde atata razvratire....da cine ne-o mai intrebat pe noi ceva in copilarie ca nu carteam in fata parintilor,am avut-o de tanara (19 ani) nu ma poate acuza ca sunt depasita in mentalitate,dimpotriva,sau poate vrea sa facem concurenta,poate asta o deranjeaza ca nu sunt o mama sloampada cum sunt altele pe care copiii le prostesc cum vor,cine sgtie ce-i in capsorul ei,dar de multe ori ma luat de dupa umar posesiv m-a dus la oglinda si mi-a spus : sunt de o mie de ori mai frumoasa ca tine!!!!!!!!! no comment.

www.onetruemedia.com/my_shared?z=24c9383cccafa2434e80e9&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Album Claudia
Timisoara Impreuna
'Roaga-te lui Dumnezeu,ca si cum totul ar depinde numai de Dumnezeu.Munceste in viata,ca si cum totul ar depinde de tine'