Redeschiderea adoptiilor internationale?
Raspunsuri - Pagina 3
Elise spune:
sincer, mie mi se pare ca e de o mie de ori de preferat o adoptie internationala (exceptind cazul in care parintii traiesc undeva in jungla printre canibali) decit lasarea copiilor in orfelinate.
Poate am o idee preconceputa. Dar cred ca a ajunge si a ramine in orfelinat e muuult mai dureros pentru un copil decit a avea "un set" de parinti, din orice tzara ar fi ei, cu conditii cit de cit, care SA IL IUBEASCA.
Nu vad de ce sa nu fie permise adoptiile internationale.
Ok, statul isi pastreaza copiii. Si, ce face cu ei?
Ingroasa rindurile viitorilor aurolaci?
Iar in ce priveste traficul de carne vie...sa fim seriosi.
Nu neg ca exista. Dar nu cred ca traficantii se complica sa ia copilul ala care urmeaza sa fie traficat cu acte in regula, de la statul roman. Nu spuneti ca nu se poate altfel: se poate. Fratele meu a disparut din maternitate, de linga maica-mea, cind avea 2 zile, si toate inregistrarile lui au fost sterse.
Cind ai mei au deschis ancheta, brusc si subit a murit medicul care s-a ocupat de el. Ma indoiesc sincer ca de atunci pina acum s-a eradicat mafia asta in Romania. Asa ca probabil traficantii au alte "surse".
Elise
Carlin21 spune:
quote:
Originally posted by Ana Stroe
n-ar trebui nici o cheltuiala cu monitorizarea, ar ajunge un acord reciproc intre tari, in urma caruia agentiile imputernicite ar fi responsabile si cu aceasta monitorizare (pe cheltuiala parintelui adoptiv in final) si ar transmite periodic datele despre copil; iar aici crede-ma ca autoritatile te scot si din gaura de sarpe in baza numarului social NAS si a evidentei electronice, n-ai cum te evapora cu copilul.
Pai cam asa era procedura in perioada 97-2001, sau ma rog pana s-au sistat adoptiile internationale.
Erau niste acorduri semnate si parafate si intre agentiile colaboratoare in ceea ce priveste intocmirea si trimiterea rapoartelor post adoptie, acord cerut si la Comitetul Roman de adoptii la atestarea fundatiei.
Rapoartele se trimiteau la 3,6,9,12,18 24 de luni de la data incuviintarii adoptiei in Ro.
Trebuia sa fie 6 rapoarte in 2 ani, si se trimiteau, majoritatea cu multe poze, parintii fiind foarte mandri de evolutia copilului si erau generosi cu pozele.
Iar rapoartele erau foarte profesionist intocmite, cel putin cu care am avut eu de-a face.
Toate se afla si acum bine mersi atat la sediul fundatiei,cat si la Directia judeteana si la Oficiul Roman de Adoptii sau cum ii mai zice acuma.
Traduse, legalizate si cu poze.
A intrebat cineva de ele?????
NUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Carlin21 spune:
quote:
Originally posted by Elise
Poate am o idee preconceputa. Dar cred ca a ajunge si a ramine in orfelinat e muuult mai dureros pentru un copil decit a avea "un set" de parinti, din orice tzara ar fi ei, cu conditii cit de cit, care SA IL IUBEASCA.
Elise, ba nu e o idee preconceputa, e o gandire sanatatoasa si de bun simt.
Am avut de-a face cu niste copii care erau la o fundatie cat se poate de luxoasa ca sa zic asa.
Conditii cam ca la hotel, copiii erau ceva mai mari, toti fiind scolari, cate doi in camera, camere personalizate, haine , rechizite, etc. cam de de top, ieseau in excursii, material nu le lipsea nimic si se puteau compara doar cu cei din clasa din familii instarite bine.
Personalul era bine motivat, foarte binevoitor si cald cu copiii, erau ca intr-o familie, nu era o institutie tipica de tipul celor de stat.
Ei, dar copiii erau DISPERATI sa fie si ei adoptati de o familie, sa aiba o mama si un tata si sa simta caldura unui camin.
Oricat ar fi fost de bine acolo pana la urma era un surogat, chiar daca mai dulce ca altele.
Pana la urma afectiunea data unui copil este esentiala pt el si dezvoltarea lui armonioasa, la fel nevoia sentimentului de apartenenta si iubirea neconditionata.
Nu inteleg de ce pt unii e o chestie asa de greu de inteles.
adinagray spune:
Aveti dreptate, fetelor. Oricat de bune sunt caminele, nimic nu se compara cu viata in familie. Si cea mai mare problema e ca la 18 ani sunt trimisi in lume, majoritatea nepregatiti si fara o educatie de baza. Ma gandesc la mine, eu as fi fost pierduta sa ma trimita mama de acasa la 18 ani cu nici un ban in buzunar. Ce sa mai zic de un biet orfan institutionalizat o viata intreaga?
Cunosc familii aici care adopta din Rusia,China, etc si le ofera copiilor o viata poate mai promitatoare decat parintii naturali sau orfelinatele. Nu ma indoiesc ca au fost si cazuri de trafic de copii, dar cele cateva cazuri care au facut senzatie in mass media i-a pedepsit pe toti copii orfani prin oprirea adoptiilor.
Dupa cum am zis , sunt familii aici care platesc 30-50 de mii de dolari si petrec ani de zile incercand sa infieze. Ce nu ar face acesti parinti pentru copii? O mare parte din acesti bani sunt pentru analizarea parintilor de catre sistemul de protectie a copiilor si pentru monitorizare. Asa cum se procedeaza cu alte tari care au adoptii internationale, asa se poate face si cu Romania.
Dar cine sa se lupte pentru copii si sa aprobe aceste legi?
Adina
aiska spune:
Acum 2 saptamini a fost un reportaj despre adoptii internationale la televiziunea finlandeza.
Au fost prezentate cazuri de familii din SUA, Marea Britanie si Finlanda care doreau sa adopte copii si se filmasera calatoriile si formalitatile prin care aceste familii trecusera.
Mi-a atras atentia un caz de britanici care ar fi dorit sa adopte din Oradea de la o casa de copii un baietel rrom autist, dar legea romana nu le permitea.
Reporterul finlandez spunea ca Romania ar fi sistat adoptiile internationale fiindca ar dori sa dovedeasca ca romanii pot avea grija de orfanii lor si rezolva aceasta problema cu forte proprii.
Nu stiu cit este de adevarata aceasta ipoteza finlandeza, in orice caz, sint de acord ca s-au comis ilegalitati in Romania si nu ma indoiesc ca inca se mai practica.
Finlanda nu are contracte de adoptii internationale decit cu maximum 7 tari, iar acestea impun finlandezilor o multime de conditii pe care cetatenii din propria tara cu greu le-ar indeplini.
Preturile de adoptie din Finlanda sint in jur de 6000-16000 de euro, in functie de tara.
Ca si Yasmine,noi am dori sa adoptam al treilea copil din Romania, dar nu exista acorduri intre autoritatile din Finlanda si cele din Romania, insemnind ca am fi obligati sa adoptam doar din tarile cu care sint prevazute contracte de colaborare.
Elise spune:
quote:
romanii pot avea grija de orfanii lor si rezolva aceasta problema cu forte proprii.
da... aici nu mai conteaza interesul copilului.
Elise
danamiha spune:
Fetelor, eu am lucrat pt o org de caritate care printre altele avea si un orfelinat. Aveam 20 de copii in orfelinat si 20 in plasament. Eram sponsorizati de organizatia "mama" din SUA. Am facut peste 60 de adoptii internationale, cele mai multe in SUA, iar restul in Europa.Pretul era in jur de 12.000 USD, din care 6.000 erau donati org din SUA, iar 6.000 noua. Pe langa acesti bani parintii isi plateau drumurile, trimiteau haine, lapte praf, incaltaminte, etc. pt copii si multe alte donatii. astazi in acest orfelinat mai sunt doar 6 copii care au actele pregatite pt adoptii in SUA, restul au fost dati in plasament. Sper sa se redeschida adoptiile int pentru acesti copii care sunt asteptati de viitorii lor parinti si care au investit enorm in ei, drumuri in fiecare an in Ro sa ii vada plus toate celelalte.
kla78 spune:
[quote]Originally posted by adinagray
Aveti dreptate, fetelor. Oricat de bune sunt caminele, nimic nu se compara cu viata in familie. Si cea mai mare problema e ca la 18 ani sunt trimisi in lume, majoritatea nepregatiti si fara o educatie de baza. Ma gandesc la mine, eu as fi fost pierduta sa ma trimita mama de acasa la 18 ani cu nici un ban in buzunar. Ce sa mai zic de un biet orfan institutionalizat o viata intreaga?
SUBSCRIU!
daca nu vor sa deschida adoptiile internationale sa o faca cel putin pt noi cei plecati din RO care ne dorim cu tot sufletul un copilas si nu-l putem avea,daca vor binele acestor copilasi parasiti de mamicile lor sa ne lase pe noi sa-i iubim si sa le oferim un camin calduros.as da orice sa pot oferi unui copilas dragostea ce o am in mine unui copilas nevinovat si lovit de soarta,suntem multi cei pe care mama natura ne-a pedepsit neoferindu-ne sansa de a avea in casa zimbetul si ganguritul unui ingerash si suferim,numai noi cele care trecem prin asa ceva stim cum ne doare sufletul si ne vine sa urlam,suntem fiinte pline de dragoste si nu avem cui sa o oferim decat unui biet animal.
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
Elise spune:
kla, ai perfecta dreptate.
Am trecut prin revolta asta.
Si daca sustii ca pe tine te-a pedepsit soarta, ce sa mai zici de cei mici? Ei clar n-au nici o vina, si nu-si pot purta de grija singuri.
Iar pe mine tocmai sperantza ca o sa apara papushika mea la un moment dat...de undeva ... m-a oprit sa accept sa plec expat, eventual sa imi fac relocarea in alta parte.
Si asta n-a fost nici in avantajul ei, nici in avantajul meu: as fi preferat sa-mi cresc copilul intr-o tzara care are mai multe de oferit, nu sa fac plimbari romantice cu ea prin praful bucurestean.
Nu ma mai refer la partea materiala.
Si la faptul ca acolo baneficiam de CIC, iar aici...
Dar asta-i viata.
Speram sa se rezolve totusi cu adoptiile internationale in viitorul apropiat.
Elise
Briantis spune:
Elise ,daca ai lucrat pana ti-ai adus bebita acasa ,nu ai cum sa nu beneficiezi de CIC.
Eu zic sa te interesezi ,nu sunt sigura suta la suta ,dar eu asa stiu .
Mama lui Andreiutzu