cum sa-mi ajut mama?

in urma cu o luna si junatate a murit bunica, mama mamei mele in virsta de 84 de ani, s-a stins asa dintr-o data,fiind pe picioarele ei si constienta pina si-a dat sufletul, moartea ei ne-a marcat pe toti cei apropiati dar mai ales pe mama...e normal cred, stateau impreuna, ii simpte lipsa, dar de aici pina a dramatiza lucrurile e doar un pas.
mama are 54 de ani, nu a fost bolnava niciodata, nu a fost internata prin spitale, dar de cind cu bunica ii este rau, are ameteli, dureri de cap,stari de sufocare, nu doarme bine, ii este frica de tot ce o inconjoara...asta spune ea...desi nu locuim impreuna si ne vedem cam la o saptamina sau doua si eu vad o schimbare la ea, e mai irascibila, se enerveaza repede, e posomorata,
am adus-o la mine si am mers la doctor, am facut toate analizele, inclusiv consult de specialitate la cardiologie, totul e ok, electrocardiograma totul inclusiv calciul care la virsta ei... ei bine ea tot crede ca e bolnava, nu scapa de starile astea, crede ca are tensiune, desi nu are, doctorul care a consultat-o specialist in cardiologie e nepotul ei si varul meu deci o ruda, daca era ceva ne-ar fi spus,si sigur si-a dat tot interesul, a mers si la alt doctor cu analizele, acelasi lucru totul e ok, nu i-a dat nici un tratament, i-a recomandat sa incerce sa mai slabeasca ca e cam grasa,...mai nou e suparata pe mine ca nu o inteleg ca ea e bolnava si i-am recomandat sa consulte un psiholog, ca problema ei numai acolo se trateaza....sau chiar psihiatru
m-am lungit cam mult dar sper ca ma intelegeti ca nu mai fac fata, cind ma suna si-mi spune ca ii este frica sa stea singura in casa si o trec transpiratii numai cind se uita spre casa bunicii, sau ca s-a dus nu stiu la ce asistenta de acolo de la tara si i-a luat tensiunea si cica are 14...si nu stiu cit...si ce sa mai zic eu sunt singura fiica cum a fost si ea pt. parintii ei, deci nu are cui sa-i spuna, nu are frati surori sau alti copii care sa o sustina
nicol

blackgirl0 spune:

da-i o ocupatie. orice sa se simta utila. eventual, daca ai copii, sa ii trimiti pe la ea. sau sa vina ea pe la tine sa aiba grija de ei. sau sa ii gaseasca un copil, o femeie in varsta de care sa aiba grija (contra cost bineinteles).
sa invete croitorie, sa tricoteze. sunt atatea lucruri de facut...

Anca Wish spune:

Cred ca ar trebui sa-i repeti cat de mult o iubesti si cata nevoie ai de ea. Ca nu ai putea suporta s-o pierzi. Ca o vrei alaturi pentru cat mai mult timp. E important pentru ea acum sa stie ca nu a pierdut tot (chiar daca asa simte, ca e iubita, ca e importanta in viata cuiva.

Eu nu mai am mama si stiu ce simti atunci cand o pierzi. Indiferent de varsta, durerea e aceeasi.

Condoleante si sa va dea Dumnezeu putere!

giulia71 spune:

Pana a ajunge la psiholog sau psihiatru, ceea ce presupun ca e mai greu s-o convingi, incearca un tratament naturist sau homeopat care s-o linisteasca.
Sunt multe produse la plafar/farmacie pentru linistirea sistemului nervos.
Incearca produse combinate pe baza de pasiflora si valeriana, precum si ceaiuri calmante, gen "ceai calmant" sau "somn usor".
Si nu in ultimul rand fi alaturi de ea pentru ca nu a depasit faza de doliu!


mami de Calin rasfatzat:)

MissParker spune:

La 54 de ani e foarte greu sa inceapa sa-si traiasca o viata numai a ei, independenta si implinita... Tot ce poti sa faci tu este sa fii alaturi de ea si s-o incurajezi sa-si caute preocupari care s-o intereseze si cu care sa-si umple timpul in mod placut, dar fara a depinde emotional de altcineva. Are servici? Are colege/prietene?

E normal ca abia acum organismul ei sa scoata la suprafata durerile si problemele proprii, deoarece inainte ea probabil se dedica mamei ei cu toata fiinta, mai ales daca si stateau impreuna, iar mama ei era prioritatea numarul unu, mama ta probabil nici nu avea timp si ragaz sa se gandeasca la ea insasi. Daca toate analizele sunt ok, inseamna ca exista o cauza care nu este de natura organica.


Portugalia 2006: http://family.webshots.com/album/557164596AdFMgt
Eu si sufletul meu pereche: http://family.webshots.com/album/557167184hBwWJt

_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

CRIXIA spune:

Este marcata de acel eveniment nefericit. Trebuie sa ii dai o ocupatie, cheam-o la tine mai des, da-i ceva in grija, un copil sa-l duca/aduca de la scoala, sa mearga in oras sa-ti plateasca lumina, telefonul... o grija oricat de mica ar fi, ceva care sa-i ocupe timpul.

lau10 spune:

Imi pare foarte rau pentru pierderea suferita, si crede-ma ca te inteleg foarte bine prin ce treci.
Coincidenta sau nu, bunica mea a murit pe 20 ianuarie, si tot asa, pe neasteptate, avea 81 de ani. Am suferit mult, foarte mult, si inca doare, dar cel mai mult imi fac griji pentru mama mea.
Cred ca depinde de cat de puternici sunt oamenii. Mama mea gandeste asa: asta e viata, nimic nu ii mai aduce inapoi, ce putem face este sa ne rugam sa le fie bine si sa ne vegheze de acolo din ceruri.
Sa stii ca si eu (la 27 de ani nu la 54) de cand a murit bunica ma gandesc mai mult la moarte, mi-e mai frica de boli, m-am hotarat sa ma las de fumat, nu stiu, poate e o reactie normala, realizezi ca moartea poate veni cand nu te astepti.
Mama mea e inconjurata de familie acolo, tatal meu care are foarte mare grija, mama mai are o sora foarte apropiata si se unesc amandoua in suferinta, plus prietenii ei. Eu sunt departe, dar am sunat-o in fiecare zi in aceasta perioada si am grija sa ii iau mintea de la ce s-a intamplat.
In cazul tau, te sfatuiesc sa gasesti o solutie ca mama ta sa socializeze mult ( prieteni, rude, sa te duci mai des pe la ea, sa o suni mai des), sa fie inconjurata de optimism si vesti bune, iar aceasta iphondrie de care sufera de cand a murit bunica cred ca ii va trece in timp si cu rabdare. Daca se plange de dureri, spune-i si tu sa ia nu stiu ce pastile etc, dar nu o contrazice, ca eu cred ca mai rau faci.
Timpul le vindeca pe toate, dar e normal sa simta asa.

Te pup si Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta.

denisabia spune:

In familie am avut parte de ceva asemanator , insa mult mai grav.Cauzele au fost alte probleme , insa in bolile psihice pacientii exagereaza , li se par lucruri care nu sunt.Atat pot sa-ti spun ca singura nu ii poti da ajutorul de care are nevoie.Si noi am asteptat mai mult si rau am facut , ca greu ne-a fost dupa.Degeaba vei vrea sa o ajuti tu , daca nu o va face ea insasi inutil.Cauta te rog un doctor bun , sa o consulte.Aici iarasi e o problema medicamentele sunt puternice , dau de multe ori aceleasi stari pe care le are ea.Poate va trebui sa-l schimbe pana va gasi unul potrivit.Observ-o cum se alimenteaza de multe ori se exagereaza cu mancarea ori numai au pofta.Spun asta fiindca trebuie sa-si procure energia necesara desfasurarii reactiilor in organism.Sa te porti fata de ea cu multa grija , in perioada asta are nevoie de tine mai mult ca oricand.

denisabia spune:

Am uitat sa mentionez ca tratamentele naturiste aici nu prea isi fac efectul.Aveam in casa o punga cu ceaiuri , valeriana , tot felul de medicamente...Degeaba aici trebuie mers la specialit si sa faca niste sedinte , care s-o ajute sa depaseasca momentul asta.Probabil subconstientul nu accepta pierderea mamei ei.

bebe03 spune:

multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari...e tare bine cind ai cu cine vorbi, si cui te descarca...
aseara cind am ajuns acasa de la serviciu, am gasit-o pe mama la mine, ii trecuse supararea si a venit din nou ...la doctor a mers la ruda noastra cardiologul(are f. mare incredere in el) si i-a pus un aparat care inregistraza tensiunea timp de 24 de ore, sper sa se linisteasca daca va afla ca nu are tensiune...am dicutat cu ea aseara pina tirziu si a priceput ca nimeni nu o crede nebuna, dar acesta depresie pe care o are trebuie tratata de un specialist, mi-a promis ca daca nu-i va trece intr-o luna cu tratamentul dat(acum ia niste pastile recomandate de medic neuronal parca, nu sunt sigura ca-i corect)va accepta sa mearga la psiholog.
ea nu e singura, tata e alaturi de ea, are serviciu, prieteni de familie, cu care se vede, vecine ca doar sta la tara, am observat ca-i merge mai bine cand sta la mine, cam la 50 km de casa ei...dar nu se poate muta la noi, ca are si ea casa ei, serviciu, gospodarie...si na fiecare cu ale lui...nu-l poate lasa nici pe tata singur...fetita mea e la gradinita gen camin, de dimineata si pina seara, nu vrea sa stea la ea nici in vacante, ii prefera pe socri, ca ei au crescut-o de la citeva luni
as incerca sa-i dau ceva vitamine, cred ca nu are de ce sa-i faca rau, adica magne B6, sau calciu magneziu zinc, crede-ti ca-i va face bine?
are mari probleme cu somnul, zice ca nu reuseste sa adoarma seara, sau se trezeste peste noapte si nu mai poate adormi...cind e la mine e mai linistita, asa zice ea...
numai bine
nicol

Adria_ spune:

Moarte mamei a fost un soc pentru mama ta, pentru ca legatura cu mama e foarte puternica. Are atacuri de panica din ce zici tu,, trebuie sa mearga la un psiholog sa o ajute sa-si inteleaga starea si s-o accepte, s-o traiasca pentru ca dupa o perioada sa poata accepta situatia. Doliul poate dura mult, dar trebuie sa-si dea seama ca starea ei e fireasca, normala, nu e bolnava.