arta de a ierta
va provoc aici la o discutie despre iertare, la dreptul (e un drept?..) de a fi iertat si de a ierta
ma gandesc la aproape orice fel de relatie: sot-sotie, mama-copil..etc
a iubi inseamna a ierta? ne face iertarea mai buni, ne aduce mai aproape de Dumnezeu?
ne transforma iertarea in potentiale victime perpetue?
oare iertarea nu e doar o sansa pe care i-o dai celuilalt de a mai gresi odata?
cum ne simtim cand gresim si nu primim nici o sansa?
a ierta fara a uita e un fel de iertare egoista?
v-ati simtit vreodata atat fericiti si impacati sufleteste incat sa simtiti ca ati in stare sa ii iertati pe toti care v-au gresit? oare..chiar ne poate insela cineva sau ne inselam noi insine - si daca ar fi asa, nu ar trebui sa ne iertam noi pe noi insine?
ati vazut vreodata cum iarta un copil? sa fie iertarea doar un privilegiu al inocentei si al copilariei..ceva ce s-a pierdut in drumul nostru spre maturitate? unde e copilul din noi cand e vorba de iertare?
se apropie Craciunul si gandurile mele se duc inspre iertare...
mai stiti ce a raspuns Isus cand Apostolul Petru l-a intrebat de cate ori sa ierte?
eu una nu am gasit raspuns la toate dar mai fac exercitii
meg
Raspunsuri
Elle_seb spune:
Interesant subiect!
Asa cum bine ai spus, a iubi inseamna a ierta insa a ierta nu trebuie neaparat sa insemne a iubi. Abia atunci cand reusesti sa treci peste toate resentimentele si orgoliile si greselile celor din jur si ajungi sa poti sa ierti cu adevarat, atunci inseamna ca ai depasit o anumita etapa a conditiei tale umane. Si sunt sigura ca nu sunt multi care pot ierta cu adevarat.
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos
Yasmine spune:
Mie una mi-e usor sa iert.
Iert, pt. ca asa simt, nu uit, dar daca am iertat ceva nu scot ochii celui iertat ca am facut-o, nu sunt de fel ranchiunoasa, nu port pica si nu urmaresc in tacere sa ma razbun daca mi s-a facut rau.
Exista insa cazuri cind nu pot sa uit, si chiar daca am iertat, stii despre ce vorbesc, suport conseciintele. Si nu ma abat nici un pas de la calea pe care mi-am impus-o atunci cind am fost ranita.
Da a iubi inseamna si a ierta, dar nu este permis nimanui ca sub masca dragostei sa faca viata celuilalt un chin, stiind ca oricum va fi iertat.
Da cred ca a ierta e o sansa data celuilalt de a gresi din nou, si din nou, si din nou.
Pot sa-ti spun ca daca am gresit odata - grav - si nu mi s-a mai acordat inca o sansa, am simtit mai multa dreptate, pt. ca am stiut ca asta e, am o sansa, am pierdut-o, a fost greseala mea, si cred cu tarie ca e bine sa platim pt. greselile noastre, este un lucru care ne va face ca altadata sa nu mai facem aceeasi greseala.
Niciodata adultii nu vor mai putea ierta ca un copil, pt. ca suntem prea trecuti prin de toate si unsi cu toate unsorile, este un privilegiu sau un blestem al adultului; de cite ori strig la copii sau imi pierd rabdarea, ma aplec la ei, ii iau in brate si imi cer iertare, si imediat ma iarta, numai un copil poate asta, sau noi putem cu parintii nostri, ca doar le suntem copii (nu vorbesc aici de pacate parintesti grave, sau abuzuri).
Pana nu ma intind prea mult iti spun parerea mea clara, pt. ca cred ca stiu de ce ai deschis subiectul, iti doresc sa ierti, cu inima curata, si mai mult ii doresc celui iertat, sa stie sa aprecieze, gestul iertarii, atunci totul are un sens.
>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena http://www.rhp.ro/Andreasn/
Victoria spune:
Eu de obicei uit si iert usor, chiar prea usor, uneori chiar imi e ciuda pe mine ca nu "tin supararea" mai mult cu cei care ma ranesc.Sunt capabila sa le zambesc a doua zi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Exista, insa, o persoana care mi-a facut mult rau in viatza, si mult timp..10 ani mi-a macinat nervii si sufletul, si pe ala nu pot sa-l iert(e vorba de cineva de la servici, nu vorbesc de probleme sentimentale).Acum am aflat ca omul respectiv e foarte bolnav, si mi-e ciuda pe mine ca pe el acum chiar nu reusesc sa-l iert.Imi tot aduc aminte cate necazuri mi-a facut, si ma infurii mereu numai cand ma gandesc...si nu pot sa-l iert.Pentru ca, iertand, poate as uita toate mizeriile si magariile si nu m-ar mai macina...
V
“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu
ileanna spune:
Pana la urma ce o insemna exact sa "ierti"?
Nu inseamna sa uiti (ar insemna ca nu ai beneficiat de experienta), nu inseamna sa te comporti ca si cum nu s-ar fi intamplat.
Cred ca inseamna sa nu ai resentimente si sa mai dai o sansa acelei persoane, sa ai increderea ca greseala aceea nu o defineste si nu o reprezinta. Sa poti porni din nou cu ea la drum dar ... nu de la zero ci din acel punct. Sa intelegi ca este doar un om si ... a facut ceva absolut normal pentru un om: a gresit. Daca iubesti pe cineva inseamna ca ii permiti sa greseasca.
Daca insa greseala il reprezinta total ... atunci ... pentru binele tau trebuie sa intelegi si sa ierti, adica sa nu-i porti resentimente. Insa nu inseamna ca trebuie sa continui sa ai si o relatie cu acel om. Fiecare pe drumul lui pentru ca alaturea nu ne este bine ... nu credem in acelasi lucruri, nu iubim aceleasi lucruri ...
Never say NEVER.
alba spune:
In Germania exista un proverb foarte intelept:
Wer alles versteht,kann alles verzeihen.
Cine intelege tot,poate ierta tot.
Alba,mami de Darian (7 ani) & Cassian (1 anisor)
http://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
"Intreaga suferinta din lume apare din dorinta egoista de fericire doar pentru sine.
Intreaga fericire din lume apare din dorinta de a-i face fericiti si pe ceilalti."
ymcar spune:
Eu cred ca e pur si simplu o problema demasura, ca in toate cele. Daca ierti prea putin esti rau, daca ierti prea mult esti (luat de) prost.
My life stinks
zepellina spune:
quote:
Originally posted by ymcar
Eu cred ca e pur si simplu o problema demasura, ca in toate cele. Daca ierti prea putin esti rau, daca ierti prea mult esti (luat de) prost.
My life stinks
cam asa e.....
zepellina
Nicoleta spune:
Daca poti sa ierti si sa uiti, eu cred ca este super! Eu iert, uneori mai greu, uit, dar nu le uit pe toate, desi as vrea...
Nicoleta
MissParker spune:
quote:
Originally posted by ileanna
Pana la urma ce o insemna exact sa "ierti"?
Nu inseamna sa uiti (ar insemna ca nu ai beneficiat de experienta), nu inseamna sa te comporti ca si cum nu s-ar fi intamplat.
Cred ca inseamna sa nu ai resentimente si sa mai dai o sansa acelei persoane, sa ai increderea ca greseala aceea nu o defineste si nu o reprezinta. Sa poti porni din nou cu ea la drum dar ... nu de la zero ci din acel punct. Sa intelegi ca este doar un om si ... a facut ceva absolut normal pentru un om: a gresit. Daca iubesti pe cineva inseamna ca ii permiti sa greseasca.
Daca insa greseala il reprezinta total ... atunci ... pentru binele tau trebuie sa intelegi si sa ierti, adica sa nu-i porti resentimente. Insa nu inseamna ca trebuie sa continui sa ai si o relatie cu acel om. Fiecare pe drumul lui pentru ca alaturea nu ne este bine ... nu credem in acelasi lucruri, nu iubim aceleasi lucruri ...
Subscriu. Ierti o data, daca vezi ca omul isi regreta greseala si (atentie) face ceva ca s-o repare (ca de vorbe suntem satui cu totii, nu?). Daca respectivul repeta greseala sau face alta "magarie" (ca despre asta vorbim, nu ca m-a calcat X pe picior sau ca nu m-a sunat o saptamana, nu?), iar tu ierti a doua oara, ii dai aceluia de inteles ca te poate folosi ca pres de sters picioarele. Aviz amatorilor!
Va pup si nu va lasati calcate in picioare. De nimeni.
Felicia
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
emag spune:
A ierta e, pana la urma un dar. Mare! Pe care nu-l faci persoanei pe care o ierti, ci tie. Sufletului tau care da,cred ca ajunge, prin iertare, mai aproape de Dumnezeu.
Ce te faci insa atunci cand, incercand sa ierti, trecand peste dureri care-ti fac sufletul tandari, realizezi ca nu te mai poti ierta pe tine? Ca renumitul ... cliseu "iert dar nu uit" inseamna defapt...incerc sa iert si nu prea reusesc...
Si-l rogi pe Dumnezeu sa te ierte ca nu mai poti ierta si nu te poti ierta pe tine... pentru neputinta asta care TIE iti sfasie sufletul. Te rogi si soptesti, cu deznadejde "si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii..." Mda... la cuvintele astea pe mine ma apuca disperarea.
Sunt insarcinata in 34 de saptamani. Singura cu un pisoi. Dupa ce am incercat sa iert in fiecare zi multa vreme.
M-am tot plimbat in noaptea asta ca o naluca printre blocuri, privind la ferestre beculete colorate prin care oamenii anunta ca asteapta Craciunul. Ma intrebam, repetandu-mi isteric,cum sa mai iert, cum sa mai iert???...
M-am intors si-am gasit topicul vostru. Desi va citesc de mult timp, e prima data cand scriu desi nu cred ca fac bine, avand in vedere ca am scris... cat am scris si mai ales cum am scris.
Va cer voua iertare, pentru randurile mele. Care n-au in ele nimic din bucutia sarbatorilor ce-ar trebui intampinate cu sufletul curat, usurat de povara. Prin IERTARE.