Nu pot sa accept
Raspunsuri - Pagina 6
roxanae spune:
"Esecurile nu mai inseamna nimic pt. mine acum,ele insa m-au invatat sa traiesc si nici succesul nu este altceva decat un mijloc de a invata sa ma bucur, de darul cel mare pe care mi l-a facut D-zeu - VIATA.Si te iubesc Viata din toata inima, nu pt. ca te sfarsesti repede sau pt. ca mi-ai oferit lucruri mari,ci pur si simplu,pt. ca D-zeu mi te-a daruit. "j.Elliot.
moniboni spune:
Da..iata un subiect care te face sa te gandesti...
Din pacate, in ultimul timp, universul meu perfect a inceput sa crape. In toamna tatal meu s-a operat de cancer laringian, pe 2 ianuarie bunicul meu drag a plecat dintre noi, iar de 1 luna si ceva, bunicutza mea draga se zbate intre lumea noastra si cea a bolii nenorocite numite Alzheimer.
E greu, e foarte greu, dar iti gasesti resurse. Eu mi le gasesc in bebe. Daca n-ar fi el probabil ca as lua-o pe langa.
Vorba fetelor: peste orice as putea trece numai peste moartea unui copil nu. La asta nici nu ma gadesc.
Ideea e ca viata este ciclica, daca pot sa spun asa. Toti ne invartim in patratelul mai mic sau mai mare pe care nu l-a dat DD.
As minti daca as spune ca-mi traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Not even close. Dar macar mi se umple inima cand imi vad piticutzul sanatos si frumos....
pupiu all
mamica de rockerash
Alex2 spune:
"Am realizat ca noi,oamenii,ar trebui sa fim bucurosi pentru simplul fapt ca traim,ca ne trezim in fiecare dimineata cu o gramada de planuri,ca avem sansa de a zambi unui cer albastru,de a alerga prin ploaie,de a imbratisa pe cineva drag. Da! Sansa de a imbratisa pe cineva drag,ce poate fi mai frumos? Într-adevar viata multora dintre noi nu e usoara,e plina de urcusuri si coborasuri dar,daca ar fi fost altfel s-ar mai fi numit viata? Majoritatea timpului ni-l petrecem fiind intunecati,morocanosi,cufundati tot mai mult in grijile cotidiene. Oare cati dintre noi se opresc din eterna fuga luand o pauza de albastru in care sa priveasca cerul? Cat de norocosi suntem noi,oamenii,fie si pentru faptul ca putem privi. Ochii nostri pot cuprinde infinitul,iar sufletul capata acel echilibru de care avem atata nevoie. Un alt motiv,poate cel mai inportant,este dragostea. Ce-am fi fara dragostea celor dragi? Ne-am stinge putin cate putin… Ce bine e cand cineva te iubeste si-ti arata acest lucru in fiecare zi. Dragostea e singura realitate si cea care ne face sa fim,de cele mai multe ori, altfel. Un alt motiv care are legatura cu cel precedent este prietenia. Uneori,un singur prieten e de-ajuns. Cineva care sa inteleaga ce e in sufletul tau doar privindu-te in ochi,cineva care sa te sune si sa-ti spuna "noapte buna,suflet drag!" cineva care sa rada cu tine,sa planga cu tine,sa-ti fie alaturi cand cazi si sa te ajute sa te ridici,sa evolueze ajutandu-te sa evoluezi. Sau poate cineva care sa te tina de mana de fiecare data cand esti pe marginea prapastiei. Cum sa nu merite sa traiesti pentru un astfel de prieten? Apoi,alte motive ar putea fi arta si,in general capacitatea de a invata cat mai multe. Ce bine te simti atunci cand privesti un tablou frumos,cand citesti o poezie sau cand asculti o melodie sublima. Inca un motiv,care este un fel de concluzie la tot ce am scris pana acum este insasi viata. Sa ne bucuram ca traim,ca putem iubi,putem invata si putem lasa ceva in urma. Sa-i zambim vietii,orice ar fi! Viata merita traita o data ce ai gasit sa faci ceva inaltator,pentru ca sufletul tau sa se simta implinit."
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
moniboni spune:
cand citesti subiectul asta si asculti Scorpions, Still Loving You si-ti dai seama cati ani au trecut..iti vine sa 
la greu sa uiti...
mamica de rockerash