ce facem cand am fostului ne bantuie gandurile?

inca ma mai iubeste simt asta din vocea lui si vad asta in ochii lui dar stiu ca nu va recunoaste in veci,si pt o greseala de care sincer nu ma simt vinovata suferim intr-un fel amandoi desi eu intr-un final mi-am refacut viata si in momentul de fata sunt si insarcinata,mai am 2 sapt si nasc.poate ca multe dintre voi nu ati face ceea ce fac eu dar nu ma pot abtine si tin in continuare legatura cu el desi stiu ca daca sotul meu afla pot avea mari probleme,din acest motiv sotul meu nici nu mai are incredere totala in mine dar ce sa fac daca nu ma pot abtine.a fost prima mea dragoste si cred si acum ca daca el nu ar fi fost asa de incapatanat si ar fi avut puterea de a ierta acum as fi fost insarcinata cu el nu cu sotul meu pt ca ne doream sa avem doi copii.cateodata stau si ma gandesc ca poate el a fost pt mine un capriciu dar totusi sa dureze 4 ani mi se pare cam mult dar eu inca il simt aproape de mine iar el inca ma cunoaste doar dupa voce cand nu imi este bine ceea ce sotul meu nu a reusit sa invete in 2 ani de zile.oricum in acest moment il consider sincer a fi cel mai bun prieten al meu si imi iubesc sotul sincer ceea ce nu puteam spune la inceputul casatoriei,dar am momente cand imi aduc aminte de prima dragoste si regret faptul ca nu am stiut sa aratm cat de mult ne iubim si im mom de fata suntem fiecare pe drumuri diferite desi in sufletul nostru ne dorim sa fi fost impreuna.dar asta este viata.el nu a pretuit dragostea mea decat atunci cand nu s-a mai putut face nimic si imi pare intr-un fel rau pt el pt ca eu chiar mi-am gasit fericirea alaturi de sotul meu si voi avea si un bb iar el este singur si suspina dar nu va recunoaste niciodata acest lucru pt ca este prea mandru.suntem prieteni,ne mai vedem din cand in cand ,i trimit poze cu mine sa ma vada insarcinata si cand mai avem timp mai vb si la tel.sincer ca prieten nu l-as schimba cu nimeni pt ca este printre acele persoane care ma cunoaste bine si stie sa ma faca pe mien sa ma simt bine cu doar cateva vorbe,din cauza asta ma tot intreb oare cum ar fi fost daca ramaneam impreuna?poate bine,poate rau dar stie el dumnezeu de ce s-a intamplat asa, nu?Oricum prima dragoste nu se uita niciodata mai ales cand sunt si f multe amintiri placute pt ca pe cele urate le uiti sigur

Amalia

Rosey spune:

Ai gresit casatorindu-te cu al doilea barbat. Ai gresit cu atat mai mult, facand un copil cu el. Esti in mod clar agatata puternic de trecut. Am impresia ca pasii pe care i-ai facut au fost din razbunare fata de primul, si nu din convingerea ta. E evident ca il iubesti pe primul, si nu pe sotul tau. Parerea mea? Ti-ai facut-o cu mana ta. E alegerea ta si nu ai decat sa ii faci fata. Uita-l pe ex, rupe orice contact cu el, si traieste-ti viata pe care, repet, singura ai ales-o.

oana_n spune:

Draga bruma citind postarea ta ma gandesc la faptul ca regreti mai mult ceva ce nu ai facut decat ceva ce ai facut si ti-a iesit prost. E clar ca timpul nu il poti da inapoi si vei ramane mereu cu acel "daca" in minte. Poate ca experienta cu fostul, faptul ca el nu a crezut in tine cand trebuia te-a ajutat sa vezi si sa intelegi ce vrei de la omul de langa tine....poate ca tocmai asta ti-a indreptat pasii spre sotul tau. Sunt de principiul ca nu tre sa dai vrabia din mana pe pasarea de pe gard..... imi iubesc sotul sincer ceea ce nu puteam spune la inceputul casatoriei,
Cred ca la tine e vorba de o nostalgie, frumoasa de altfel, pe care cu totii o traim cand ne amintim de prima iubire si mai cred ca atunci cand il vei tine pe BB in brate, rod al dragostei dintre tine si sotul tau.....totul o sa ti se para o amintire frumoasa....si doar atat.
Pastreaza-l pe fostul ca bun prieten, si doar atat.Zici ca el nu e implinit...poate ca nu a invatat nimic din greseala facuta cu tine...si o va repeta pana va pricepe sensul ei, abia atunci poate o sa isi gaseasca rostul
Iti doresc o nastere usoara si un bebe sanatos

Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa

ina78 spune:

Incearca sa depasesti regretele... sa uiti de relatia cu fostul, daca poti sa-l privesti doar ca un amic...

Din experienta mea: eu nu am putut trai cu intrebarea ce ar fi fost daca si am preferat sa risc si sa aflu ce as fi pierdut.

Deci ai de ales cred eu: sa fii o mamica fericita cu sotul ei linistiti si cu un capitol incheiat sau sa traiesti cu regretul daca am fi fost impreuna... si chiar sa incerci sa invii trecutul...

"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

ICorina spune:

Draga Bruma, stai linistita...Exista zicala "timpul le rezolva pe toate".Si chiar asa e...functioneaza! Mai ai putin si nasti, viata ti se va schimba total, prioritatile se vor reorganiza, si totul va ramane undeva in urma, incat te vei mira si tu daca te vei mai surprinde uneori cu gandul zburand...Va fi bine, vei vedea, ti-o spun din proprie experienta, e normal sa simti cum simti si nu e nimic de condamnat.Pentru succesul garantat al zicalei de mai sus, conjug-o si cu cea care spune "ochii care nu se vad, se uita". Chiar merge!
Te pup, iti doresc o nastere usoara, BB sanatos si.....curaj si echilibru!

brazuca25 spune:

Cel mai bine ar fi sa lasi trecutul in trecut si sa traiesti in prezent. Nu stiu cat de bine iti face sa te gandesti cum ar fi "daca". Asta niciodata nu o sa schimbe trecutul.
Si eu am avut momente in care ma gandeam la fost...desi eram cu actualul. Dar erau ganduri de genul "doamne daca ramaneam cu el cine stie unde eram acum, si cat sufeream din cauza lui!"
Am avut noroc de un om extraordinar langa mine, care m-a inteles chiar si cand fostul suna dupa 1 an si ceva de la despartirea noastra sa imi spuna ca ma iubeste...si asta doar pt ca stia ca am pe altcineva si pt ca se simtea el singur.
Eu am ales sa traiesc langa cel care ma merita, si acum sunt convinsa ca am facut cea mai buna alegere, mai ales cand il vad cat de fericit este ca va fi tatic!

17+

http://pg.photos.yahoo.com/ph/brazuca22/my_photos

bruma spune:

fetelor va multumesc din suflet pt sfaturi si ca ati acordat atenie cuv scrise de mine.Cred ca eu ma intorc mai mult in trecut pt ca in ciuda faptului ca-mi iubesc sotul f mult nu ma simt tot timpul implinita,parca imi lipseste ceva.Nu as fi ales nici o viata in doi cu fostul dar din pacate a trebuit sa treaca 4 ani ca sa realizez ca nu putem avea decat o rel de prietenie,intr-o rel amoroasa ne-am fi reprosat tot timpul greselile facute unul fata de celalat.Cred ca in mom in care va veni bb voi uita toate astea si voi ramane doar cu povesti care la voi spune la batranete copiilor ,dar am momente de nostalgie si am vrut sa stiu daca ma intelege cineva sau doar ma judeca.

shiva spune:

Ar fi frumos sa se termine totul dupa nastere...Numai ca exista situatii (a mea de ex)cand e altfel...Eu sunt mamica si inca de doua ori si, uneori, mai ales cand ma simt coplesita de realitatea apasatoare de ficare zi, privesc in urma...Si nu pt a ma intreba ce ar fi fost daca? ci pt a ma bucura inca o data de frumusetea clipelor care s-au dus...iremediabil....El, cel care traieste in sufletul meu, desi drumurile noastre s-au despartit, la randul lui e sot, tatic...si totusi fugarele intalniri, in oras sau in parc, unde suntem cu piticii(fiecare cu ai sai!!!!)inseamna un uragan de emotii, un zbucium fioros pe care doar cu o detasare glaciala, dar falsa in fond, reusesc sa-le ascund...
Nu, nu-l pot uita desi mi-am spus de mii de ori ca sunt o tampita, o fraiera etc, are un locsor al lui in inima mea si asta e...
Nu sper la nimic, dar stiu ca o singara privire din partea lui ma face fericita pt o saptamana...Asta e, sunt condamnata sa-l port cu mine in suflet, si n-am sa-l pot zmulge de acolo niciodata..
Sper la tine sa fie altfel...si sa nu ma consideri o mama depravata, sau o din aia care fuge dupa masculi, departe de mine gandul... Sunt o nostalgica si nu pot fi altfel...
Mai da-ne vesti!!!!si criticati-ma, fetelor, sa ma trezesc la realitate!!

doroty spune:

Bineinteles ca te intelegem! Citeste cu atentie subiectul "va bantuie fostii?".

Toate gandurile astea apar si din cauza activitatii hormonale.

Sanatate si liniste sufleteasca. Doroty cu minunea de baietel, Onut

andreea25 spune:

quote:

---

Originally posted by shiva

Ar fi frumos sa se termine totul dupa nastere...Numai ca exista situatii (a mea de ex)cand e altfel...Eu sunt mamica si inca de doua ori si, uneori, mai ales cand ma simt coplesita de realitatea apasatoare de ficare zi, privesc in urma...Si nu pt a ma intreba ce ar fi fost daca? ci pt a ma bucura inca o data de frumusetea clipelor care s-au dus...iremediabil....El, cel care traieste in sufletul meu, desi drumurile noastre s-au despartit, la randul lui e sot, tatic...si totusi fugarele intalniri, in oras sau in parc, unde suntem cu piticii(fiecare cu ai sai!!!!)inseamna un uragan de emotii, un zbucium fioros pe care doar cu o detasare glaciala, dar falsa in fond, reusesc sa-le ascund...
Nu, nu-l pot uita desi mi-am spus de mii de ori ca sunt o tampita, o fraiera etc, are un locsor al lui in inima mea si asta e...
Nu sper la nimic, dar stiu ca o singara privire din partea lui ma face fericita pt o saptamana...Asta e, sunt condamnata sa-l port cu mine in suflet, si n-am sa-l pot zmulge de acolo niciodata..
Sper la tine sa fie altfel...si sa nu ma consideri o mama depravata, sau o din aia care fuge dupa masculi, departe de mine gandul... Sunt o nostalgica si nu pot fi altfel...
Mai da-ne vesti!!!!si criticati-ma, fetelor, sa ma trezesc la realitate!!

---

ce frumos....ai descris exact ceea ce simt si eu.si nu,nu ma consider o mama depravata,nu am de ce...sunt o mama si o sotie model.ce port eu in suflet e numai ptr mine si atat.intradevar...prima dragoste nu se uita niciodata!andreea25 mami de ariana-irina
(04.08.2006)
Ariana 6 luni.

coraly spune:

Ba eu cred ca a nu uita niciodata prima dragoste si a te tot gandi la persoana respectiva sunt doua lucruri foarte diferite. Nici o dragoste nu se uita, dar aasta nu inseamna sa visezi la iubitii trecuti cand ai o viata reala cu un alt barbat. Eu inteleg bine ce simtiti si nu va condamn deloc, si eu ziceam ca am iubit de vreo 2 ori inainte de a-mi cunoaste sotul. Prima iubire 'adevarata' s-a terminat cu o mare suferinta si un semn de intrebare. Si totusi, desi credeam ca aia e iubirea, am aflat apoi ca nu. Daca inainte puteam zice ca am iubit de 2 ori, acum, dupa 7 ani de casnicie (defapt chiar dupa mai putini) am simtit in sufletul meu ca abia acum iubesc cu adevarat. Normal ca uneori, cand esti obosita, plictisita sau rutina te doboara iti zboara gandul la fostii, iti amintesti ceva placut, sau ti se face dor cumva si te gandesti cum ar fi fost. Dar de la asta si pana la a trai cu imaginea unui fost in suflet e cale lunga. Ma gandesc ca poate daca partenerul de acum era sufletul vostru pereche, sigur i-ati fi uitat pe ceilalti.

Coraly si Sergiu (3 ian 2005)

poze