ce sa fac oameni buni?!

tzitziri spune:

quote:

---

Originally posted by eliza_p

Mie cel putin mi-e foarte clar ca traiul in concubinaj il avantajeaza pe barbat si o dezavantajeaza pe femeie. Si daca crezi altfel, numeste-mi un singur avantaj pe care femeia il are la afacerea asta caci eu iti pot insira dezavantajele!

---

Ma tine in brate seara...in fiecare seara...nu mai spal eu rufe pentru ca e masina de spalat sofisticata si decat sa imi explice prefera sa le spele el...am cu cine comenta filmele, am la cine sa ma duc cand am nevoie de un sfat, ma duce dimineata mai intai pe mine la serviciu si scap de RATB....sunt atatea avantaje si emotionale si materiale ca mi se pare ciudat sa fac o lista a lor.

Or fi si dezavantaje....dar am facut pasul asta pentru ca il iubesc si pentru ca vreau sa fiu cat mai mult impreuna cu el...si eu personal singurele dezavantaje pe care le vad e ca acum fac lucrurile cand trebuie sa le fac (nu ca inainte cand mai amanam ca mi-era lene) si ca se face aglomeratie la baie de dimineata....chestii serioase nu imi vin acum in minte.


EDIT: relatia soacra - nora.....sau 'viitoare posibila soacra-viitoare posibila nora'....eu personal nu ma consider o exceptie de la prea multe reguli. Dar iti pot spune ca in toate relatiile mele de pana acum cand am ajuns la a le cunoaste mamele (cam toate relatiile mai lungi de 3-4 luni), mamele cred ca au suferit mai mult ca ei dupa ce ne-am despartit.....mie mi s-a parut intotdeauna normal sa spun ce am de spus, mai subtil, mai voalat, dar sa se deduca ce era de dedus.
Ex. propriu: el nu considera ca ar trebui sa ne grabim sa avem un copil.Si am avut si o discutie foarte in contradictoriu pe tema asta. Iar daca s-a dus la mama lui sa ii spuna intentiile mele si sa se sfatuiasca cu ea, nu a facut decat sa fie in ajutorul meu....pentru ca l-a facut sa ma inteleaga mai bine pe mine ca femeie...

Eu zic sa revenim la subiect ca am cam deviat off-topic

eliza_p spune:

Si tu crezi sincer ca statutul de femeie casatorita te-ar priva de "avantajele" enumerate de tine mai sus? Dupa mine, astea sunt avantaje pe care le poti avea si casatorita fiind. Acum trebuie sa plec dar promit sa nu uit de lista promisa. Indata ce ma intorc, voi incerca sa pun in scris principalele inconveniente, asa cum le percep eu.

tzitziri spune:

Eliza, eu nu sunt nici pro nici contra casatorie...tocmai pentru ca nu mi se pare ca un act ar trebui sa schimbe ceva nu imi doresc alta stare in acest moment....

O concubina cred ca are aceleasi "avantaje" cu sau fara ghilimele ca si o femeie maritata....poate chiar putin mai multe.Pentru ca si pe acest forum sunt descrise situatii de barbati care se schimba dupa casatorie si carora li se pare ca nu mai trebuie sa acorde atentie unei femei pentru ca acum a devenit 'a lor'...la fel cum si femeile recunosc ca poate dupa casatorie devin mai delasatoare, se ingrijesc mai putin,etc......deci poate ca rand nevrand anumite lucruri de care beneficiai inainte de casatorie nu mai se pastreaza mult timp dupa.



Asta e alta discutie cu avantajele si dezavantajele concubinajului sau a casatoriei si nu cred ca face obiectul topicului astuia.Daca mai discutam una cu alta pe langa nu cred ca o ajutam cu ceva pe Lorielena, ba chiar poate o bulversam mai mult. Eu ti-am inteles parerea si o respect chiar daca nu se potriveste cu a mea, dar cred ca mai bine ne oprim aici

tzitziri spune:

Eliza.....stai ca pricep mai greu la ora asta.....tu te refereai la avantajele concubinei in fata sotiei....eu ma refeream la singurele situatii pe care le cunosc personal: concubina contra a sta singura, desi implicata intr-o relatie.

Poate de aia ti s-au parut stupida lista mea, pentru ca eu comparam a sta fiecare la casa lui cu a sta impreuna, pe cand tu asteptai un raspuns pentru statutul de sotie (la care nu ma pronunt ca nu am experimentat) versus statutul de concubina.

Mea culpa...si cu asta am terminat devierea

eliza_p spune:

Tzitziri, eu vad conversatia noastra la subiect, si o putem continua caci sper ca o ajuta pe lorielena sa-si limpezeasca niste ganduri si sa-si inteleaga mai bine situatia.
Tineam sa-i spun lui lorielena ca este in avantajul ei sa oficializeze relatia in care este, lucru pe care si parintii ei il stiu prea bine si ca ar fi cazul sa nu le insele asteptarile.
Ea, dupa cate am inteles, s-a mutat cu iubitul ei fara sa le fi spus parintilor. Ei, cum crezi ca se vor simti acei oameni, care au crescut-o cu toata dragostea si care au fost acolo pentru ea cand a avut nevoie, cand vor afla (de la straini eventual) ca habar n-au nici macar unde locuieste fata lor? Eu cred ca mai mare tradare nu exista si ca ea, prin purtarea ei, chipurile din dragoste pentru un anume individ care nici macar nu o iubeste intr-atat incat s-o ia de nevasta, distruge ce are mai sfant: o legatura de sange si suflet, acea relatie parinte-copil care s-a cimentat in doua decenii...

numeioana spune:

Regret ca va deranjez "duetul". Lorielena, eu te inteleg foarte bine caci si eu mi-am dorit si m-am casatorit la 23 de ani si mama imi zicea ca e prea devreme. Asa sunt unele femei, viseaza la casnicie, la o nunta ca-n povesti, la copii care sa semene cu sotul... Ce trebuie sa intelegi tu e ca barbatii se hotarasc mult mai greu sa se casatoreasca si chiar si atunic cand se hotarasc nu sunt prea siguri pe ei si le e teama de acest pas. Sotul meu avea 28 de ani cand ne-am casatorit, deci era putin mai matur... La varsta asta parintii isi imping copiii sa se casatoreasca asa ca nu mai ai foarte mult de asteptat Si eu zic ca te grabesti (desi inteleg ce simti)... Nu i-o lua in nume de rau socrului. Nu inseamna ca nu te vrea de nora, ci are dreptate ca fiul lui e prea tanar! Mai asteptati, e spre binele tuturor, chiar si al tau, desi nu-ti dai inca seama.


bebe?!

---

Ioana, cea mai optimista aspiranta

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

okusan spune:

draga mea se vede din mesajul tau ca esti o fire sentimentala si usor de ranit cum spunea cineva mai sus in mesaje gandeste la rece ,e clar ca ziua ca daca te ar iubi la nebunie n ar conta nici mama nici tata nici altcineva din jurul vostru decat NUMAI TU!si spun asta cu totata convingerea.eu sunt div si recasatorita actualul sot are 22 ani sa casat cu mine cand avea 20 ani si a pus tot "familionul"impotriva lui si a mea s a razboit cu ei l a amenintat ca nu il va ajuta cu nimik ca nu vor veni la nunta si ca nu ma vor accepta niciodata ca sotia lui el este mai tanar ca mine si ca sa iti mai spun ca m a acceptat cu tot copilul meu asta da dovada ca e nebun dupa mineiar acum in famile e liniste ne intelegem perfect soacra mea e numai lapte si miere si in cele din urma suntem fericiti
asa ar trebui sa faca si iubitul tau daca te iubeste lasa ma cu 23 de ani prea tanar mai are de copilarit si bla bla bla
ce dumnezeu el nu gandeste daca sa mutat impreuna cu tine asta inseamna ca este capabil sa se si casatoreasca cu tine si e si normal sa va oficializati relatia
draga mea parintii lui sunt "MOTIVUL" mai are de supt dupa cate vad
tu sa fii mai hotarata si imi cer iertare daca mi am spus parerea mai raspicat sunt dintr o bucata si mie nu imi plac jumatatile de masura ori alba ori neagra
pupici si numai bine iti doresc!

oficial mi -e bine!

lorielena spune:

am uitat sa precizez eu, dar ai mei il stiu,il plac(pentru ca are darul de a se face f placut)si nu am putut sa le ascund ca stam impreuna, cu toate ca nu prea le-a cazut bine aspectul asta si e clar de ce..doar ca parintii mei cred ca o sa ne casatorim curand...eu recunosc ca le-am ascuns unele aspecte despre familia lui,mi-a fost teama sa nu-i ranesc. Parintii mei il intreaba de fiecare data cand il prind la cotitura..."ei si ce mai aveti de gand",dar baiatul se sustrage..."ca inca discutam","ca nu ne-am hotarat inca unde o sa fie"...eu i-am spus mamei mele ca el nu e suficient de matur, dar ca ma iubeste, i-am povestit putin si de ai lui cum ca il considera destul de tanar...asa ca ei cam simt ceva. Pana la urma o sa am o discutie serioasa cu mama si o sa-i povestesc, inclusiv de faza cu restaurantul,nu-mi place sa le ascund niste aspecte.
In momentul in care m-am mutat cu el normal ca parintii mei mi-au zis ca daca e o relatie serioasa si aveti de gand ceva in viitorul apropiat faci pasul asta, daca nu....o sa suferi...mult...stiam si stiu ca au dreptate.Asa de mult nu as vrea sa-i dezamagesc,dar pe de alta parte simt ca si lui ii pasa de mine si ma iubeste...

Ceea ce ma sperie cred ca este de fapt ca o sa-i iau apararea fata de ai mei,o sa stam impreuna, o sa le cer alor mei sa aiba rabdare si la un moment dat, dupa toate astea,si mai ales ca il simt ca are niste chestii copilaresti, sa dispara totul,adica sa fiu considerata doar o faza...nu de alta dar barbatilor le mai place sa faca chestii de genu asta..si atunci oare cum o sa ma simt?!...sau cum o sa-i mai privesc in ochi pe ai mei?!

.........a si aseara a venit acasa, cu toate ca ma asteptam sa vina in cursul zilei de astazi,stiti ca v-am povestit ca e plecat la maicasa-de obicei sta pana duminica sau stam pana duminica, pt ca am mai facut "greseala" sa merg si eu...nu stiam ca vine,a zis ca nu putea sa ma lase singura de Dragobete...s-a purtat f "delicat" ca sa zic asa

pupici

Elise spune:

lorielena,

de ce nu gindesti tu putin pe termen lung - adica dupa nunta?!
Spui ca nu esti sigura de el, nu stii ce planuri are, "barbatii mai fac kestii de genul asta".

Sint de acord cu tine, mai fac chestii de genul asta. Sint o gramada de exemple pe aici.
In unii poti sa ai incredere, in altii nu.
Tu, deja, in al tau n-ai incredere.
Si mai si raportezi tot la cum pari in ochii parintilor.

Casatoria nu va rezolva asta decit pe moment.
Dupa ce ii devii nevasta, o sa iti pui problema "daca ma lasa cu burta la gura si pleaca, ce o sa zica parintii mei?"
"Daca ma lasa cu doi copii, ce o sa zica mama?"
"Cum o sa mai dau ochii cu ai mei daca divortez cumva?"

...si tot asa.
Nunta nu e sfarsitul dubiilor.
E inceputul.


Elise & BBLisa

moko spune:

Pot spune ca pana la un punct , situatia ta seamana foarte mult cu a mea. M-am mutat cu iubitul meu (in prezent- sotul) cand eu aveam 21 si el 23.Nu a fost o "mutare" planificata, ci una treptata, ce a durat mai mult de 6 luni pana a devenit "oficiala"(mai intai am ramas cateva nopti pe saptamana la el, apoi acele nopti au devenit permanente, dar eu mi-am platit in continuare chiria la apartamentul meu). Ca si voi, niciunul nu era din Bucuresti, in plus- desi amandoi lucram, nu ne terminasem facultatile.Mi-a fost foarte greu sa le spun parintilor ca m-am mutat cu iubitul meu - desi il cunosteau si il indrageau- tocmai pentru ca intre noi inca nu se punea problema casatoriei, decat ca un plan pentru viitorul nu foarte apropiat.Tatal meu este preot si treaba asta m-a pus intr-o postura si mai delicata!
Oricum, ideea principala pe care voiam sa ti-o impartasesc este aceea ca, desi parintii mei au fost rezervati in privinta mutarii mele la el si ma tot intrebau "pe cand nunta?"( ma intrebau numai pe mine, fara ca el sa fie prezent), in timp s-au obisnuit cu ideea, ba chiar anuntul cu data nuntii i-a luat putin prin surprindere, desi se intampla mai tarziu cu aproape 3 ani decat ar fi vrut ei.
Ne-am casatorit in toamna lui 2006, cand eu aveam aproape 24 de ani si nu imi pare deloc rau- nu mi se pare ca as fi prea tanara pentru a-mi asuma rolul de sotie si in curand, acela de mama.
Sfatul meu de "copil necopt" este sa reanalizezi situatia: daca iti doresti casatoria pentru ca simti tu ca "e timpul", ca vrei sa traiesti cu omul asta toata viata, ca vrei sa aveti un viitor si eventual un copil comun- discuta cu el deschis si expune-i argumentele tale, si daca nu iti da o explicatie logica, alta decat "indurerarea parintilor lui"- poate ca nu e omul potrivit, cel care credeai tu ca e "alesul". Daca insa dorinta ta de a va casatori "izvoraste" din sentimentul de vinovatie in fata parintilor tai- nu are rost sa va grabiti.Fii sigura ca parintii tai isi doresc , mai presus de orice, ca tu sa fii fericita, indiferent daca ai sau nu o relatie oficializata!
Imi cer scuze daca mesajul meu e greu de citit, dar deh, luciditatea imi e "impartita" la doi, momentan!!

EDIT: Total de acord cu Elise!

nimic nu esueaza in aceeasi masura precum succesul.(G.K. Chesterton)
23+ cu pui drag..
poze