As mai putea face ceva pt.tata,care a murit?

codruta_grg spune:

Condoleante . Nu avem ce face si nici de unde sti sigur cum e acolo. Trebuie sa traim cu speranta in suflet ca e bine.
Cand am citit ce ai postat tu, mi s-au umplut ochii de lacrimi, tocmai din cauza ca nu am fost langa bunica mea atunci cand a murit, in spital. Singura mangaiere ar fi ca am nascut in acelasi spital pe fetita mea, 3 luni mai tarziu. (a intrat bunica mea si a iesit fetita mea).

Codruta & Petra Alexandra (9 august 2005)

asa crestem noi

misulescum spune:

Dragi prieteni,Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei ce nu mai sunt!!!

Eu nu vreau sa fac ceva pt. mine ca sa scap de gandul ca nu am fost cu tata ,dar mi-as fi dorit sa -i fiu alaturi,sa-l tin de mana ,sa nu plece neimpacat, vreau sa fac ceva pt.el vreau sa stiu ca este impacat,ca nu sufera (a fost paralizat timp de 15 ani).

Sunteti cu totii asa buni,de cate ori am citit rasp.voastre am plans asa incat cred ca acum nu sunt prea coerenta .

Theiuta spune:

Ina, draga mea, tu poate ai fi vrut sa fii cu el si sa il ti de mina, dar, crede-ma ca ei stiu mai bine, mai ales in momentul acela de desprindere, cit si dupa...cea ce trebuie sa faca.Eu cred ca asa a vrut, sa nu fiti linga el, sa suferiti, pentru a-i fi mai usoara trecerea.Suferinta celor apropiati si iubiti, ii leaga de noi si nu pot pleca...

Nu mai sufera, crede-ma iubita mea, nu mai plinge...toate suferintele lui sint de domeniul trecutului...Of Doamne ce sa iti mai zic?...

Theiuta

poze cu Nicolas

camy062004 spune:

sincer am plans cand am citit mesajele voastre,in aprilie se implineste un an de cand taticul meu nu mai este printre noi,am suferit ingrozitor nu puteam sa accept ca el nu mai este si acum am momente cand inca mai astept sa vina sa-l vad,am impresia ca este plecat undeva departe si intr-o zi o sa vina o sa-l vad,pana acum o luna nu-mi gaseam linistea il visam mereu ma gandeam mereu la el aveam chiar si cosmaruri pana cand am fost la preotul care i-a facut slujba pt imormantare si ia-m explicat tot ce simt,l-am rugat cu lacrimi in ochii sa ma ajute cumva ca nu mai pot ma distrugeam pe fiecare zi de durere de ganduri, atunci preotul mi-a citit dintr-o care a biserici si de atunci imi este mai bine nu in totalitate dar...mai bine,este ingrozitor cand pierzi fiinta care ti-a dat viata finta care ne-a aratat drumul spre viata care ne-a fost alaturi in momente dificile ale vietii,e greu si dureros stiu si inteleg perfect ce inseamna durerea.iti doresc sa ai putere sa treci peste acest moment al vietii tale ,mergi la biserica si vb cu un preot spune-i ce simti si cu siguranta te va indruma.multa sanatate!

irina.c. spune:

quote:

---

Originally posted by BOCANILA

---

Draga mea.,pentru un om care este mort nu mai poti face nimic.
Mamica mea a murit acum doi ani si stiu ca este sus in cer si ca i este mult mai bine decat aici pe pamant.Mia fost foarte greu atunci cand a plecat de langa mine.Noi am locuit impreuna decand m-am nascut.Stiu ce grea este despartirea dar...asa ne vom duce cu totii.Dupa moarte, omul se descompune in partile ce l-au format:
a) suflarea de viata, care este retinuta de Dumnezeu;
b) trupul, care se descompune in tarana.
Biblia numeste moarte un “somn”, in care nu mai exista gandire si constinta.
Eu as dori ca tu sa crezi si sa gandesti ca tatalui tau ii este bine,si ca a plecat acolo unde nu este durere ....
Dupa faptele noastre vom fi judecati.
Dumnezeui sa te intareasca !http://www.ringo.com/profile/cocuta_alisor.html
unde dragoste nu e,nimic nu e...

[/quote]Bocanila,fara nici o suparare,dar credinta noastra ortodoxa nu ne invata asa ceva.Noi credem ca sufetul e viu si constient dupa moartea trupului,si merge ori in rai,ori in iad,pana la Judecata de Apoi.Si pana in momentul Judecatii de apoi exista nadejde de mantuire pentru orice suflet care nu e in rai,cu rugaciunile Bisericii si ale celor dragi,fiindca Dumnezeu e milostiv si poate totul.Si fiindca doar Dumnezeu stie unde e sufletul fiecaruia,noi ne rugam pentru toti crestinii ortodocsi trecuti la cele vesnice.Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
si bb din burtica
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose

irina.c. spune:

quote:

---

Originally posted by misulescum

Dragi prieteni,Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei ce nu mai sunt!!!Eu nu vreau sa fac ceva pt. mine ca sa scap de gandul ca nu am fost cu tata ,dar mi-as fi dorit sa -i fiu alaturi,sa-l tin de mana ,sa nu plece neimpacat, vreau sa fac ceva pt.el vreau sa stiu ca este impacat,ca nu sufera (a fost paralizat timp de 15 ani).Sunteti cu totii asa buni,de cate ori am citit rasp.voastre am plans asa incat cred ca acum nu sunt prea coerenta .
Ina mama lui Cristina

---

eu ma gandesc ca Dumnezeu l-a dus la odihna,fiindca s-a chinuit asa mult cu boala pe acest pamantIrina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
si bb din burtica
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose

Rodica spune:

Draga mea,
cu timpul, in ani vreau sa spun, durerea se mai estompeaza. Dorul de ei nu ne trece niciodata !
Eu mi-am pierdut tatal la 23 de ani-(el a suferit doi ani, si ne asteptam sa plece). La 34 am pierdut-o si pe mama ( omorita de un tir pe trecerea de pietoni) apoi, la jumatate de an si pe bunica. A fost cumplit! Mi-e dor de ei in fiecare zi!
Si pe mine m-au ajutat oamenii de pe DC! Am simtit ca nu sunt singura care a trecut prin astfel de greutati, ca acestea se intampla, ca fac parte din viata, si ca nu putem fugi de moarte.
Vorbesc mereu cu mama, si-i spun ce am pe suflet. Eu stiu ca este alaturi de mine chiar daca nu o vad, si ca la momentul potrivit ne vom intalni din nou.
Un unchi al meu a murit la sfarsitul anului trecut si in ultimile lui ore vorbea cu mama lui, care murise demult(o cunoscusem bine si eu) ...asta mi-a dat speranta ca odata o voi reintalni pe mama si ca lumile noastre nu sunt chiar asa de indepartate...

Sper ca m-am facut inteleasa. Este inca un subiect dureros....