poate ca sunt eu nebuna?
Raspunsuri - Pagina 4
mamitzica spune:
Cred ca sotul tau e dificil sau mai mult decit atit;nu vreau sa-i iau apararea in nici un fel,dar din cite scrii cred ca tu esti foarte obosita,stresata,fara rabdare,cu nervii intinsi ceea ce e normal dupa toata odiseea pe care ai trait-o.
Sfatul meu ar fii sa incerci sa nu-l mai ameninti ca il lasi sau ca iti cauti pe altul pentru ca s-ar putea numai sa-l inraiesti si sa-l faci sa se incapatineze.Incearca sa-l faci sa aiba grija de micuta fara sa se simta obligat si fara sa-i spui ca e datoria lui.
Stiu ca e usor de spus si greu de facut,dar banui ca inca il iubesti si cum spuneai si tu ti-ai dori un sot si un tata bun.Poate pentru inceput incearca sa faceti impreuna unele lucruri apoi lasa-l pe el cu fetita si iesi si tu din casa macar jumate de ora sa te limpezesti.
Iti doresc ca viata ta sa ajunga sa fie asa cum o vrei tu cu bucurii si un sot alaturi de tine.
Rufus spune:
quote:
Originally posted by J G
Si inca ceva, Rufus: crezi ca femeilor le vine natural? Poate unora, mie una nu mi-a venit nimic natural, am invatat.
Cred. Si stiu ca nu esti singura. Dar sper ca nu o sa incepem sa discutam de instinctul matern, sa spunem acum ca-i o poveste. Dupa mintea mea, acest instinct, oricat de nedrept mi s-ar parea, este superior, cel putin la inceput, sentimentului patern.
Acu' nu o sa ne "batem" in sentimente; si nici nu o sa incerc sa-mi impun punctul de vedere. Parerea mea, e drept, putin imprumutata de la sotia mea, este ca barbatului, in acest caz, trebuie sa-i spui ce sa faca, pentru ca nu stie. Sunt multi care nu inteleg nimic din ce traieste o mama, cat petrece cu un copil, cu ce forta ramane la sfarsitul unei zile. Pentru ca, chiar binevoitor fiind, nu el traieste langa copil secunda de secunda.
De aceea, la sfarsitul unei zile un barbat nu intelege de ce e casa vraiste si lipseste mancarea, din moment ce sotia a stat acasa. Nu pentru ca e vreun dobitoc, asa cum unele din voi credeti (chiar despre toata specia), ci pentru ca nu stie.
Nu stie ce inseamna sa ai greturi zi de zi, sa-ti creasca burta, sa te doara oasele, sa obosesti cand te legi la sireturi, sa-ti apara hemoroizi, sa-ti cada parul, sa te chinui cu o raceala pentru ca nu ai voie sa iei medicamente, sa te taie...acolo, cand nasti, sa alptezi, in timp ce organismul e vraiste si tu stai pe un colac de plastic, pentru ca te dor toate alea, sa nu dormi si in fiecare zi sa se adauge noi ore restante de odihna, sa-i gatesti copilului, sa-i pregatesti tinuta, sa-l plimbi, sa-l vaccinezi, sa stai langa el pe olita, sa-l distrezi, sa-i canti...
Si nu stie ca ti-ar trebui 48 di 24 de ore pentru asta, fara nimic altceva.
Un barbat educat ar trebui sa observe, sa simta asa ceva. Natura insa il impiedica. Iar voi trebuie sa-l ajutati. Fara a fi o corvoada, legatura intre copil si el o stabiliti voi. Dupa firea fiecaruia, deci mai greu sau mai usor. Nu este ceva degradant, rusinos...
Asta e parerea mea. Va place ori nu, poate incercati si asta. Cred ca este gresit ca, din start, sa categorisiti slaba (sau chiar proasta) reactie a unui barbat drept "fitza de buric al pamantului".
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
zepellina spune:
[quote]Originally posted by Rufus
[ Fara a fi o corvoada, legatura intre copil si el o stabiliti voi. Dupa firea fiecaruia, deci mai greu sau mai usor. Nu este ceva degradant, rusinos...
Asta e parerea mea. Va place ori nu, poate incercati si asta. Cred ca este gresit ca, din start, sa categorisiti slaba (sau chiar proasta) reactie a unui barbat drept "fitza de buric al pamantului".
Da, asa este, nu stie dar cum crezi tu ca ar trebui sa ii ajutam sa stie??? Cum?? El nu vede toate lucrurile astea care se intampla langa el: ca te doare, ca esti taiata, ca te chinui...ce face, pleaca de acasa? Eu nu inteleg cum nu vede si ce ar trebui sa facem sa simta responsabilitatea, legatura.Mie mi se pare de bun simt (daca exista).
Asta e una dintre dilemele mele acum: de ce se sperie barbatii?..de responsabilitatea micului pui?
zepellina
redi spune:
Cred ca mesajul lui Rufus exprimat asa de logic da de gandit.
Si ,inca e fericit ca el si-a dat seama ca nu stie ,alti barbati nu numai ca nu inteleg dar cred ca e imposibil sa fie asa .
Acum ,dupa o intamplare recenta ,am vazut si eu ca sotul meu nu "vede" ,nu "stie" , nu "simte" ,ca mine ,sau ce ar trebui sa vada ,sa stie ,sa inteleaga.
Un exemplu off topic :el nu a facut niciodata drumul Franta -Ro ,conducand masina ,plus copilul.Pe langa toate greutatile intalnite ,nu intelegea ca e si mai stresant avand copilul in masina.Nu ma intelegea niciodata ,accepta doar .Acum ,a facut el acest drum si a fost total epuizat si fizic si psihic. Acum a inteles .
Deci ,sa le aratam ,sa le explicam .....,nu e la fel cu atunci cand ii lasi sa faca ei acel lucru .
Unii nu accepta usor sa schimbe pampers ,sa spele ,calce ,hraneasca ,alinte......
Si pana inteleg ei ,ajungem ,din pacate ,la despartiri inutile ......
Nu e vorba de educatia sotilor ci doar sa le aratam ce ei nu vad ,eu ii zic "trezire" 
Rufus spune:
quote:
Originally posted by zepellina
Da, asa este, nu stie dar cum crezi tu ca ar trebui sa ii ajutam sa stie??? Cum?? El nu vede toate lucrurile astea care se intampla langa el: ca te doare, ca esti taiata, ca te chinui...ce face, pleaca de acasa? Eu nu inteleg cum nu vede si ce ar trebui sa facem sa simta responsabilitatea, legatura.Mie mi se pare de bun simt (daca exista).
Asta e una dintre dilemele mele acum: de ce se sperie barbatii?..de responsabilitatea micului pui?
zepellina
In primul rand, tu ai avut nesansa (ca si altii, de altfel) sa ai langa tine un om care nu te-a apreciat ca om (cu, sau fara copil). De aceea, pana cand rana din sufletul tau se va ostoi (nu spun vindeca!) iti va fi greu sa intelegi ceea ce incerc eu sa spun.
Cum sa ajuti un barbat sa stie? Prin expunerea (fara jena) a problemelor, de pilda; cunoasteti, desigur, fiecare, femei care nu se plang; desi nu sunt de acord, in general , cu Elise, trebuie sa recunosc ca, atunci cand zice ca suntem crescuti diferit (femeie=cratita si barbat=toate drepturile) are dreptate; altfel cum va explicati ca, in momentul conceperii totul este lapte si miere si, dupa 2, 5, 9 sau mai multe luni, totul este la 180 de grade?
Si da, Z., un barbat se poate speria de responsabilitatea puiului, aiurea de altfel, dar daca o face, nu merita ajutat? Tu asa ai procedat? Eu stiu altfel, in ceea ce te priveste. Ca ai esuat...da, se poate, dar ai incercat timp indelungat...
Dragele mele, daca va inchipuiti ca un om (nu neaparat un barbat) intelege suferinta altuia, fara sa o fi trait, va inselati. Poate crede (daca are bun simt), dar nu intelege.
De ce stiu eu? Pentru ca, o perioada din viata mea, am fost si mama. Mult mai putin si mult mai "moale" decat voi, dar mi-am facut o idee. Altfel, as fi fost la fel de ignorant ca alti barbati. Nu nesimtit (sper!), dar la fel de aerian...
Si totusi, din cate citesc eu aici, multe fete sunt multumite de partenerii lor. Asta da sperante pentru toata lumea. Nu?
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
zepellina spune:
Am esuat in mod tampit, adica incercand mai multe metode dar in general luand pe umerii mei cam tot. Astfel nu a simtit responsabilitatea si placerea decat in mica masura, pentru ca mi se parea normal sa nu ma plang...ca doar sunt femeie, nu?
zepellina
Rufus spune:
quote:
Originally posted by zepellina
Am esuat in mod tampit, adica incercand mai multe metode dar in general luand pe umerii mei cam tot. Astfel nu a simtit responsabilitatea si placerea decat in mica masura, pentru ca mi se parea normal sa nu ma plang...ca doar sunt femeie, nu?
zepellina
Pai vezi? Asta spun si eu: casnicia si cresterea copilului este o afacere in doi; iar rabdarea (la care te-am indemnat intotdeauna) nu presupune caratul crucii de una singura; asta a facut-o, pentru noi, Cristos, acum 2000 si ceva de ani...
Dar...cel care pierde este sotul tau (viitor fost). Copilul il va face sa inteleaga asta.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
zepellina spune:
quote:
Originally posted by Rufus
Pai vezi? Asta spun si eu: casnicia si cresterea copilului este o afacere in doi; iar rabdarea (la care te-am indemnat intotdeauna) nu presupune caratul crucii de una singura; asta a facut-o, pentru noi, Cristos, acum 2000 si ceva de ani...
Dar...cel care pierde este sotul tau (viitor fost). Copilul il va face sa inteleaga asta.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
[/quote]
Este deja fost, si da, cu toata rautatea pe care incerc sa mi-o infrang, sper ca va simti pierderea pentru ca acum afacerea e pe primul plan, orice are legatura cu ea si desi astepta sa ma razbun, sau la vorbe urate, nu a avuta parte si i-am spus de cate ori am avut ocazia" nu merita nimic si nimeni sa pierzi asemenea clipe si perle, ganduri ale copilului.." ...eu sunt absolut fascinata.
zepellina
J G spune:
Rufus,
Nici eu nu vreea sa intru in polemici dar se intampla ca este un subiect extrem de spinos pentru mine. Eu personal nu cred in "instinct matern" ci in educatie, intr-adevar noi femeile suntem insuflate inca din frageda pruncie cu comanda ferma a anumitor responsabilitati printre care si cresterea copilului iar barbatii (in majoritate) cu nu pune mana puiule ca tu esti baiat.
Scriu de la inceput ca nu ma refer la tori barbatii!
Sunt de acord cu tine ca barbatii trebuie invatati sa aiba grija de copil asa cum invatam si noi INSA daca exista bunavointa. Adica un timp femeia asteapta ca el sa se simta sa se implice, el evident n-o face. Atunci ea il roaga iar el spune ca nu e treaba lui. Apoi ea face un scandal monstru si el da, se misca dar o face in sila. Sa-mi zici daca dupa asta mai ai chef sa-l rogi.
Spui ca si tu ai fost un fel de mama light dar da-mi voie sa-ti spun ca totusi nu ai inteles chiar tot.
1. In primele saptamani de viata ale copilului viata femeii este crunta. Indiferent daca a facut cezariana sau epiziotomie durerile sunt mari. In mare proportie apar si hemoroizii care sunt la randul lor o nenorocire. In plus copilul care este fragil, care provoaca teama si angoasa, alaptatul care este epuizant (poate si ragade ca in cazul meu), sculatul noaptea, imposibilitatea de a dormi cand doarme copilul. Uneori chiar si o depresie.
Sa zicem ca sunt in stare sa accept ca barbatul nu intelege depresia, ca nu intelege ca si el are obligatii de schimbat copilul sau de plimbat noaptea in brate cateva ore in crizele de colici. Poate educatia este mai puternica decat el si considera ca i se cuvine. Poate nu intelege nici oboseala... pot sa accept.
Dar sa nu intelegi "operatie" "durere" "tarat prin casa din cauza hemoroizilor" "tip cand alaptez" - ei asta nu pot sa inteleg. E vorba de MILA. Aceluiasi barbat ii e mila de un caine batut, de un prieten accidentat dar totusi nevestei ii neaga complet aceste suferinte. Si efectiv pleaca in oras, nu are chef sa spele vasele, e sictirit, se uita prin tine. Tu mori de durere si el se uita la tine tern - totusi, esti sotia lui, persoana pe care o iubeste. NU POT sa inteleg si sa accept. Poate ma poti lamuri?
2. Sa nu-ti imaginezi ca e ceva interesant sa te trezesti blocata in casa pentru un timp nelimitat, fiecare iesire fiind exclusiv cu carutul prin parc unde te intalnesti cu mamici si discuti exclusiv despre pampersi, kk, formula, kile, alaptare, hainute bla bla bla. Nu - daca-ti imaginezi ca suntem intr-o stare serafica de cand a aparut copilul si toate celelalte dorinte de genul film, restaurant, plimbare, munte, ski etc s-au sters si nu vrem decat sa respiram mirosul bebelusului, gresit. In conditiile astea un minunat sot care iese in oras in fiecare seara eventual spune in timp ce se imbraca "ies ca m-am coclit in casa!!" nu se comporta ok. Mai este si aspectul ca el iese noapte in oras in conditiile in care nevasta se simta GRASA, ii curg sanii, miroase a voma, arata palida si urata. Copilul e facut de amandoi si da, trebuie sa stea in casa sa amuze nevasta depresiva. Parerea mea!
Gandindu-ma eu adanc la aceste probleme am urmatoarele concluzii referitor la de ce fac asta:
- dupa cum am spus educatia
- o oarecare criza a parenthoodului "gata, distractia s-a terminat, am o responsabilitate acum in plus damn, sunt parinte deci batran"
- si evident pentru ca-si permite. De ce zic asta? Paaaai... cand nevasta pleca la job inainte de sarcina imbracata la 4 ace... asa bunaciune cum era ea... si la naiba se intalneste cu toti clientii aia si parca si seful ei se uita lung la petrecerea de craciun... eh atunci domnul tine ciocul mic pentru ca nevasta poate pleca, e eligibila, are bani etc.
A, a ramas gravida? Mooaaaama ce grasa e, si umbla numai in blugii aia largi si toata ziua se plange de contractii.
A, a nascut? Pai trai nineaca, doar n-o sa ma paraseasca cu copil mic si cu venituri de 8mil pe luna. So... pentru cei mai multi, atunci e momentul sa-si demonstreze suprematia.
Repet, parerea mea. Si nu vorbesc despre toti barbatii - cunosc si altfel de barbati.
Edit ca uitam esentialul, adica ce mi se pare mie ca-ti scapa. In acele prime luni de cand apare copilul femeia nu mai are energia, vointa, rabdarea de a sensibiliza barbatul. Nu mai zic ca nu mi se pare ca e nevoie dar ea efectiv nu poate, nu mai intra. Si cand ceri asta de la noi mi se pare, sincer, ca arunci vina asupra noastra.
Spune-mi la ce e buna rabdarea? Cine reda anii pierduti, cine spala suferinta rabdata?
Se poate sa fiu subiectiva si sensibila la subiect. O iau personal, sper sa nu te superi pe mine!
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
irina2000 spune:
Draga mea, din ce spui tu pe mine acum ce ma ingrijoreaza este starea ta! Esti obosita, necajita si mai presus de toate dezamagita de comportamentul lui! Ce iti doresti este ca el sa se schimbe -GRESIT,TOTAL GRESIT, iarta-ma ca ti-o spun dar aici gresesti enorm! Nu e esential acum ca EL sa se schimbe ci ca TU sa iti gasesti echilibrul sa poti sa sustii fetita! Asa ca eu iti propun o reorientare a focusului de pe EL pe TINE! TU AI NEVOIE DE TINE pentru tine si pentru fetita!
Ce iti propun eu...lasa lucrurile asa cum sunt si ABSOLUT TOT CE FACI fa raportandu-te exclusiv la tine si fata. Adica dormi cand vrei, mananca ce vrei , iesi cu fata si plimba-te nu il mai astepta nu cauta intelegere de la el si nu astepta nimic de la el! Fa-ti viata TA frumoasa! ACUM ai nevoie de asa ceva..restul relatiei daca mai o putem numi asa, vei vedea in timp daca o poti reabilita, daca nu oricum VOI doua nu mai aveti nimic de pierdut atat timp cat deja ai invatat sa decizi de una singura! Cauzele sunt multe si daca stai sa despici firul in patru obosesti si mai mult... nu mai conteaza de ce face asta... important e ca face magaria asta asa ca....bazeaza-te de acum incolo numai pe tine si ai incredere in tine. Oboseala ta isi spune cuvantul nopti nedormite si poate si o oarecare depresie postpartum e normal, perfect normala, NU ASTEPTA INTELEGERE DE LA EL, nu cauta cauzele , nu cauta rezolvarile, iti consuma din energie , ia lucrurile asa cum sunt si actioneaza in consecinta TU SI FATA contati acum si nimeni altcineva.
Nimeni nu poate fi schimbat, numai noua femeilor ne place sa credem asta!
Bafta mare sa iti gasesti calea si echilibrul in tine insati!