un suvenir.....spart
Raspunsuri - Pagina 21
Roxana_G spune:
Eu cred ca oricat te-ai stradui sa supraveghezi sau sa previi mici accidente sau incidente, tot iti mai scapa unele, si nici nu poti sta mereu ca arcul sa sari daca s-a rasturnat un pahar sau o cana. Mie mi-a cazut pitica de pe scaun langa mine, cu mine acolo, atenta la ea. A fost fractiune de secunda si aproape si-a fracturat pometele. Nu eram atenta la altceva, nu faceam altceva, o urmaream cum urca si cand s-a rasucit scaunul nu am putut decat sa o adun de jos. Tot ce puteam eu face ar fi fost sa nu o las de loc sa se urce. Ei bine asta a fost exemplul ca sa arat ca se mai intampla si lucruri nedorite chiar sub supraveghere.
Cat despre stricaciuni, si astea mai trebuie trecute cu vederea, oricat de valoroase ar fi obiectele. Pai eu una trebuia sa fac infarct de Craciun cand am avut familii cu copii in vizita in casa noua si intr-o ora canapeaua cea noua si super scumpa fusese demontata si pernele imprastiate peste tot pentru a se sari pe ele. Le-am facut observatie si atat, insa recunosc ca asteptam ca si parintii lor sa le zica sa stea mai linistiti.
Cred ca e mai greu de inteles cand nu ai copii, eu cand mergeam vara in cluburi din Turcia unde erau familii cu copii galagiosi si care imprastiau mancare la mese, ma cam iritam. Acum a fost si randul meu sa merg cu fie-mea, care facea scandal, spargea pahare, tipa si altele. M-am obisnuit asa de mult incat nici nu mai aud si nici nu mai remarc asemenea scene, sunt parte din peisaj. De aceea e ciudat ca prietena ta, daca are copil, a reactionat chiar asa. Putea sa fie copilul ei care facea accidentul.
Una peste alta, nu te mai consuma si nici nu ii mai vizita si gata. Pitica ta nu merita asa comportament. Iar tu mai mult decat scuze si a-i lua eventual ceva la schimb, nu cred ca mai poti face. Ajunge, si asa si ea trebuie sa iti ceara tie scuze.
Rox 
14+si Alexandra Maria 
(10.02.2004)
]
Cristina_C spune:
Scuze dupa ce-a tipat la copil si i-a spus vorbe grele? Eu m-as lipsi de scuze.
Cristina
BEST OF ROBERT
Cresc...
andre_ea spune:
quote:
Originally posted by Roxana_G
si asa si ea trebuie sa iti ceara tie scuze.
Corect!
Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005
Lamaitele: Andre_ea-Ileana-Olim-DianaR
Cristina_C spune:
quote:
Originally posted by andre_eaquote:
Originally posted by Roxana_G
si asa si ea trebuie sa iti ceara tie scuze.
Corect!
Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005
Cred ca ar trebui sa ii ceara scuze mai intai copilului, ca doar el nu-i cantitate neglijabila.
Cristina
BEST OF ROBERT
Cresc...
Roxana_G spune:
Pai sa ceara ambelor scuze, numai sa isi ceara. Insa am o vaga banuiala ca nu isi recunoaste vina.
Rox 14+si Alexandra Maria (10.02.2004)
]
simali spune:
quote:
Cat despre trasul de par, aruncatul pe jos bagatul in gura, crezi ca daca spui tu NU va inceta? Un copil la varsta aia descopera gustul, mirosul numai de NU-ul tau nu il intereseaza pe el. Si astfel interdictia isi pierde valoarea.
Cine a citit carti de psihologia copilului stie clar ce valoare are NU si cat de periculos e sa-si piarda valoarea.
Normal ca e mai simplu sa spunem NU decat sa distragem atentia si sa comunicam cand copilul poate pricepe ce ii spunem.
quote:
Ceea ce observ eu la parintii care afirma ca unui copil mic nu trebie sa-i interzici nimic este ca:
- nu au incredere in ei ca daca urmeaza un anumit algoritm vor avea succes. Ei sunt mereu convinsi ca teoriile nu pot fi apilcate pe copiii lor, ca "la al meu nu tine". Daca va uitati la showl cu SuperNanny veti vedea cum TOTI copiii din lumea asta reactioneaza pozitiv la reguli si interdictii daca acestea sunt rezonabile si adultul dinspre care vin acestea este o persoana care a reusit sa convinga copilul ca STIE CE FACE.
- subestimeaza capacitatea de intelegere a copilului lor.
- nu inteleg ca interdictia se foloseste impreuna cu alte metode (la varste mici combinata cu distragerea atentiei, mai tarziu cu explicatii, etc.) deci sub nici o forma nu se foloseste numai "Nu" si atat.
Si legat de cei care spun ca nu trebuie sa interzici nimic copilului, iata cateva faze:
- la 6 luni - cea mai mare placere a baietelului verisoarei mele era sa traga jos fetele de masa cu toate obiectele ce se aflau acolo. Toata lumea se amuza fericita, iar copilul, cu personalitatea nestirbita, a continuat cu obiceiul ani de-a randul. Astazi, la 5 ani, daca vrea sa se razbune pe mama lui sparge lampa sau alt obiect de prin casa. Trebuie sa-l bata pentru ca are atat de multa "personalitate" incat nu intelege interdictiile.
- vizita la un baietel de 3 ani - plin de personalitate, cea mai mare placere era sa arunce musafirilor cu jucarii in cap. Sotul meu a fost atacat exact in crestetul capului cu o masinuta din metal. Nici o inerdictie. Parintii se certau ei, tot timpul din cauza poznelor copilului. Vine scoala si copilul nu vrea sa faca lectii. Parintii nu stiu sa-l oblige pentru ca NICIODATA NU I-AU INTERZIS NIMIC. Problema, nu?
- vizita la un baiatel de 4 ani - mare placere sa-si loveasca bona si s-o jigneasca (si pe parinti, si pe bunici, dar eu nu am vazut decat o faza cu bona si una cu bunica-sa). Schimba tipa 3 bone pe trimestru (ca cine credeti ca voia sa stea cu BB?) si creste copilul. Este in clasa a I-a si din cand in cand, in public, ridica pumnul la maica-sa si-i spune "vrei sa-ti trag una, ma enervezi, ia vezi tu". Mama acum spune: "inceteaza, ce-s glumele astea, etc." dar daca spunea ceva la timp acum nu mai ajungea aici.
Nu stiu cum e prin alte parti, dar in Romania este o moda astazi sa nu li se mai zica nimic copiilor. Si sa stiti ca nu e mai simplu sa spui "Nu". Este mai simplu sa te amuzi cand copilul tau depaseste masura si sa nu iei nici o atitudine. Sa faci o educatie temeinica unui copil presupune alocarea de efort, timp si resurse. Inseamna sa iei pozitie la timp atunci cand sunt incalcate niste principii (ceea ce presupune SA AI NISTE PRINCIPII) chiar daca ai sau nu chef, chiar daca esti sau nu obosita. Trebuie peste toate astea sa-i convingi si pe cei din jurul tau sa urmeze aceeasi directie - adica lobby ca sa-ti sustii principiile in fata sotului, bunicii, etc.
alice
simali spune:
Puku. Dupa ce am citit explicatiile tale pot sa spun ca in mare masura ai dreptate. Si pilda cu calul este foarte buna. Mi s-a intamplat si mie sa asist la diferite "derapaje" ale fiului meu sau ale copiilor unor prieteni despre care bag mana-n foc ca stiu sa-si educe corect copiii. IN SPECIAL CAND COPIII SUNT OBOSITI se intampla asta. Nu-ti mai fa sange rau in cazul asta.
alice
tlaura spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Tlaura...o ora in tarc ca a pus mana la priza si nu a ascultat de NU ??? la 8 luni? pai nu era mai indicat sa nu existe priza aia? sa fie ascunsa?
mai...eu cred ca mi-s tare rau dusa cu pluta, pe bune!
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Flaviutza, citeste mai cu atentie te rog! priza era astupata cu dopuri specifice, dar el oricum trebuia sa stie ca nu are voie acolo!
Am mers la o prietena in vizita, cu un prichindel mai mare cu 5 luni decat Andrei, si ei se jucau langa noi, adica noi stateam pe canapea, iar ei se jucau langa canapea, practic erau langa mine. Dar, imediat cum incepea canapeaua, era o priza ce se voia ascunsa in sapatele canapelei, dar pe care copii o vedeau si chiar ajungeau la ea. Cand rares celalalt copil) a vrut sa bage ceva acolo, Andrei care inca nu vorbea a inceput sa se agite si sa ma atentioneze ca Rares umbla la priza.
Asta e un exemplu!
fetelor, nu vreau sa va invat eu cum sa va cresteti copii, dar de aici pana la a afirma ca daca ii dai o palma la fund il traumatizezi si a-i spune NU cand situatia o cere inseamna ca ii ingradesti personalitatea, e o mare diferenta! Nu vorbim de extreme sa-l ti toata ziua in palme sau sa auda numai NU, dar nici nu pot fi lasati de capul lor! Am vazut atatia copii prost crescuti, incat am jurat ca al meu nu va fi asa!
Si nu este, dar nici personalitate ingradita nu are, face ce-l taie capul in marea majoritate a timpului.
Iar de batut nu l-am batut niciodata!
www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
Cat despre trasul de par, aruncatul pe jos bagatul in gura, crezi ca daca spui tu NU va inceta? Un copil la varsta aia descopera gustul, mirosul numai de NU-ul tau nu il intereseaza pe el. Si astfel interdictia isi pierde valoarea.
Cine a citit carti de psihologia copilului stie clar ce valoare are NU si cat de periculos e sa-si piarda valoarea.
Normal ca e mai simplu sa spunem NU decat sa distragem atentia si sa comunicam cand copilul poate pricepe ce ii spunem.
quote:
Ceea ce observ eu la parintii care afirma ca unui copil mic nu trebie sa-i interzici nimic este ca:
- nu au incredere in ei ca daca urmeaza un anumit algoritm vor avea succes. Ei sunt mereu convinsi ca teoriile nu pot fi apilcate pe copiii lor, ca "la al meu nu tine". Daca va uitati la showl cu SuperNanny veti vedea cum TOTI copiii din lumea asta reactioneaza pozitiv la reguli si interdictii daca acestea sunt rezonabile si adultul dinspre care vin acestea este o persoana care a reusit sa convinga copilul ca STIE CE FACE.
- subestimeaza capacitatea de intelegere a copilului lor.
- nu inteleg ca interdictia se foloseste impreuna cu alte metode (la varste mici combinata cu distragerea atentiei, mai tarziu cu explicatii, etc.) deci sub nici o forma nu se foloseste numai "Nu" si atat.
Si legat de cei care spun ca nu trebuie sa interzici nimic copilului, iata cateva faze:
- la 6 luni - cea mai mare placere a baietelului verisoarei mele era sa traga jos fetele de masa cu toate obiectele ce se aflau acolo. Toata lumea se amuza fericita, iar copilul, cu personalitatea nestirbita, a continuat cu obiceiul ani de-a randul. Astazi, la 5 ani, daca vrea sa se razbune pe mama lui sparge lampa sau alt obiect de prin casa. Trebuie sa-l bata pentru ca are atat de multa "personalitate" incat nu intelege interdictiile.
- vizita la un baietel de 3 ani - plin de personalitate, cea mai mare placere era sa arunce musafirilor cu jucarii in cap. Sotul meu a fost atacat exact in crestetul capului cu o masinuta din metal. Nici o inerdictie. Parintii se certau ei, tot timpul din cauza poznelor copilului. Vine scoala si copilul nu vrea sa faca lectii. Parintii nu stiu sa-l oblige pentru ca NICIODATA NU I-AU INTERZIS NIMIC. Problema, nu?
- vizita la un baiatel de 4 ani - mare placere sa-si loveasca bona si s-o jigneasca (si pe parinti, si pe bunici, dar eu nu am vazut decat o faza cu bona si una cu bunica-sa). Schimba tipa 3 bone pe trimestru (ca cine credeti ca voia sa stea cu BB?) si creste copilul. Este in clasa a I-a si din cand in cand, in public, ridica pumnul la maica-sa si-i spune "vrei sa-ti trag una, ma enervezi, ia vezi tu". Mama acum spune: "inceteaza, ce-s glumele astea, etc." dar daca spunea ceva la timp acum nu mai ajungea aici.
Nu stiu cum e prin alte parti, dar in Romania este o moda astazi sa nu li se mai zica nimic copiilor. Si sa stiti ca nu e mai simplu sa spui "Nu". Este mai simplu sa te amuzi cand copilul tau depaseste masura si sa nu iei nici o atitudine. Sa faci o educatie temeinica unui copil presupune alocarea de efort, timp si resurse. Inseamna sa iei pozitie la timp atunci cand sunt incalcate niste principii (ceea ce presupune SA AI NISTE PRINCIPII) chiar daca ai sau nu chef, chiar daca esti sau nu obosita. Trebuie peste toate astea sa-i convingi si pe cei din jurul tau sa urmeze aceeasi directie - adica lobby ca sa-ti sustii principiile in fata sotului, bunicii, etc.
alice
exemplele date de tine sunt extreme. educatia se poate face si fara NU. ma rog, folosit cat se poate de putin. asta nu inseamna ca un copil crescut liber va ajunge neaparat asa cum descrii tu. un copil cu personalitate nu este un copil needucat. iar unul needucat este doar atat,needucat, nu plin de personalitate.
eu asa am fost crescuta, nu mi-a zis nimeni nu decat foarte rar, m-am uitat la tv cat am poftit,am iesit la discoteci cand am poftit. nu mi s-au controlat niciodata temele, nu s-au facut temele cu mine. pt mine, a invata a fost o placere insuflata de parinti de cand eram bebe. exact asa procedez cu al meu copil. merg pe ideea asta. poate o sa dau gres, dar eu cred ca nu.
poate sunt nebuna, dar fata mea se uita cand vrea la minimax si, nestresata de ideea unei perioade fixe, ma roaga destul de rar sa-i dau drumul, iar cand ma roaga, ii dau in 90% din cazuri. la fel cu ciocolata de exemplu. ca sa nu faca excese ii las la indemana kinder peste tot si, daca la inceput a trait 3 zile cu kinder, acum se serveste maxim o 2 cuti1/16 bucati/saptamana.
cu calculatorul mai am de lucru, desi se pare ca functioneaza ideea cu calculatorul bolnavior si febril.
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
flaviutza spune:
Tlaura exact asta ai spus si eu nu pot fi de acord.
"Prizele le aveam acoperite, dar pe el tot il atrageau, iar cand ii spuneam NU si nu pleca din locul acela, il luam si il puneam in tarc. Si nu mai iesea de acolo vreo ora! Ti se pare asa de grav?"
dar e parerea ta si o respect!!!! si da, mi se pare foarte grav sa procedezi asa cu un copil de 8 luni. dar iar, asta e strict parerea mea.
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/