Povesti de succes din strainatate :-))

Buna tuturor,

Locuiesc si eu in acest oras de vreo 3 ani de zile si am avut toate experientele posibile pe care un emigrant le poate avea. In schimb Londra mi-a oferit tot ce Romania nu a putut sa imi ofere: niciodata nu am stiu ce vreau sa fac cu adevarat in viata; am inceput sa studiez stomatologia la Bucuresti si dupa vreo 2 ani m-am lasat pentru ca nu imi placea deloc. Eram atat de derutata, nu vroiam sa ma mai apuc de o alta facultate daca nu eram 100 la 100 sigura ca asta vreau sa fac.

Tot timpul ma gandeam ca ar fi extraordinar daca mi-as gasit in Bucuresti, unde locuiam, un job de office si de acolo sa imi construiesc cariera pe ceva ce imi place. Din pacate cand locuiam eu in Bucuresti, nu puteai lua un job ca lumea fara sa ai "studii superioare" sau fara sa cunosti pe cineva sa "iti puna o pila". M-as fi simtit cumplit sa iau un job pt ca aveam o pila, e ca si cum nu as fi meritat jobul ala.

Anyway, m-am hotarat sa plec in Londra doar pentru ca stiam engleza mai bine decat romaneste si am zis sa imi incerc norocul pe aici. Am muncit de toate: chelnerita, am raspuns la telefoane intr-un birou de avocati unde eram tratata ca o handicapata (sefa mea era o nesuferita) si eram total discriminata. Dar am inghitit- de ce? pentru ca mi-am dat seama ca pe CV-ul meu va arata mai bine un job intr-un birou de avocati decat sa lucrez intr-un restaurant (avand in vedere unde vroiam eu sa ajung).

De anul trecut lucrez intr-o companie superba, unde sunt vazuta excelent - am fost promovata numai dupa 3 luni iar acum fac training pt a deveni Project Manager. Ma simt realizata si am numai 26 de ani, sunt maritata cu un englez de 3 ani si ne iubim enorm de mult. Nu avem copii inca pentru ca eu sunt prea obsedata de cariera si el la fel, si vrem la anul sa ne cumparam prima noastra casa. Castig mai mult decat mama mea care are afacerea ei proprie in Romania, desi banii pt mine nu conteaza atat de mult dar trebuie sa traiesti.

Mi-ar place la nebunie sa aud si alte povesti de succes de pe aceste meleaguri pt ca daca romanii au ceva in comun, este puterea de munca; Din povestile noastre, cei care sunt oarecum dezamagiti de viata de aici, pot alege ce e pozitiv si vor vedea ca SE POATE.

Astept cu nerabdare povesti...

lau10 spune:

Buna,

88 de persoane au citit subiectul asta si nimeni nu a raspuns...hmmm..chiar nimeni din afara nu are o poveste de success??
am sa revin si eu cu povestea mea, acum trebuie sa plec de la servici.

Va pup

Qamar spune:

felicitari!
eu inca nu am poveste care sa se incadreze aici, desi si noi in 1-2 ani vrem sa plecam in NZ...si sper sa vin pe urma cu povestea

eu ma bucur cand aud de romani fericiti si in afara tarii, pentru ca, nu?, pana la urma..home is where the heart is

Numai bine!

Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)


Ce mai citim noi
Pe unde ne mai plimbam

iriale spune:

Hanna, felicitari!

Despre mine...in Romania faceam Dreptul, eram in anul III, l-am cunoscut pe viitorul sot, dragoste nebuna, am lasat tot si m-am mutat in Italia. A fost foarte greu la inceput (din milioane de motive), am facut Filologia la universitatea de aici, dar si pe asta am lasat-o cu cateva examene inainte de final ...Dupa o lunga perioada de deprimare si delasare, accentuata si de moartea parintilor mei, incet-incet am inceput sa reactionez, am reinceput sa invat, m-am reprofilat (informatica), dupa foarte putine interviuri am obtinut un job bun, in cadrul Tribunalului...si mai nou am fost si promovata, ma voi ocupa singura-singurica de un proiect nou, important . Nu stiu daca poate fi incadrata, povestea mea, la "mari succese", pt mine insa e important faptul ca fac ceva care imi place, ca sunt apreciata si, mai ales, ca fiecare pas a fost realizat fara "pile" si "impingeri de la spate". Asta conteaza cel mai mult. Zic eu...

Numai bine.

hanna10 spune:

Noe, iti urez mult mult succes pe unde vrei sa mergi si sper sa fii fericita si sa iti realizezi visele acolo. Ai spus un mare adevar: Home is where your heart is!!! Asa este, desi cateodata mi-e dor de simplitatea romanilor de acasa si de orasul parintilor mei. Mi-e dor de familie dar am noroc ca parintii ma pot vizita oricand si o data pe an ne vedem undeva la soare prin Europa cu ei si petrecem o saptamana, doua impreuna.

Iriale - povestea ta e de succes intr-adevar. Si ce daca te-ai lasat de cateva studii incepute? Trebuie sa iti urmezi inima si instinctele si sa faci ce vrei cu adevarat in viata. Si eu lucrez in IT (desi nu am studiat informatica) dar ma descruc chiar foarte bine si invat acum ce trebuie sa stiu. M-a impresionat faptul ca desi parintii tai nu mai sunt, ai depasit acest mare necaz si ti-ai gasit totusi drumul in viata de care esti multumita.

Mai astept povesti si succes celor care au raspuns.

PS Lau, astept povestea ta.

iriale spune:

Hanna...

cristina1974 spune:

Super poveste,Hanna,felicitari!
Eu, de loc,sunt din Iasi,unde am terminat si facultatea;contabilitate,control financiar si economic software. Am facut un masterat si o specializare de doi ani in California, dupa care am fost angajata in Bucuresti,in cadrul Ministerului de Transporturi,la departamentul de relatii internationale.A fost bine,tot timpul plecam prin Eurpa,eram respectata,castigam foarte bine.Numai ca a intervenit ruperea relatiei pe care o aveam de opt ani cu un chirurg plastician,ceea ce m-a deprimat enorm.In situatia asta, cand eram vai de sufletul meu, s-a facut de am cunoscut pe cineva , in Bucuresti,cu care de altfel m-am si casatorit dupa mai putin de o luna. ce a fost in capul meu? Nu stiu sa=ti zic, insa si azi multumesc lui Dzeu ca a lasat sa se intample asta.Tipul,adica ulterior sotul meu,este de origine iranian,mai mic la varsta un pic decat mine,cetatean britanic.Ma rog, perspectiva de a veni sa traiesc la Londra nu mi-a suras din prima, mai fusesem,si sincera sa fiu, nu mi-a placut in mod deosebit.Insa pentru ca altfel nu se putea,am facut-o.Aici familia sotului meu este puternic bagata in afaceri,cu activitati multiple.Avem si noi propria companie de transport,si inca una de import-export mobila,la care ne-am extins si cu o sectie mai mica de productie,in parteneriat cu niste italieni.Merge foarte bine, avem satisfactii profesionale la greu,eu intre timp mi-am echivalat toate studiile.
Pe plan personal,am si mai multe satisfactii.Avem o fetita de patru ani,care este extraordinara, si pe care o iubim ca pe lumina ochilor,iar in maxim patru saptamani voi naste inca o fetita.Avem doua proprietati in Londra,de care suntem iar foarte mandri, avem mai multe masini, avem animalute la greu,intre timp am capatat si eu cetatenie britanica, ca fetita are deja de la nastere,calatorim in toata lumea,ce sa mai zic......totul e bine.Si cu parintii mei ma vad destul de des, cu toate ca mi-e dor de mor de ei.Asta-vara am plecat in dubai, unde au venit si ei pentru doua saptamani.
Mi-as dori sa ii am mai aproape un pic, sa pot sa-i vad cat de des simt eu nevoia, insa nu se poate sa ai chiar totul.
Ma consider o femeie realizata din toate punctele de vedere, multumesc lui Dzeu ca imi da putere sa merg mai departe si sanatate sa fiu in stare sa le fac pe toate.Doresc la toti romanii sa aibe parte, pe acolo pe unde merg, de tot ce e mai bun,si sa gaseasca ceea ce nu au avut in propria tara.


36+,Iasmina Timeea si bebe Georgia Helia

cristina

hanna10 spune:

Cristina, ce minutata poveste si cu adevarat de succes!!!!
Iti doresc nastere usoara si sa va traiasca fetele. E foarte interesant sa citesc aceste povesti - motivul pentru care am pornit acest subiect este ca la aceasta sectiune din "despre copii", de obicei am citit numai de probleme, oameni dezamagiti, ma rog in general oamenii tind sa se gandeasca la cei doare. Dar eu vreau sa scot in evidenta lucrurile pozitive.

Probabil ca toti vom spune acelasi lucru: ne e dor de parinti si de familie de murim. Dar acum ca Romania va intra in EU, biletele de avion vor fi mult mai ieftine si vom putea zbura acasa cand ne e dor.

iriale spune:

Cu tot respectul pentru ceea ce fiecare are, eu cred ca Hanna se referea, la acest subiect, la realizarile profesionale in sine, nu la lista cu proprietati, vacante, masini etc etc...
Daca gresesc, sa ma iertati.

motanik spune:

Hanna, te asteptam si pe subiectul Romanilor din Marea Britanie, tocmai am postat ceva pe aceasta tema, am nevoie de asemenea povesti de succes ale romanilor de aici pt o emisiune tv. Ce zici?

--------------------

Andra

hanna10 spune:

Iriale, eu inteleg perfect ce vrei sa spui, insa fiecare se refera la succesul personal din diferite puncte de vedere pe care le crede importante. Eu nu am prea multe posesii dar daca as avea, sunt convinsa ca as considera o proprietate o realizare si as spune-o