Dragoste de mama adoptiva
Dragoste de mama adoptiva | Autor: cons
Sunt noua pe acest site. Nici nu stiam ca exista. Eu sunt o mamica adoptiva si sunt tare fericita ca am acest copil. De cand l-am vazut am stiut ca va fi al meu, desi a urmat atat de multe zile de asteptare pana sa-l iau acasa ( aproape 47 de zile).Cand m-au anuntat si mi-au spus sa ma prezint pentru a lua copilu acasa eram in cel de-al noualea cer. M-am dus si i-am cumparat hainute in aceea zi. Nu-i cumparasem nimic in cele 47 de zile de asteptare deoarece imi era teama ca nu mi-l va da. Ce faceam apoi cu hainutele? Le luam in brate si plangeam? Nu era un soc puternic pentru mine? Cand m-am dus sa-i cumpar hainute eram asa de fericita incat pe strada am mers mai mult razand. Probabil cine m-a vazut in acele momente a crezut ca nu sunt sanatoasa. In ziua urmatoare l-am luat acasa, asta a fost pe 3 decembrie 2004. Era copilul meu si numai al meu, iar pentru mine asa va ramane toata viata. In prima saptamana am dormit foarte putin deoarece imi era teama sa nu i se intample ceva.I-am invata orele de masa, am invatat sa-i fac baita, am ineput sa stiu si sa simt ce isi doreste.
Cand aud despre scoala pentru parinti imi vine sa rad. asa ceva nu se invata, asa ceva se simte, este in minte si inima noastra. Dragostea nu se cumpara sau se invata, dragostea, iubirea de parinte exista in noi si numai noi. Sunt foarte fericita sa va spun voua mamicilor si taticilor adoptivi despre iubirea de parinti asa cum o vedem noi si tot noi stim ca ea exista cu adevarat la noi parinti adoptivi.
Acum baietelul meu are 2 ani si 4 luni. imi zice mama sau mami, este foarte fericit, iar noi parinti suntem foarte fericiti ca-l avem.
Stiu ca daca v-am spus vou parintilor adoptivi aceste lucruri ma credeti cu adevarat. Am vazut destule persoane care par sa te creada initial, iar in spate se mira sau te birfesc.
Cei care vor sa adopte : ,,Bafta,, iar pentru cei care au adoptat ,,Sa va traiasca copii si sa va bucurati de ei!,,
Raspunsuri
Elise spune:
sa-ti traiasca flacaul!
eu i-am cumparat bblisei hainutze si tot ce-i trebuia si i le-am dus... si tot asa, nu stiam in final cind si daca o sa pot sa o iau acasa. Am zis ca nu-i nimic... si daca nu pot sa o iau, ea tot trebuie si merita sa aiba tot ce-i trebe unui bb... 
Cred ca a fost cea mai disperata perioada din viata mea de pina acum.
Elise & BBLisa
Mmmaria spune:
Elise, cum mai stai cu somnul ?
Elise spune:
la fel de "bine".
Acum tocmai imi beau cafeaua aia strong, 10 minute, pina s-o plictisi fie-mea sa asculte Mozart.
Nu de altceva, da' acu' la noi e noaptea tirziu... zburdam de la pe 2.
Elise & BBLisa
cons spune:
Multumesc Elise. Cred totusi ca m-ai inteles gresit. Acolo, la spital i-am dus si eu hainute si pampers, m-am referit acasa la mine. Nu am pregatit camera si nu i-am luat hainute de teama ca se putea intampla sa nu fie al meu.
Astea sunt pentru fetita ta 
Elise spune:
nici eu.
ne-am dus sa luam bbul, parintii mei erau in Carrfour, la raionul de bebelushi, si ne sunau din 5 in 5 minute: "ce facem? Luam patutz sau nu luam patutz?"
Noi: "pai mai asteptam 5 minute...." (pina nu m-am vazut cu bblisa in brate nu le-am dat unda verde...)
Elise & BBLisa
danielac spune:
Felicitari pentru baietel cons!
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=14" target="_blank">
Poza din concurs a Dianei se numeste Humulesti.jpg - Va place???
netuta spune:
quote:
Initial creeata de cons
Sunt noua pe acest site. Nici nu stiam ca exista. Eu sunt o mamica adoptiva si sunt tare fericita ca am acest copil. De cand l-am vazut am stiut ca va fi al meu, desi a urmat atat de multe zile de asteptare pana sa-l iau acasa ( aproape 47 de zile).Cand m-au anuntat si mi-au spus sa ma prezint pentru a lua copilu acasa eram in cel de-al noualea cer. M-am dus si i-am cumparat hainute in aceea zi. Nu-i cumparasem nimic in cele 47 de zile de asteptare deoarece imi era teama ca nu mi-l va da. Ce faceam apoi cu hainutele? Le luam in brate si plangeam? Nu era un soc puternic pentru mine? Cand m-am dus sa-i cumpar hainute eram asa de fericita incat pe strada am mers mai mult razand. Probabil cine m-a vazut in acele momente a crezut ca nu sunt sanatoasa. In ziua urmatoare l-am luat acasa, asta a fost pe 3 decembrie 2004. Era copilul meu si numai al meu, iar pentru mine asa va ramane toata viata. In prima saptamana am dormit foarte putin deoarece imi era teama sa nu i se intample ceva.I-am invata orele de masa, am invatat sa-i fac baita, am ineput sa stiu si sa simt ce isi doreste.
Cand aud despre scoala pentru parinti imi vine sa rad. asa ceva nu se invata, asa ceva se simte, este in minte si inima noastra. Dragostea nu se cumpara sau se invata, dragostea, iubirea de parinte exista in noi si numai noi. Sunt foarte fericita sa va spun voua mamicilor si taticilor adoptivi despre iubirea de parinti asa cum o vedem noi si tot noi stim ca ea exista cu adevarat la noi parinti adoptivi.
Acum baietelul meu are 2 ani si 4 luni. imi zice mama sau mami, este foarte fericit, iar noi parinti suntem foarte fericiti ca-l avem.
Stiu ca daca v-am spus vou parintilor adoptivi aceste lucruri ma credeti cu adevarat. Am vazut destule persoane care par sa te creada initial, iar in spate se mira sau te birfesc.
Cei care vor sa adopte : ,,Bafta,, iar pentru cei care au adoptat ,,Sa va traiasca copii si sa va bucurati de ei!,,
romana_74 spune:
CONS- sa te bucuri de copilul tau si sa fii fericita alaturi de el! Eu sunt o mama cu doi nazdravani si doresc sa infiez o fetita. Sunt convinsa ca fetita mea va fi cea mai fericita in caminul nostru si de asemenea se va simti cu adevarat" acasa"... pentru ca o sa o iubim toti enorm! Si eu o astept cu sufletul la gura si visez la ea noptile desi nu o cunosc, stiu ca undeva fetita mea ne asteapta sa o luam acasa! E cale lunga stiu... dar voi invinge, adica dragostea noastra pentru ea va invinge! De asemenea sunt convinsa ca si baietii mei o vor iubi si nu o vor considera altfel pentru ca eu am niste baieti deosebiti! Tuturor mamicilor si taticilor adoptivi le doresc sa isi traiasca visul din plin si sa aibe pui sanatosi ca de fapt asta conteaza! La toti un mare
ROMANA , MATEI(04.07.2003) si LUCA (28.08.2005)
cons spune:
Multumesc Romana. Sa-mi scri cand o sa-ti gasesti fetita. Saruta pe cei doi nazdravani ai tai din partea mea. Cred ca ai foarte multa dragoste de dat (tinand cont ca mai ai doi copii), nu renunta la visurile tale.