ce sa fac oameni buni?!

nu vreau sa va plictisesc cu povestea mea, dar sunt f suparata si nu stiu ce sa fac, cum sa rezolv situatia asta...sunt trei ani de zile de cand il cunosc pe EL, de vreo sase luni ne-am mutat impreuna.Imi place cum ma simt in compania lui, am momente cand simt ca nu pot trai fara el,il iubesc mult si el ma iubeste, o simt...insa nu vrea sa ne casatorim. In momentul in care ne-am mutat impreuna i-am spus ca nu pot sta asa pentru mult timp, pentru ca nu-mi place statutul asta, vreau sa fiu sotia lui. Mi-a explicat ca motivul pt care nu poate lua aceasta hotarare pe moment sunt parintii lui, pe care i-am simtit ca nu sunt de acord cu relatia noastra de la inceput, dar am sperat ca o sa ma cunoasca cu timpul si o sa-si schimbe parerea. Tin sa precizez ca suntem din orase dferite si locuim in Bucuresti momentan.Stam cu chirie, e greu sa ne luam o casa a noastra, dar ne dorim. Eu sunt de loc mai departe decat el. El e din Ploiesti.Cu toate acestea familia lui traieste cu impresia ca eu l-am furat, ca l-am luat de langa ei. Vedeau pt el o alta viata, asta mi-e clar, aproape de ei si nu in alt oras(cu toate ca daca stam si ne gandim Ploiestiul este la o aruncatura de bat de Bucuresti, fata de 360km cat fac eu pana acasa).I-am simtit ostili si in special tatal lui a facut multe chestii sa ma simt prost cand eram in vizita la ei, sperand ca asa o sa ma indeparteze, mama lui a fost mai apropiata, dar nu stiu daca e cu noi sau impotriva noastra suta la suta.Dar nu am dat f mare importanta aspectelor astora si de asta am si acceptat sa ne mutam impreuna, sperand ca o sa ne accepte, o sa vada ca ne intelegem, ca ne descurcam pe picioarele noastre(bineinteles ca ne-au ajutat f putin in perioada asta), ca ne iubim,ca luptam sa ne fie bine. Suntem tineri amandoi avem 23 de ani.Aste se pare ca este unul din motivele pe care ai lui il invoca,faptul ca nu suntem maturi, ca nu stim ce facem,"ca baiatul lor mai are pana sa se insoare, trebuie sa-si traiasca viata".
Imi simt sufletul sfasiat, ma simt prost ca sunt privita cu atata raceala,ura, ca nu mi se da nici o sansa, si ce ma doare si mai rau este ca el tine sa-i vada pe ai lui multumiti,impacati cu asta(mi-a spus o data ca nu poate sa faca pasul asta si la nunta sa-i vada nefericiti langa noi...dar oare,nu stiu, poate sunt egoista,oare nu e vorba de NOI, in toata ecuatia asta, nu noi ne hotaram cu cine sa ne traim viata si de ce, cand sa facem pasul asta si toate celelalte detalii).In al doilea rand sunt si parintii mei, ei oare cum ar trebui sa se simta, am ajuns sa le ascund anumite lucruri sa nu-i amarasc, sa nu-i fac sa-l urasca pe EL.Ne intreaba cand mergem in vizita la mine cand facem pasul, ei asteapta...
Ma obosesc mult aspectele astea, imi fura din energia cotidiana si cand am speranta ca e pe punctul sa se rezolve apar noi aspecte.
Ieri de exemplu a venit tatal lui in Bucuresti la o prezentare si l-a invitat la el in camera de hotel pe prietenul meu.Zic l-a invitat pentru ca nu cred sa-i fi zis sa ma ia si pe mine.Cu toata astea el a trecut pe la mine pe la serviciu, m-a luat si mi-a spus ca nu vrea sa ma lase acasa, ca sa mergem impreuna sa-l vedem pe taicasu. Am fost invitati la un bufet suedez de tatal lui, organizat de firma pentru care se face prezentare, toate bune si frumoase pana la sfarsit, cand oamenii de la masa noastra s-au ridicat sa plece fiecare pe la casele lor..in momentul acela, un domn l-a felicitat pe taicasu pentru cuplul frumos pe care-l facem impreuna eu si prietenul meu si l-a rugat sa-l invite la nunta pentru ca "se vede clar ca tinerii astia se iubesc si se iau cat de curand",in clipa aia taicasu de fata cu toti directorii care erau acolo a zis:"baiatul meu mai are de copilarit,cel putin trei patru ani de acum inainte pana sa se insoare"...in momentul ala am vazut verde,m-am simtit mai rau decat carpa de sters pe jos
Sunt f suparata pe situatia asta, nu stiu cum sa procedez; nu vreau sa-l fortez sa ia decizia asta pt ca dragoste cu sila nu se poate, nu as fi multumita daca nu ar veni de la el toate astea, dar nici bataia de joc a nimanui nu vreau sa fiu..nu vreau sa ajung ca peste 4 ani sa-mi spuna"stii eu m-am plictisit, te cunosc suficient, intre noi nu este decat o prietenie frumoasa"...as muri in secunda aia.Asa am fost crescuta poate mai conservatoare, dar inima mea imi spune il iubesc si e de ajuns ca sa fac pasul asta, al lui oare de ce nu spune asta?cat sa mai astept?sunt trei ani si 2 luni! oare nu ne cunoastem suficient?o prietena mi-a zis ca nu e matur suficient si c anu am ce sa fac, decat sa ma mut daca nu-mi convine si sa sper ca lucrurile se vor rezolva din mers(mi-a zis si el la un moment aprins in discutiile noastre ca nu se considera suficient de pregatit sa faca pasul asta,dar ca o sa-l faca cu siguranta pentru ca ma iubest enorm,ma roaga doar sa am rabdare si sa-l iubesc).Mutatul inseamna cheltuieli in plus, bani pe care impreuna poate i-am fi economisit sa facem ceva..sa ne luam casa noastra, inseamna timp mai putin impreuna pt ca seara ajung f tarziu de la munca, fac si master si poate doar weekendul ne-ar mai ramane pentru intalnire si nici ala tot.. nu stiu ce sa fac...scuze pt scrisul mult dar am nevoie de un sfat

Elise spune:

Eu nu inteleg... de ce te grabesti.
Ti-e teama " peste 4 ani sa-mi spuna"stii eu m-am plictisit, te cunosc suficient, intre noi nu este decat o prietenie frumoasa.." ?!
Ma indoiesc ca ai prefera sa fii deja nevasta-sa, cu vreo doi copii, cind te anunta ca s-a plictisit de tine.
Daca exista posibilitatea asta, daca asa simti, ca s-ar putea plictisi, cu atit mai mult ASTEAPTA.

E mult mai greu sa rupi o casnicie decit o relatie oarecare.

Iar in ce priveste parintii...si mie 23 de ani mi se pare putin pentru un barbat sa-si faca o familie. Probabil si ei gindesc in termenii de mai sus: poate vreunul din voi se plictiseste, si n-are rost sa va complicati INCA.

Sint sigura ca, in cazul in care or sa vada ca relatia voastra dureaza si se cimenteaza, nu vor avea nimic impotriva.
Nu-l vor nici ei neinsurat pina la pensie.
Dar li se pare prea devreme.
Si chiar e.

Si... mai am o intrebare: ce crezi tu ca se schimba dupa ce te mariti?
Crezi ca ai garantii in plus?
Va iubiti mai mult?
De ce iti doresti asta neaparat?

Elise & BBLisa

redi spune:

Ce sa faci ?
Sa tragi aer in piept ,sa gandesti " la rece " si apoi daca nu ai gasit raspuns mai discuti cu prietenul tau .
Acuma de fapt ai nevoie doar sa te usurezi, sa versi amarul ,ti-e ciuda ca tatal lui a spus ce a spus ,te simti "in plus".

Eu pot sa zic ca te inteleg desi nu stiu ce e intre voi doi .Dar ,ca femeie ,te inteleg.Am zece ani si ceva ,(am renuntat la numaratul zilelor),de cand traiesc cu sotul meu, nefiind casatorita ,plus un copil.Imi place sa-i zic sot ,desi poate nu am dreptul !!!!

La inceputuri am facut si eu crize si am pus intrebari ,nu-mi era bine ,din punct de vedere social (toata lumea intreaba de ce nu va casatoriti ? ,copilul de ce nu are acelasi nume ? ,cine e domnul ?)
Dar m-am gandit mai bine "la rece " ,ce vreau eu de fapt de la el ?
si am aflat ca vreau doar iubirea lui .
E simplu .
Acum ,avand un copil ,vreau acelasi lucru .Nu-i impun nimic .
Stiu ca e greu ,dar incearca sa vezi lucrurile pozitive ,va iubiti ,sunteti impreuna oficial ,nu tine relatia secret ,nu profita de vreun fel ,ce vrei mai mult .
Noi eram mult mai tineri decat voi ,deci poate nu era pregatit sau ce stiu eu ce simt barbatii inainte de casatorie .Asa am incetat sa imi doresc certificatul de casatorie si sa il vreau doar pe el.

Nu zic nici ca imi place nespus sa fiu intrebata mereu de ce ,dar va fi la momentul potrivit sau nu ,nu stiu ,am ales ,imi asum alegerea .
Esti libera sa alegi .
Zici ca sunteti din orase diferite ,si noi la fel ,si din zone total diferite ,in aceeasi tara .Plus ca stam pe alte meleaguri si nu ne cunoaste mare lume ,deci parerea altora nu ma impiedica si nu-mi face rusine.
Tu stii cel mai bine ce sa faci
Descarca-ti sufletul si apoi vei vedea mai bine in viitor.
Cred ca te macina ideea ca peste ceva ani va despartiti iar tu vei ramane singura ,pe cand daca te desparti acum ai o sansa sa intalnesti altul .
Nu e chiar asa
poti fi fericita ca macar ai iubit si ai fost iubita
poti sa si fii tot cu el si sa nu va mai iubiti

Ecuatia e formata din voi doi ,asa-i ,dar el ti-a spus parerea pentru moment.
Nu toate povestile de dragoste sunt la fel ,sa te casatoresti si sa fii fericit pana la adanci batraneti.

Sper sa te fi ajutat cat de putin sa vezi in tine !
Apropo ,ai scapat de atacurile de panica ?

J G spune:

Amandoi sunteti mult prea tineri!
Hartia aceea nu-ti ofera nici un fel de garantii, daca se satura de tine peste 4 ani va pleca oricum.
Stiu ca te dezamagesc dar eu una cred ca e mult prea devreme, daca veti ramane impreuna veti ramane oricum, important e sa va iubiti si sa va traiti tineretea, lasa formalitatile. De ce te chinui singura cu chestia asta in loc sa fi fericita ca esti iubita, ca ai toata viata inainte, ca esti atat de TANARA?
Off... 23 de ani!
Elise vrei sa avem azi 23 de ani dupa ce se culca fetele? Iesim la o bere, o barfa mica?

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by J G

Elise vrei sa avem azi 23 de ani dupa ce se culca fetele? Iesim la o bere, o barfa mica?

---

ihim!!
Cu rolele, prin orash, acu' noaptea?
Ce zici?

Elise & BBLisa

J G spune:

Da!!!!! Sunt pline de praf, le sterg acu!

Scuze lorielena... asta patesti daca ne fluturi varste de-astea demult apuse

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

adinag spune:

Lorilena,

te inteleg ca nu te simti tocmai bine ca nu esti acceptata de parintii lui si probabil umilita de tatal lui, si public (ar fi putut zice: EI trebuie inca sa copilareasca...)

Insa, cum au zis si fetele: amandoi sunteti inca asa tineri, nu va alunga nimeni din urma. sau ai alte motive care iti provoaca o nesiguranta in ce priveste sentimentele lui?

si eu tot nemaritata stau, si fac anul asta 32 de ani, si stii ce bine-mi e! (cred ca daca m-ar intreba - ceea ce sigur n-ar face, i-as propune sa facem mai bine un concediu lung si frumos pe banii care ar costa nunta...)

si off topic: mai eu caut de mult pe cineva care sa iasa cu mine cu rolele in oras, poate trageti o fuga in Austria ca aici chiar este bere buna!


Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

Delfinutza spune:

Dupa parerea mea eu zic sa mai asteptati...aveti totusi 23 de ani.E varsta cea mai frumoasa...eu zic sa profitati din plin de tot ce aveti...sa va bucurati unul de celalalt si sa nu mai pui la suflet tot ce se spune in jurul tau...in special de parintii lui.Daca D zeu vrea ca voi sa fiti impreuna o sa fiti...dar pana atunci profitati de tot ce e frumos.Eu zic sa nu l presezi cu absolut nimica pe prietenul tau ,sa lasi ca lucrurile sa decurga normal...ca maritata o sa fii toata viata...dar cu prietenia...si cu tot ce implica ea...mai putin.Acum tu decizi ce vrei sa faci...dar pana la urma o sa mi dai dreptate.

Delfinutza

hanako2004 spune:

lorielena...eu zic ca fetele au dreptate...voi sunteti prea tineri
pt a face acest pas si poate si de aceia si parinti lui nu sunt prea incantati ...nici eu nu sunt prea mare..am aceiasi varsta ca tine
si mam casatorit de tanara19 ani insa sotul este mai matur si este deja altceva
eu zic sa stai linistita ..si veti face acest pas la timpul potrivit...daca e sa fie al tau o sa fie ...si cu acte dupa 4-10 ani poate sa-ti spuna adio ca sa saturat de tine....si lala la
nu te ingrijora si lasa ca vin toate de la sine..multa bafta

POZICI NOI LA bucatarie
Mami si ingerasul EMILy.2005.01.06
0

eliza_p spune:

Problema ta, Lorielena, este reala si eu chiar ma intreb de ce ti-ai calcat pe inima si ai acceptat sa traiesti in concubinaj cu acest baiat; ce ai sperat mutandu-te impreuna cu el? De ce ai renuntat la libertate si la sansa de-a gasi pe cineva care sa te iubeasca intr-atit incat sa vrea sa-si uneasca destinul cu al tau? Daca baiatul asta nu te-a cerut in casatorie pina acum, e clar ca iti va fi cu atit mai greu sa-l convingi de acum incolo s-o faca. Si da! Ai dreptate sa te nemultumeasca felul in care te trateaza parintii lui! Pai e clar ca ei nu te considera suficient de buna pentru baiatul lor si ca tot spera ca el sa-si gaseasca pe alta...
Fetele te indeamna sa te bucuri de anii tineretii si de libertate. De care libertate mai poate fi vorba? Cine ma lamureste si pe mine?

andabrro spune:

cre-ca depinde de la om la om, si virsta de casatorie si opinia fata de aceasta.
din punctul meu de vedere, imi place sa fiu maritata. mi-a placut ideea din frageda tinerete, am ales soti buni (ne "incuiati") si-am trait pe placul inimii. si-acum, la aproape 40, imi place sa fiu casatorita. n-am de gind sa accept vreodata sa "fiu cu cineva" la modul serios, pina nu semneaza hirtoaga. n-am facut nunti (chiar deloc), n-am cheltuit bani, dar pentru sufletelul meu nu-i serios ala care nu pune pe hirtie si semneaza linia punctata. fiecare cu pasarica lui si asta-i a mea ...

in ceea ce priveste familia, le-as baga subtil strimbe, gen evident ca mai are de copilarit puiul de vreme ce nici intarcat ca lumea nu-i, ia totul "mestecat" de mamica si taticu. si "el" ar avea parte de misto-uri si mai dure,cred - pina s-ar alege in vreun fel.

m-as ingrijora mai mult ca tipul ar putea ramine sub influenta parintilor, decit ca s-ar putea razgindi.

am facut o varza din postul asta ... dar n-am putut rezista tentatiei.
prea multe (toate!) opinii "impaciuitoare"