Dragostea cu patima
Raspunsuri - Pagina 2
Alex2 spune:
quote:
Originally posted by redi
Ai perfecta dreptate ,dar cate cupluri au stapanire de orgolii si se pot "certa" cu vorbe dulci si calme ?
Ar fi ideal ,la noi nu-i asa.
Din punctul meu de vedere NU AR FI! Si eu sunt coleric, si cred ca este mai bine asa. Ptr ca cei care se cearta cu vorbe dulci si calme si ajung sa-si exteriorizeze acumularea de energie negativa, sau o fac mult mai greu, si de asta la ei supararea tine mai mult. Stiu cazuri de cupluri care nu-si vorbesc cu saptamanile. Mai bine rabufnesti cand e cazul, te descarci si viata isi reia cursul in iubire si intelegere. Stiu, e mai greu la inceput ptr partener, dar cred ca fiecare ar alege o cearta patimasa, decat o suparare la foc mocnit de zile intregi.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
redi spune:
Ma gandeam sa invat sa nu ne mai certam ,dar vad ca ne face bine .
Bine e sa intrebi pe la alte case .
Alex2 spune:
quote:
Originally posted by redi
Ma gandeam sa invat sa nu ne mai certam
Eeee, ar fi bine sa nu ne mai certam, dar sa fim seriosi, nu se poate. Nu suntem oameni perfecti si nici nu putem sa nu ne pese. Uneori chiar avem motive sa fim suparati, de asta cred, personal, ca e mai bine sa rabufnesti des si putin, decat sa erupi ca un vulcan. Supararile si energiile negative sunt ceva normal in fiecare din noi. E mai bine sa le eliberam la timp. Si decat sa invatam sa nu ne mai certam (ca oricum mie mi se pare imposibil) mai important este sa ne acceptam unul pe altul, pana chiar si in ce priveste rabufnirile astea. Ptr ca daca iti cunosti partenerul si stii cum reactioneaza, nu mai faci o tragedie din asta, asteptam sa iasa soarele dupa furtuna.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
redi spune:
Da ,cautam o forma de cearta fara cearta ,pentru ca sotul imi mai spune uneori ,in valtoarea nervilor ,ca nu mai vrea ciondaneala si ca-i prea mult ,desi provoaca si rabufneste si el ca mine.
Apoi ,totul dispare ,ca si cum nu ar fi fost .
Elise spune:
redi, np, doar incercam sa fiu mai explicita.
Asa e, uneori e mai bine sa rabufnesti...supararile care "clocesc" prea mult sint mai grave.
Eu am acasa una bucata impulsiv... eu's la fel, chiar mai rau ca el.
Ne certam din nimic, si in mod "pasional", intr-adevar 
.
Am socat-o pe mama cu pasiunea asta, s-a dus acasa de vreo doua ori sa se pregateasca de divortul lui fie-sa.
Si ne impacam la fel de repede, cind ne trece supararea, adica la citeva minute dupa ce am epuizat tot ce ne puteam reprosa unul altuia de la facerea lumii incoace.
Norocul este ca sintem cam acelasi stil, daca nimeream vreo panselutza nu ar fi rezistat. Si nu tinem suparare. Verba volant...
Elise & BBLisa
redi spune:
Elise 
Cred ca patima nervilor e direct proportionala cu patima dragostei.
De aia eu acuma il astept nerabdatoare pe patimasul meu sa facem pace .
Elise spune:
quote:
De aia eu acuma il astept nerabdatoare pe patimasul meu sa facem pace .
well...succes!
Elise & BBLisa
Ramona J spune:
Mai fir-ar... am gasit raspunsul. Cred ca ne certam ca sa stirnim pasiunea!
Ma duc sa-i spun vreo doua!
The best thing you can do for your children is to love your wife.
anca74 spune:
quote:
Originally posted by Ramona J
Mai fir-ar... am gasit raspunsul. Cred ca ne certam ca sa stirnim pasiunea!
Ma duc sa-i spun vreo doua!
You rock, girl!
============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.
redi spune:
quote:
Originally posted by Ramona J
Mai fir-ar... am gasit raspunsul. Cred ca ne certam ca sa stirnim pasiunea!
Ma duc sa-i spun vreo doua!
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Norocul este ca nu starnim constient si voit nici cearta si nici pasiunea ,nu le putem face la comanda.
Spunea cineva ca patimile sunt daunatoare uneori ,oare s-ar putea transforma in ura ,de-a lungul timpului ?
Ne saturam de pasiune ?
Desi nu il provoc si nu stiu niciodata ce v-a fi dupa cearta ,momentul de dragoste pasionala imi da si fluturasi si emotii si simt ca lumea e a mea ,ca sunt centrul universului .
Dar imi creeaza si o teama ,nu-i prea intens ca sa dureze ? , peste ani si ani ,ca deja avem ceva vreme.
Acum,scriind aici ,ma gandesc cat de contrare sunt cearta inflacarata si impacarea asta fizica patimasa .
Poate uneori ne si desparteam "mintal " si de fapt o luam de la capat .
Am zis ca il astept ,sa facem pace ,desi am fost de acord mai devreme sa ne vedem de viata noastra ,fiecare ,in felul lui.
Incercam sa ne ranim cu cuvintele astea ,sa "amenintam" ca nu vom mai fi unul al altuia ,desi stim perfect ca nu ne putem detesta si face rau , decat fizic.
Iar fizic nu o facem pentru ca ne atragem ca doi magneti .
Psihic ,nu suntem capabili ,stim ca ar suferi copilul nostru.
Am citit multe povesti aici ,fericite sau mai putin ,incep sa ezit ,imi pun intrebari ,nu mai inteleg viata sau nu mai percep sensul .
Poate cer prea mult sau prea putin .....................
Cei din jur spun ca as cauta "nod in papura" ,dar vreau numai sa inteleg de ce pasiunea lui imi face placere dar ma nelinisteste.
Altii au probleme palpabile si eu deraiez
