Tu si sotul tau ... Cum v-ati cunoscut?
Raspunsuri - Pagina 3
kristinutza spune:
ileana, scuze ca n-am raspuns...
pe sotz l-am agatat in parc. l-am intrebat daca nu vine cu mine in preoteasa sa bem ceva. si a venit 
. si am ramas impreuna de atunci.
a fost ceva absolut firesc.
si vreau sa mai mentionez ca nu mai agatasem baieti pana atunci! o data si bine .
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video
sileriki spune:
Noi la o discoteca numita No Problem era vara lui '98 ,m-a agatat pur si simplu m-a chemat la dans si dupa aceea o invitatie la cafea si tigara ,cu toate ca eu nu fumez si nu beau cafea l-am refuzat politicos dar degeaba , peste 3 luni deja stateam impreuna , la noi a fost totul ft rapid , in 7 luni eram casatoriti cu acte decand ne -am vazut prima oara , si acum ma intreb oare de ce ne-am grabit asa ?? mi-a spus mai tarziu ca ii era frica sa nu ma piarda ,asa eram eu intradevar nu prea tineam la nimeni imi pierdusem increderea in barbati , ....a curs multa apa de atunci pe Cris suntem bine
Va urez 
Tuturor 
evi , Eric 14.06.2000
oana_n spune:
Se pare ca e o tendinta clar conturata.....sa iti intalnesti jumatatea pe internet. Asa am patit si eu.....acum 10 ani....eu pustoaica de clasa a 9-a, el la facultate in Buc. Vreo 3 ani ne-am scris scrisori, eram cei mai buni prieteni, vorbeam la telefon, ne ceream sfaturi si ne incurajam reciproc cu privire la deceptiile si bucuriile pe care le traversam, fiecare avand o relatie....ne desparteau si 400 de km.....A venit clipa, ...prin 2000, cand amandoi am iesit din relatiile pe care le aveam....si ne stiam de 3 ani.....doar din scrisori si de la telefon....asa ca am decis sa ne intalnim la Sibiu, la jumatatea drumului. Am fost un week-end la Paltinis....am vorbit, eram cei mai buni amici...si am decis sa pastram asa relatia pt ca o iubire intre noi...si mai ales la distanta nu ar fi rezistat. M-am intors acasa oarecum buimaca, imi placea tipul, dar am zis ca imi va trece. Astea se intamplau pe 1 decembrie 2000, la o saptamana dupa.....am primit un sms.....era el...imi spunea ca dupa cele 3 zile de stat la Paltinsi impreuna....i s-au parut o vesnicie urmatoarele 7 fara mine....simte ca ma iubeste si nu vrea sa se mai desparta niciodata de mine. Cred ca va dati seama ce am simtit, fericirea aia o simt si acum, zi de zi, avem 4 ani de casnicie si acum, azi-noapte, ne-am pus o dorinta comuna: un BB in 2007.
De ce il iubesc, ce admir la el? E un om calm intai de toate, eu o vesnica neastamparata, e un om destept, are un smit al umorului fantastic, e integru,responsabil, sare in ajutorul celor din jur, e sociabil si e cel mai frumos pentru mine. Sper ca bebe sa ii semene in toatalitate.
DAR ma enerveaza la culme cand il trimit sa imi ia portocale si vine cu mandarine.....ca doar de alea erau
Dar il iubesc si e fericirea mea, fericire de care va doresc si voua sa aveti parte
DAR
Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa
spic de grau spune:
L-am cunoscut la job.
La mai putin de 2 luni ma cerea de nevasta, la mai putin de un an de cand ne vazusem prima data, ne casatoream....Au trecut mai bine de 6 ani de atunci... Ce repede trece timpul...
Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)
raluca.m spune:
Buna fetelor, o sa va scriu pe scurt povestea noastra ca sa nu va plictisesc.
Eu si sotul meu ne-am cunoscut la munca, aproape cu un an in urma, el lucra la o firma din alt oras,o firma colaboratoare.Desi eram amandoi casatoriti relatiile mergeau foarte prost, eu eram deja separata de fostul sot.A inceput sa-mi trimita mailuri, ne scriam din ce in ce mai mult si ne-am indragostit nebuneste unul de celalat.Nu-mi venea sa cred cat de bine ne potrivim, ne intelegem , ne intuim gandurile.
Ne-am revazut cam la o luna, el venise intr-o delegatie de 3 zile.Ne-am iubit nebuneste, tandru si pasional, am stat impreuna o zi si o noapte, nu ne-am putut dezlipi unul de celalat ( am sunat amandoi la servici sa anuntam ca suntem bolnavi si nu putem veni 
)Mainile noastre se potriveau atat de bine si felul in care ne sarutam ... simteam cu ma topesc uitandu-ma in ochii lui ca de ciocolata, era ceva magic in tot ce se intampla cu noi.Din clipa aceea am stiut ca suntem facuti unul pt celalalt si am actionat ca atare.
Dupa alte doua luni s-a mutat cu mine - si-a gasit un job bun in Ploiesti, iar in vara ne-am si logodit la biserica.Am fi vrut sa facem nunta, dar din pacate divortul a durat mai mult decat ne asteptam noi si la mine si la el ( in mare parte din cauza hartiilor ) asa ca doar ne-am logodit.Apoi am ramas insarcinata, o sa avem o fetita in aprilie anul asta 
si suntem extrem de fericiti.
De curand ne-am si casatorit civil, iar nunta cu tot alaiul cred ca o vom face in vara.Alaturi de el am invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat, cu toata fiinta, ce inseamna sa fii implinit, mi-am gasit sufletul pereche.
Va pup si va urez si voua, celor care inca va mai cautati perechea sa aveti norocul de a va gasi adevarata dragoste! 
Raluca
miruta spune:
Ne cunosteam de cand eram mici , mai mult din vedere apoi am inceput sa avem prieteni comuni , sa frecventam aceleasi locuri si ...asa ne-am apropiat si ne-am cuplat .Pe atunci eram adolescenti , am avut apoi 3 ani o relatie la distanta ( ne vedeam din 2 in 2 saptamani , eu mergand la studii in alt oras ) , dar ne-am iubit din ce in ce mai mult in ciuda distantei , nu ne-am inselat si ne-am respectat , si acum , dupa 6 ani jumatate , iata-ne casatoriti ( de 2 ani ) si civil si religios si iubindu-ne mai mult ca la inceput .
AngeliquedeS spune:
Ne-am cunoscut acum 10 ani, in primul an de facultate. Eu venita la Constanta de la Sibiu, nu cunoasteam pe nimeni dar m-am adaptat foarte repede. Toata lumea era incantata de mine si de accentul meu, eram in al noualea cer si mandra nevoie mare ca reusisem la facultate si inca prima pe liste. El, coleg de grupa cu mine, m-a ochit din prima zi, de la cursul inaugural, si i-a spus unui coleg de-al nostru cu care am ramas foarte buni prieteni, ca se va insura cu mine.
Eu nici macar nu stiam de existenta lui. Prima amintire legata de el dateaza din a treia zi de facultate: plecam de la cursuri si el mergea dupa mine, apoi m-a depasit si mergea la cativa pasi inaintea mea. Comentariul pe care l-am facut in sinea mea a fost in legatura cu cat de increzut parea cum mergea...
S-a aropiat de mine in a patra zi de facultate, sub motivul de a-i imprumuta notitele mele, dupa care s-a oferit sa ma conduca la camin, ceea ce eu am refuzat spunandu-i ca nu e nevoie... 
Atat a insistat si mi s-a bagat sub piele ca pana la urma am acceptat. Apoi a auzit ca stabileam cu o colega sa mergem a doua zi la biblioteca si a spus ca vine si el. Si asa a inceput. La a treia intalnire mi-a spus ca vrea sa se casatoreasca cu mine... Nu l-am crezut.
De un an si jumatate suntem casatoriti si incercam sa facem un bebe. De la an la an imi spun ca mai bine de atat nu se poate si viata imi arata ca se poate. Sper sa ramanem la fel de indragostiti si mai departe. Ma simt implinita alaturi de el, protejata, ma simt iubita, asta inseamna FERICIREA.
Pupici 
Angelique
poze, povestea nuntii, luni de miere...
ALINATXA spune:
NE-am cunoscut intr-o noapte de vara intr-o discoteca (unde eu nu mai calcasem niciodata).De la primul contact vizual si mai apoi verbal nu stiu cum am ajuns astazi aici.Deci ne-am cunoscut,am plecat in noaptea respectiva la mare,ne-am intors,ne-am mutat impreuna,ne-am luat casa si iata-ne acum si casatoriti si cu o bebelusha in burtik care trebuie sa iasa intr-o luna!!!
34+saptamani http://new.photos.yahoo.com/naomi_creamy/
olguta12 spune:
De ce-ti e frica, de aia nu scapi. Acum aproape 9 ani eram plecata din Romania de 16 ani. Pusesem cruce primei mele relatii de aproape 10 luni, si fugeam de "masculi" ca de pojar. Nu-mi trebuiau nici daca mi i-ar fi dat careva cu miere. De romanii de aici din oras, nici nu mai vorbesc. Erau niste otrepe. Tin minte intrebarea unuia dintre ei- intrebare cu tilc, deh..."auzi FA( deh...el domn desavarshit, eu FA
): tie nu-ti plac barbatii? Ba da, vere..si de indata ce cunosc UN BARBAT, am sa-ti dau si tie de stire".
Si uite-asa, intr-o zi cu soare am plecat sa o iau pe o noua amica de la servici. Incercase ea sa-mi explice ca are un shef "beton" (oare armat betonul ala sau nu? ma tot intrebam
), dar cand mi-a spus ca e roman, m-am desumflat toata.
Deci....pe alesul inimii mele l-am cunoscut intr-o parcare. Eu imi asteptam amica, el iesise la o "vitamina", la o tigara. Mi-l aduc aminte si acum... blugi sexosi, helanca neagra, geaca de piele si sapca trasa pe ochi....dar ochii aia verzi si plini de nebunii tot i-am intrezarit. Par ondulat si o coditza mica la spate, de zici ca era pirat. Numai corabia si spada-i mai lipseau.
Schimbul de cuvinte a fost scurt si la subiect, in engleza- deoarece nu stiam ca e roman(norocul lui
). "O cunosti pe Daniela cumva? Da, da..vine acum...multzam fain"- adica "senk iu", si la anu' si la multi ani.
Doua zile mai tarziu am dat din nou peste el( nu la propriu, doar la figurat) la amica acasa. Ma astepta linistit si rabdator pe canapea, de unde o seara intreaga a aruncat cu capace de bere in mine. Ahhhh...ala amor ghebos. Pt mine ala a fost inceputul sfarshitului...M-am gandit eu..ori il omor...ori il iau de "berbant". Si cum ocna nu mi-a facut cu ochiul niciodata......
Nu sintem perfecti, dar cei ce ne cunosc spun ca sintem perfecti unul pt celalalt. Amandoi sintem aprigi, independentzi, incapatinati, ne batem cap in cap, dar la sfarshitul zilei tot ne cautam. Am trecut prin multe, ne-am chinuit unul pe altul, ne-am si despartzit, ne-am impacat..deh..dragoste cu nabadai. El e tacut, eu vorbesc indeajuns pt tot neamul, nu numai pt noi doi. E macho, dar si tandru. Florile nu lipsesc niciodata, si cand are momente de "nebunie" o ia razna...Exemplu? Acum 2 ani de Valentine's Day mi-a facut cadou o masina...ca deh...florile erau prea....obisnuite.( Prost sa fii , noroc sa ai...cel putin asa gandesc eu despre mine
).El calm, eu furtuna( ca sa nu spun tsunami). E si mai mic cu 5 ani decat mine( prospatura, neamule
), dar e omul alaturi de care vreau sa-mi petrec viata. Si acum un an si 2 luni ne-am facut cadou-reciproc- cel mai dulce si mai pretios cadou posibil: galushca noastra. Eu nu-sh daca mai scap de el, dar el SIGUR nu mai scapa de mine
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." 
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Elle_seb spune:
Daniela_b, faina poveste!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos