oare sunt pregatita sa fiu mama???

dragele mele! am un bebe de 9 luni , care pana acum nu mi-a dat mari batai de cap, care zambea si radea mai mareu. de vreo saptamana, in momentul in care nu i se face ceva ASA CUM VREA EL, tipaaaaa, tipaaaa, tipaa. m-a adus la disperare. sotul meu zice ca e din cauza ca l-am rasfatat PREA mult. uneori ma gandesc - OARE NU SUNT PREGATITA SA FIU MAMA? e normal sa ma exaspereze asa mult bebe (uneori). cand e ok, bucuros, cum e el de obicei, imi vine sa-l "pap" de scumpic ce e...DAR cand tipa.....parca-i picatura chinezeasca.
va pup si va citesc cu mare interes

Elise spune:

pai... si daca n-ai fi?
Pregatita, nepregatita, acum oricum esti deja mama de noua + noua luni!


Elise & BBLisa

Elise & BBLisa

alesssia spune:

buna intrebare! daca n-as fi...of..nu stiu ce masuri sa iau CA SA FIU.

Elise spune:

alesssia, daca te ajuta, nici eu nu stiu daca-s pregatita, pentru ca nu pot deloc sa deschid okii cind vrea bblisa papa la 4 dimineatza - si merg asa orbecaind prin casa, parca sint cartitza.

Si ma simt vinovata - ea saraca la 4 e in mare forma, si abia asteapta sa ma joc cu ea, sa vorbim, sa ne zimbim!
Iar eu nu-s in stare sa-mi dragalesc copilul la ora aia!!
Se uita mirata la mine cum imi pica okii in gura...


ma consolez cu ideea ca sintem si noi oameni, totusi.

Elise & BBLisa

Alex2 spune:

Pregatiti nu ne vom simti niciodata pe deplin. Si peste 5, 10, 18 ani ne vom intreba la vreun moment de cumpana daca suntem pregatiti.
Meseria de parinte se invata, fiecare o invatam.
E bine ca pana acum ai avut o viata linistita ca mama, cei mai multi se plang de primele luni de viata ale bebelusului. Nu-ti mai fa ganduri rele daca esti pregatita, ci ce anume trebuie facut in acele momente.
Toti ne rasfatam copiii, chiar daca suntem constienti ca odata ni se vor urca in cap. Sunt ai nostri si-i iubim.
La 9 luni nici nu e prea mare sa intelega prea multe, dar fi horatata cu el si spune "nu" atunci cand nu se poate ce vrea e4l. Adevaratele crize nu sunt la 9 luni. Si probabil nici la 2 ani (fiul meu are 2 ani).
Nu trebuie sa te enervezi, sau sa nu-i arati, ptr ca se va folosi de starea ta, un fel de santaj sentimental. Se pricep de minune la asta.
Si, DA, e normal sa te mai si exaspereze. Ca nu sunt bebelusi de plush sa-i punem in vitrina cand nu ne mai descurcam cu ei, sunt si ei fiinte umane si uneori sunt enervanti, mai ales ca sunt mici si nici nu inteleg ce vrem noi de la ei, dar nici nu-i mai putem controla. Dar sentimentul de mama (parinte) va acoperi aceste sentimente si ne va ajuta sa actionam ptr binele copiilor.
Succes!

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

alesssia spune:

draga diana
cele zise de tine - le-am tot citit in diverse articole de specialitate. inainte credeam ca parintii care-si mai lasa bebe-ii sa planga...sunt mai comozi si se gandesc la ei. .DAR....am vazut ca asta se mai face pentru binele lui bebe. ieri l-am lasat prima DATA sa planga si m-am facut ca nu-l aud. AZI.....e mai bine.

DAR...ma incearca un sentiment de vinovatie.inca ma gandesc ca-i devreme ptr. astfel de situatii.

alesssia spune:

inseamna ca mai am de "patimit". sa inteleg ca de-abia aku incepe shwoul?? he he he he

mersi diana, mi-a fost de folos ce mi-ai zi. aku SERIOS.

mamica dulce spune:

fi-meu are 4 ani ,e o minune de copil in general dar cand il apuca toanele sau mofturile sau incapatanarea crezi ca nu-mi vine sa ma urc pe pereti de nervi????Ohoooo...La 9 luni era parfum

Pai eu si acum sunt in stare sa-l fac pe tata sa spumege de nervi si ce,nu e pregatit sa fie parinte??ba e chiar the best,desi a fost de cateva ori pe punctul de a ma dezmosteni:)

Eu am ajuns la concluzia ca nervii cresc proportional cu varsta cupilului

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

giulia71 spune:

Tinerelor mamici, abuzati din plin de toate rubedeniile care va vin in preajma in sensul sa mai stea o ora, doua cu bb sau sa se spele vasele sau orice lucru s-ar oferi cu mare placere sa va ajute!
Stiu ca va iubiti copii ca pe lumina ochilor si ca nu v-ati desprinde un minut de langa ei, dar sistemul nervos are mare nevoie de odihna in perioada asta!
Numai de bine!

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by dianaintruder


Astea-s mizilic pe langa pampersul care-l vrea permanent jos, chiar daca pentru asta itzi cere la olita de sute de ori pe zi fara sa faca nimik. Vrei, nu vrei, il dai jos si il pui la loc de cate ori itzi canta el, a de poate poate se invatza.

---

acu' imi explic eu niste kestii: fie-mea tzipa, ii desfac pampersul sa vad daca a facut ceva, n-a facut, dar tace brusc si incepe sa rida.
Il pun la loc, iar incepe sa scartzaie....

Tzarile calde sa traisca... shi mashinile de spalat.

Elise & BBLisa

Gabi_K spune:

Draga Alesssia, niciodata nu m-a speriat faptul sa fiu mama. Dar am si eu momente in viata cand ma sperie aceasta "functie".
De ex. ajung obosita acasa la 12 noaptea dupa o calatorie de 8 ore cu trenul impreuna cu micuta mea, si cel mare ma asteapta cu intrebarea "ce inseamna sado-mazo sex?"
Si ai mei sunt rasfatati... dar gandeste-te ca suntem singurele persoane din viata lor poate, care-i rasfata pe micutii nostri...

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)