Crizele de nervi la 3-4 ani
Raspunsuri - Pagina 9
lorelaim spune:
Mamagiuliei - felicitari!
Doina - 
MissParker - eu NU as sfatui-o DELOC pe Alexa38 sa "apara la scena deschisa in aplauzele furtunoase ale admiratoarelor!" chiar DELOC!
Alra - - da - intru totul de-acord cu tine!
Apropo de "e o CRIMA"... De fapt cum a pornit interesul meu spre a citi mai mult... despre depresia post-natala, greutatzile pe care le intampina o mama in cresterea copilului in primele sapt/luni/ani de viatza a copilului, etc... si ce se poate intampla...
Eram insarcinata si am citit un mic art despre Brooke Shields care suferise de depresie post-partum si spunea cat de serioasa e probl... Si am inceput sa citesc mai multe si sa fiu atenta in jurul meu la toate news-urile despre asa ceva... Am fost atat de socata sa aflu atunci despre copii care au fost omoratzi prin "zguduire", despre toddleri batutzi, maltratatzi si chiar omoratzi din cauza ca mama era efectiv epuizata, avea depresie post-partum si nu-si mai putea controla nervii... Era vorba in special de mame care trebuiau sa faca fatza SINGURE (deci ori single mother, ori tata la servici toata ziua) cresterii copilului... si NU aveau ajutorul si/sau suportul partenerului. Eu nu mi-am imaginat ca problema poate fii atat de grava... Dar da - epuizarea, starea de stress (datorata si probl de ordin financiar - de ex) - combinata cu depresia... pot duce chiar la... crima... in situatzia in care mama nu-si mai poate controla nervii si sare si da in copil (sau da cu copilul de "totzi peretzii" - in sensul real al cuvantului)... cu orice are la indemana... pt ca acesta a enervat-o...
JG - te felicit ca ai avut puterea si ratziunea sa mergi la terapie si ai rezo probl !
Alexa38 - sper din tot sufletul ca ai citit mesajele noastre aici, sper ca ai intzeles cat de periculos este ceea ce se intampla in viatza ta... cum te autodistrugi si distrugi si fetitza... Te rog frumos - chiar daca ai sau nu ai "istorii" de abuz si/sau violentza in familie, chiar daca aparent viatza ta e "frumoasa" si "fara probl"... du-te la un medic si vorbeste-i despre crizele tale de furie pe care nu le potzi stapani... Fa terapie si controleaza aceasta furie... ca e distrugatoare... Cand simtzi ca nu mai potzi du-te la baie si spala-te cu multa apa rece pe fatza, da drumul la dus sa nu mai auzi cum micutza se isterizeaza, bea un pahar mare de apa, respira adanc si incearca sa te controlezi... Daca simtzi nevoia sa "lovesti" - ia o perna si loveste-o pana o faci terci... dar NU lovi fetitza!
BATAIA NU E UN MIJLOC DE EDUCARE! Bataia NU rezolva problema neascultarii... asa cum ai obs si tu: "nu cedeaza in fatza bataii"... atunci de ce o aplici? tot tu, ref la fetitza ta, scri: "De ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta care nu da rezultate?"... Dar tu - de ce NU incetezi sa folo "metoda" bataii :-( care NU da si NU va da NICIODATA un rezultat pozitiv... Doar durere, furie, neputintza, frica... intr-un copil care are nevoi de DRAGOSTE! Te rog frumos incearca sa realizezi ca se intampla ceva foarte rau cu tine si ia masuri urgente!
Si cand am intrebat "cum ajutam?" – m-am gandit la Elizabeth Pantley, care urmarind intr-o zii o emisiune la TV despre educarea copiilor a vazut cazul unor parintzi care-si bateau sistematic fetitza de 2 ani pt ca nu facea ordine in camera! Dr. Pantley a fost atat de socata si profound impresionata ca a hotarat sa faca ceva sa-i ajute pe parintzi sa-si educe copiii fara violentza, cu multa intzelegere si dragoste, dar cu fermitate si reguli clare. Asa a inceput cariera ei in "parenting"…
Lorelai
http://home-and-garden.webshots.com/album/562645890MtEtoL
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
lorelaim spune:
Sa nu uit – referitor la ceea ce spunea Arla – uite aici un articol care mie mi s-a parut interesant… mai ales ca acum Ro este IN Comunitatea Europeana – deci implicit legislatzia privind protectzia copilului va trebui sa fie aplicata
"Parents 'allowed to smack children'
Published: 15 Nov 07 16:48 CET
Online: http://www.thelocal.se/9110/
Swedish parents are allowed to smack their children, as long as they do not hit them too hard, a court in southern Sweden has ruled.
Ystad District Court was ruling in the case of a couple accused of assaulting their daughter. The pair were accused after the girl, 5, told a nurse at a medical check-up that she had been hit.
In subsequent interviews the girl told police:
"When daddy came home from work and was very cross, he hit me on the bottom and it hurt.
"Mummy also hit me on the head, and that hurt," she added.
The father admitted smacking the girl on the bottom, saying that the physical chastisement was part of her upbringing.
A unanimous court ruled that the father's smack did not constitute assault - it was not hard enough to be assault, nor was it done with indifference to the pain it would cause.
Hans Hulthén, the lawyer representing the girl, said he was considering appealing the verdict.
"This ruling undoubtedly sends very strange signals," Hulthén said.
Swedish law is widely interpreted as banning smacking of children, and Sweden is frequently cited internationally as an example of a country with a total ban on corporal punishment.
The 1979 Parenting Act states that children "may not be subjected to corporal chastisement or other demeaning treatment."
According to Sweden's Children's Ombudsman, the preparatory work for the act stipulates that corporal punishment is banned if it causes the child physical injury or pain. This is intended to apply even to a light strike or passing pain, it states."
Lorelai
http://home-and-garden.webshots.com/album/562645890MtEtoL
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
Qamar spune:
Lorelai, f buna interventia ta, dar, uite, poti sa intrebi chiar aici la subiect: cred ca peste 50% dintre noi suntem singure acasa cu copilul (unele din noi chiar cu doi) , fara altcineva care sa ajute, iar sotii vin seara, obositi. Iar probleme sunt peste tot, in orice familie, mai mici, mai mari...numai noi le stim.
In cazul nostru, sotul a stat cu mine dupa ce am nascut (cezariana) o saptamana acasa, dupa care...work. Si la el munca nu se termina nici cand ajunge acasa. In 2 ani am avut o luna bona, insa nu a fost ok. So, in restul timpului am fost eu si Bia.
Cat despre depresii si alte minunatii, io sunt mama lor
...partea buna e ca ma apuca rar si ma lasa repede, dar zau ca am momente cand simt ca sunt un arici.
SI TOTUSI, nu mi-am lovit copila, nu tip, nu am tipat la ea, desi uneori gods know cat de greu mi-a fost, si asta NU din cauza ei- ci din cauza mea, din cauza nervilor mei...
Mi-am propus cand era mica, mica ,,,,,,ca fetita noastra trebuie sa aiba niste parinti fericiti si senini in relatie cu ea,chiar daca ratele la casa, masina, etc cresc, chiar daca uneori ma enerveaza sotul de imi vine sa il iau pe el la palme-dar nu-l iau-, chiar daca uneori simt ca o iau razna pentru ca trec saptamani in care eu nu vorbesc cu alt adult in afara de sot.
Nah, m-am intins. Insa vroiam sa spun ca eu, pana in momentul acesta, nu mi-am putut imagina si inca nu pot sa imi imaginez care circumstante ar face ""acceptabila"" sau ''scuzabila"" lovirea sau abuzarea unui copil. Poate o boala psihica grava? Pt ca mie nu mi se pare ok/scuzabil/de inteles/de compatimit/etc atunci cand o mama isi loveste propriul copil.
Imi pare rau daca par radicala, dar nu pot gandi altfel.
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
simali spune:
quote:
Alice, se poate sa fie asa cum spui tu!
Totusi, abuzul fizic si psihic asupra unui copil fara aparare ar trebui sa fie sever sanctionate.
Atata timp cat adultul-parinte stie sa scrie si sa citeasca si are acces la informatie, nu are nici o scuza pt. lipsa de cunostinte legate de nevoile propriului copil.
Slava Domnului, sunt pline librariile de carti care sa vina in ajutorul parintilor care nu mai fac fata 'crizelor' copiilor.
quote:
Daca veti citi cu mare atentie postarile mamei veti vedea ca ea debordeaza de inocenta. Femeia asta NU STIA ca ceea ce face este un lucru rau. Nu vedea nici o problema in a declara public ca face ceea ce a facut. Eu in astfel de situatii trag aer in piept - asa cum am sfatuit-o la randul meu pe mama sa faca - si incerc sa nu ma reped cu criticile si concluziile.
Femeia a adus in fata noastra o problema pe care o considera grava: neascultarea fetitei. Noi identificam o problema si mai grava: atitudinea mamei. Ce facem? Dam cu pietre in mama si o facem sa se simta un vierme - rezultatul: sanse nule sa mai vina in fata noastra - sau ne gandim IN PRIMUL RAND LA COPILUL ABUZAT si, evitand sa ne enervam, picuram in fiecare zi informatie in consttinta mamei sperand ca, intr-o zi, va intelege?
Mie-mi pare numai foarte rau ca in loc sa reusim un dialog cu mama in cauza am pus-o pe fuga... Stiu ca intentiile voastre au fost bune, dar ma tem ca daca ea nu mai citeste subiectul - si sunt in stare sa bag mana-n foc ca asa este - nu am rezolvat nimic.
alice
simali spune:
quote:
SI TOTUSI, nu mi-am lovit copila, nu tip, nu am tipat la ea, desi uneori gods know cat de greu mi-a fost, si asta NU din cauza ei- ci din cauza mea, din cauza nervilor mei...
quote:
Nu cred ca este bine sa raportezi situatiile tuturor la situatia ta. In ciuda faptului ca ai avut la randul tau ceva probleme in copilarie este foarte posibil ca viata celor care nu reusesc sa se controleze asa cum reusesti tu sa difere foarte mult de a ta.
Sa luam de exemplu mama abuzata in copilarie "Ana". Sa zicem ca se indragosteste la 19 ani de cine nu trebuie si ca la 20 de ani naste un copil. Sotul - si el in varsta de 20 de ani - nu este pregatit sa fie tata, certuri intre ei, amanta, probleme cu spatiul locativ - stau cu socrii intr-un apartament cu 2 camere. Lipsurile materiale, infidelitatea sotului, copilul venit la o varsta la care colegele Anei merg la club si se distreaza; punem in "oala" si depresia post partum si iata, avem toate ingredientele necesare pentru "supa violentei".
Eu am avut copil la 30 de ani, pentru ca mi l-am dorit enorm si nu pentr ca s-a intamplat; aveam casa mea, siguranta materiala, un sot "probat" in 7 ani de mariaj si alti 4 ani de logodna, o cariera destil de bine conturata, etc. Ar fi absurd sa ma bag in turnul de fildes si sa incep sa raportez toate situatiile la a mea, sa ma intreb "de ce eu pot si altii nu".
Daca violenta asupra copiilor continua sa existe este un semn ca unii nu pot. Intre toti acestia care nu pot am putea sa identificam un grup care macar VREA. Cu ei se poate face ceva cu conditia sa nu ucidem din fasa orice dialog.
alice
iula78 spune:
Da, atat mama cat si fiica sunt intr-o situatie de criza, doar ca mama ca si adult poate face ceva, pe cand copilul nu.
Ca a avut curaj sa marturiseasca ce face ea in asemenea momente este primul pas, dar, mai important este sa si faca ceva pt ameliorare. Ori daca ea a dat mesajul, iar acum nu mai citeste, inseamna ca ea nu a cautat ajutor/sfaturi, ci doar a vrut sa se descarce pt a-si spala intr-un fel constiinta. Stia si ea, oricat de inocenta vrea sa para, ca ce face este f rau pt fiica ei; asa ca, trebuia sa se astepte si la atitudini mai "radicale" care sa-i amintesca ce inseamna agresiunea fata de un copil.
Ceri ajutor cand vrei sa iei masuri, nu doar asa, ca discutie de principiu.
F multe femei au greutati in a-si gestiona propriile probleme/nervi. (inclusiv eu) Dar trebuie sa le constientizezi si sa le rezolvi cat mai repede posibil, inainte de a se fi produs deja "leziuni" personalitatii copilului. Informare se face, doar sa vrei sa asculti.
redi spune:
V-ati gandit sa va recititi raspunsurile ?
Unele mesaje degaja atata violenta verbala la adresa autoarei, ca ma gandesc ce s-ar intampla daca ar fi ea copilul vostru !
Unde va e calmul si rabdarea mult cantata ?
Stapanirea de sine ori o ai, ori nu o ai.
Alexa38 macar vrea si incearca sa o aiba..., chiar si fata de voi.
Simali,
lorelaim spune:
Noe - imi pare bine pt tine ca reusesti - in ciuda greutatzilor - sa nu tzipi la fetitza ta... este un lucru minunat!
Simali/Alice - - ca de obicei - foarte frumos si la obiect!
Redi - eu recunosc cand am citit anumite mesaje pur-si-simplu m-am intrebat daca autarele lor realizeaza violentza degaja... si cum spunea Simali... "ucid din fasa orice dialog"
Lorelai
http://home-and-garden.webshots.com/album/562645890MtEtoL
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
Qamar spune:
simali, eu am ramas embarassada la 22 de ani, in ultimul an de facultate si am trecut fix de la cluburi la scuteceasta asa, ca offtopic
cat despre agresivitatea mesajelor vis-a-vis de autoarea subiectului- care poate ne citeste, poate nu, poate vrea sa inteleaga ceva, poate nu- imi pare rau, dar pt mine e o reactie naturala pe care mi-o declanseaza orice marturisire de genul celei care a provocat discutia asta
da, "problema" initiala este a """"copilului crizat""" care isi face mama de rusine si o transforma intr-o fiara, pardon, intr-o pasare de prada, insa eu pun pariu pe orice ca aceste crize au la origine fix problema mamei cu gestionarea nervilor proprii; deci, pana la urma, vorbim de problema ei..oricum am privi situatia
pt ca, da, e o problema
solutii pasnice poate ca am putea sa dam toate, daca ar fi un dialog, insa in conditiile in care autoarea tace, putem sa ne imaginam orice
cat despre a compara """violenta verbala""" de pe un forum cu violenta reala, fizica asupra unui copil real ...hmm, cale lunga
in alta ordine de idei, eu una apreciez absolut toate mesajele de aici care au sesizat problema alexei si care incearca sa ajute, intr-un fel sau altul.....
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
Qamar spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
SI TOTUSI, nu mi-am lovit copila, nu tip, nu am tipat la ea, desi uneori gods know cat de greu mi-a fost, si asta NU din cauza ei- ci din cauza mea, din cauza nervilor mei...
quote:
Nu cred ca este bine sa raportezi situatiile tuturor la situatia ta. In ciuda faptului ca ai avut la randul tau ceva probleme in copilarie este foarte posibil ca viata celor care nu reusesc sa se controleze asa cum reusesti tu sa difere foarte mult de a ta.
Sa luam de exemplu mama abuzata in copilarie "Ana". Sa zicem ca se indragosteste la 19 ani de cine nu trebuie si ca la 20 de ani naste un copil. Sotul - si el in varsta de 20 de ani - nu este pregatit sa fie tata, certuri intre ei, amanta, probleme cu spatiul locativ - stau cu socrii intr-un apartament cu 2 camere. Lipsurile materiale, infidelitatea sotului, copilul venit la o varsta la care colegele Anei merg la club si se distreaza; punem in "oala" si depresia post partum si iata, avem toate ingredientele necesare pentru "supa violentei".
Eu am avut copil la 30 de ani, pentru ca mi l-am dorit enorm si nu pentr ca s-a intamplat; aveam casa mea, siguranta materiala, un sot "probat" in 7 ani de mariaj si alti 4 ani de logodna, o cariera destil de bine conturata, etc. Ar fi absurd sa ma bag in turnul de fildes si sa incep sa raportez toate situatiile la a mea, sa ma intreb "de ce eu pot si altii nu".
Daca violenta asupra copiilor continua sa existe este un semn ca unii nu pot. Intre toti acestia care nu pot am putea sa identificam un grup care macar VREA. Cu ei se poate face ceva cu conditia sa nu ucidem din fasa orice dialog.
alice
mamy zen,
on second thoughts, da, ai dreptate intr-un fel
adica, suntem o mare amestecatura de oameni diferiti si poate ca unii au, intr-adevar, mai multe resurse interioare sa se detaseze de anumite situatii, din trecut sau din prezent, si sa isi asculte corasonul care le spune ca nu e ok sa isi loveasca propriul copil
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi