DC... altfel ( grup de suport pentru parinti) 2
Raspunsuri - Pagina 32
paula2003 spune:
Ce este cu mesajul acesta asa de codificat?
Paula & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Paul (03.01.2006) & www.flickr.com/paula_tinta" target="_blank">Alexandra (13.12.2003)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=9c7152888cafc1187f281&skin_id=0 br / " target="_blank">Copiii nostri
cristianc spune:
Un eveniment foarte important se pregateste la Constanta zilele acestea , menit sa ajute comunitatea parintilor cu copii speciali prin a milita pentru toleranta, pentru intelegere pentru informare si pentru o mai buna comunicare intre membrii societatii. Societatea romaneasca nu este pregatita sa accepte diferentele care exista intre oameni... nici nu vrea sa auda sa se schimbe sa se informeze. Copii de clasa a 4-a din Constanta au pregatit punerea in scena a unei piese de teatru cu intentia concreta de a ajuta la strangerea de fonduri pentru o fetita bolnava de autism. Au fost impluicti in realizare acestui spectacol parinti , trei clase de copii , si o grupa de gradinita. La eveniment vor participa din postura de spectatori peste 1000 de copii, profesori, invatatori, parinti de copii obisnuiti care vor avea ocazia sa afle mai multe despre ce inseamna autismul.
Elevii care pregatesc decorurile, rolurile, figuratia scenica doresc sa afle mai multe informatii despre copii autisti, despre tineri cu autism, e un moment pe care oamenii l pot valorifica pentru a intelege mesajul diferentelor care exista intre ei si pentru a tolera aceste diferente.
mai multe puteti citi in mesajul urmator transmis presei de initiatorul acestui proiect
quote:
Un dar pentru Maria, din suflet de copil
Fiecare copil este special in felul lui. Are in el acea bucurie de a descoperi lumea , acea energie de a transforma creator spatiul si oamenii cu care intra in contact. Fiecare copil are puterea de a lupta pentru bine, de a zambi atunci cand norii ne par noua, adultilor, mai negrii ca niciodata. Fiecare copil are in sine ascunsa si totusi atat de evidenta acea scanteie Divina care i-a dat forma si puterea de a rasari pe lume. Sunt cazuri speciale cand copiii ne invata sensul existentei printr-un singur zambet sau printr-o singura lacrima. Sunt cazuri insa cand in spatele zambetului sau al lacrimilor lor se ascunde un efort imens de a comunica cu lumea , de a o intelege, de a se manifesta pe intelesul ei, datorita unor "accidente" aparute poate din prea putina grija pe care o avem de generatii vis a vis de puritatea Planetei Mama. Acestia sunt copiii autisti.
Unii dintre ei, ajunsi la maturitate, celebrii deja, au cate un dar supraomenesc desi nu sunt capabili sa se descurce inca singuri, sa traiasca independenti. Imi vin acum in minte tanarul care avand memorie fotografica reuseste sa picteze la scara intreaga Roma, cu lux de amanunte http://www.youtube.com/watch?v=uAyhz2m-UuQ, sau de fata care desi nonverbala, ajutata de un aparat reuseste sa isi astearna frumoasele ganduri pe calculator, sau in imagini pe pelicula http://www.youtube.com/watch?v=JnylM1hI2jc. ma gandesc la pianistul care canta perfect piese grele http://www.youtube.com/watch?v=1kwjDLHX92w, sau la tanarul matematician care calculeaza in cateva minute afland rezultatul corect la inimaginabil de grele exercitii http://www.youtube.com/watch?v=AbASOcqc1Ss. Ma gandesc la ei, apoi la copiii pe care i-am vazut cand am voluntariat la Negru Voda in orfelinatul pentru copii cu dizabilitati grave - cu zambetul departe de lumea prezenta, rataciti in stereotipiile proprii sau in automutilarile fizice care nu reflectau parca decat lipsa de dragoste a lumii in care traiesc. Sunt doua extreme , dar acelasi spectru : Autismul . Nimeni nu poate sti daca un copil autist de 5 ani manifesta sau nu un anumit talent intr-un anumit domeniu pana nu reuseste sa stabileasca o comunicare cu el. Copilul este parca rupt de lume, asa cum se exprima tatal unui asemenea copil, "ca un extraterestru" aterizat in mijlocul pamantenilor. Un singur fir, aproape imperceptibil, adesea invizibil il pastreaza in contact cu viata : firul iubirii..... Orice copil autist isi deschide ca printr-o vraja portile inimii atunci cand simte iubirea celui prezent . Si iubirea se poate manifesta prin respectarea spatiului propriu, prin respectarea diferentelor, prin toleranta, prin nemarginire si , daca vreti , prin LIBERTATE. De aceea, pana nu incepi sa depeni acest fir al iubirii nu poti afla ce se ascunde in spatele privirii de sticla.
Parabola "Vrajitorului din Oz" mi se pare foarte potrivita pentru a sugera acest drum pe care copilul il face pe un taram necunoscut in cautarea sinelui propriu in cautarea unei identitati a unei "marginiri".... Iar, la varsta copilariei, modul de comunicare a acestor realitati este cel mai potrivit printr-o parabola . In tornada cotidianului, pana si copiii par ca s-au instrainat de sentimente nobile, de cuvinte precum iubire, adevar, compasiune, bucurie... al caror sens pare a se regasi mai degraba in rafturile magazinelor decat in inima omeneasca. O astfel de parabola ii va face atenti la ceea ce se intampla in jurul lor. O astfel de parabola ii va reinvata puritatea acestor sentimente , inaltul inteles al unor astfel de cuvinte pe care cu ajutorul ei le vor pastra in cutiuta secreta a inimii lor ca pe cele mai pretioase nestemate. Am observat aceasta transformare la elevii mei de clasa a 4-a pe parcursul repetitiilor, am observat-o si la copiii de la clasa a doua de la Cluj si la copiii care au ascultat sau vizionat aceasta piesa.
Faptul ca am dedicat piesa unei fetite autiste reprezinta un simbol. Legatura cu planul concret face intotdeauna trecerea de la vis la fapta, de la imaginar la material. A materializa un gest de iubire este cu atat mai pretios cu cat o faci pentru o persoana pe care nu o cunosti, pe care nu ai vazut-o decat in fotografii. Vara trecuta m-am intalnit cu Maria. Venise la Mare. Si dupa 30 de minute de plimbare m-a oprit pe strada a dat drumul mainii mamei ei m-a luat de mana si m-a strans in brate. Maria este un copil autist iar eu eram pentru ea o straina.. dar auzindu-mi vocea, m-a recunoscut. Imbratisarea ei as fi vrut sa o impart cu toata lumea. A fost ca un rasarit de soare! Cu atat mai mult cu cat Maria este autista. Ce se ascunde in spatele unei astfel de imbratisari? Ce se ascunde in spatele necuvintelor? Acum Maria invata limba pamantenilor dar asta costa ... din fiecare inima atinsa de raza iubirii Maria poate primi un strop de putere pentru a continua. Chiar daca adesea aceasta putere se masoara in bani. Elevii de clasa a 4-a, la fel ca elevii de clasa a doua de la Cluj, au inteles asta si s-au bucurat ca pot ajuta prin bucuria lor , prin interpretarea lor candida un suflet nevinovat sa invete sa se exprime in limba pamantenilor . Au invatat cum pot ajuta , de ce ar trebui sa o faca, au invatat sa isi imparta bucuria cu cei pe care nu ii cunosc, au invatat sa se ajute intre ei, sa fie mai toleranti, au invatat alfabetul iubirii. Acum doi ani, cand am intalnit-o pe Maria, ea nu vorbea, nu spunea nici un cuvant. Acum a invatat sa repete cuvinte si raspunde la 3 intrebari. Pare putin daca miracolele pot fi masurate...
Elevii de la Colegiul National de Arte, din clasa de muzica, fiecare dintre ei studiind fie vioara fie pianul inca din clasa I , obisnuiti cu scena din postura de mic interpret , vor fi pusi de asta data in rolul actorului , trebuind sa foloseasca partitura compasiunii, corzile sufletului si clapele simbolice ale emotiei scenice pentru a transmite un mesaj de iubire pentru o fetita care nu va fi in sala dar care asteapta sprijinul lor. Emotiile si stangaciile lor vor fi evidente dar estompate de frumusetea gestului.
Daca doriti sa ii vedeti, va asteptam la spectacolul umanitar dedicat Mariei ( www.maria-ghinea.com) care va avea loc la C.N.A. "Regina Maria" , Constanta, vineri, 6 iunie , ora 10.30 /18.00, in sala "Sergiu Celibidache" . Decorurile si o parte din costume au fost realizate de elevii de la clasele a V-a si a VII-a sectia Arte Plastice sub indrumarea D-nei Prof. Lidia Stefanescu iar figuratia scenica este sustinuta de prichindeii de la Gradinita Andersen, grupa D-nei Ed. Reghina Draghici, indrumati de Prof de balet Silvia Mitroi . Intrarea este libera. La intrare va fi o urna in care fiecare, daca doreste, poate sa puna bani pentru ajutorarea Mariei.
In aceeasi zi va avea loc lansarea de carte "Cartea cu papusi" care contine piesa dar si o suita de povestiri cu titlul "Intamplari din Tara Papusilor de Lemn" realizata de elevii clasei a IV-a B . Cei prezenti la spectacol vor avea parte de o surpriza si de autografe de la interpreti
Elevii mei asteapta cu emotie momentul si vor fi deosebit de fericiti sa primeasca aplauzele a cat mai multor spectatori.
Aceasta actiune face parte dintr-un proiect educational numit "Maini intinse peste Carpati" despre care puteti citi mai multe detalii aici : www.blogulmeu.ro/vrajitoruldinoz
diuna spune:
Azi e ziua tuturor copiilor! Hai sa mergem si cu ai nostri in parcuri, in malluri si peste tot unde se organizeaza distractii pentru copii, sa simta din plin bucuria si voia buna din ziua aceasta, care e si a lor, a copiilor nostri speciali! I-as imbratita pe toti si le-as darui doar sanatate...Nu pot, asa ca macar un 
virtual!
principe spune:
O zi fericita cu multe rasete si chiote de copil va doresc!
tuturor mamaicilor speciale.
paula2003 spune:
Am si eu o intrebare, nu pentu ca nu as stii sa-mi dau un raspuns dar vreau sa stiu si parerea voastra.
Am fost cu fetita undeva unde scris ca cei cu handicap intra gratis. Am aratat legitimatia si mi-a spus ca se adreseaza doar celor locomotori. Am spus ca fetita este un copil si are acest drept prin lege.
" NU, daca nu este in carut cu 4 roti, nu intra gratuit"
Sunt eu 
, sau legea este la indemana unor angajati care decid cine are si cine nu handicap?
Fetita mea are gradul 1, nu este oare cu handicap?
andru_mami spune:
vai de noi peste ce oamni tampiti dam in fiecare zi;este f adevarat ca fetita ta are tot dreptul sa intre acolo unde scrie gratis pt copii cu handicap,nu conteaza care si cum este handicapul,dar stii ca la noi pana si paznicii ajung sa faca legea,imi tare rau pt tine,imi dau seama de situatia in care ai fost.
POZE ANDREI
magdaz_ina spune:
Daca va pricepeti la probleme legislative, va rugam sa ne dati si noua o mana de ajutor aici !
rares - living on the edge
magdaz_ina spune:
Avem, in sfarsit, concluzia finala privind indemnizatia de insotitor (postarea a 10-a).
rares - clipe in spirala norocului
R.Claudia spune:
Buna ziua dragi mamici.
Sunt o membra noua, de aceea imi cer scuze anticipat pentru greselile pe care sigur le voi face, nu am avut timp sa ma familiarizez cu forumul inca si sper ca am postat mesajul unde trebuia.
Ma numesc Claudia, am 26 de ani si am o fetita de 4 ani si 2 luni, care se numeste Simina.
Povestea noastra este urmatoarea: Simina s-a dezvoltat normal pana pe la varsta de 2 ani, cand am observat ca nu incepe sa vorbeasca, ba mai mult, cele cateva cuvintele pe care le spunea pe la 1 an (mama, tata, papa, uite, ham, miau, etc)a inceput sa nu le mai spuna. In schimb ea toata ziua vorbea pe limba ei, avea momente cand era de neoprit cat de mult vorbea, insa nimeni nu intelegea nimic...
La 3 ani am inceput primul an de gradi in speranta ca, colectivitatea o va ajuta sa-si dea drumul la vorba. Desi am observat ca nu vorbeste, ca de cele mai multe ori nu raspunde cand o chem, ca trebuie practic sa tip la ea ca sa-i atrag atentia, am mizat ca este un copilas normal pentru ca raspundea la comenzi, in mare parte imi dadea impresia ca intelege ce spun deoarece imi arata obiectele ce o puneam sa le arate, sau partile corpului spre exemplu, animalele le recunostea si stia cum faceau (cateva din ele). Am uitat sa mentionez ca la 3 ani spunea cateva cuvinte si facea propozitii simple din 2 cuvinte, spunea singura ca vrea papa sau face pipi sau face nani, insa in mare parte repeta dupa noi tot ce o intrebam, ceea ce am aflat ulterior ca se numeste ecolalie.De asemenea nu am mentionat ca este un copil foarte energic, nu sta nici o clipa locului, doarme foarte putin.
Dupa 7 luni de gradi cu program prelungit, ni se reprosa zilnic ca nu se adapteaza, ca nu se intelege nimeni cu ea pentru ca nu o intelege nimeni ce spune, ca este hiperactiva, ca loveste copiii si ca ar fi bine sa mergem cu ea la un medic.
Am mers la un neuropsihiatru infantil, care ne-a certat pentru ca nu am venit mai devreme cu ea, pe la 2 ani jumate macar, in timpul consultatiei a alergat cu disperare prin cabinet, nu a privit medicul in ochi defel, nu a raspuns cand a fost strigata si ne-a spus ca sufera de tulburare pervaziva de dezvoltate si ecolalie, fara insa a avea tendinte spre autism. Ne-a dat rispolept 0.25 mg pe zi, tanakan 1 ml pe zi, actovegin jumatate de pastiluta pe zi si pure dha 2 pastilute pe zi, plus control in fiecare luna. Dupa o luna de tratament aveam primele rezultate: raspundea cu "da" cand isi auzea numele, privea medicul in ochi, recunoastea culorile si numara, iar in a doua luna deja spunea si scurte poezioare. Dupa 4 luni de vizite lunare cand Simina a inceput sa vorbeasca mai bine, sa formuleze propozitii dezvoltate, medicul a spus ca nu mai este cazul sa venim lunar , ci la 2 luni, iar dupa alte 2 luni a spus sa venim doar la 4 luni si ne-a scos tanakanul si actoveginul, momentan urmand a mai merge in ianuarie la consult, iar pana atunci trebuie sa-i dau doar rispolept si pure dha.
In momentul de fata sunt 7 luni de cand am inceput tratamentul, iar in tot acest timp au existat rezultate foarte bune, comparativ cu starea in care se afla Simina. Insa distanta dintre ea si ceilalti copilasi de varsta ei este una inca mare. Chiar daca acum vorbeste foarte mult, inca nu reuseste sa poarte o conversatie. Cand o intreb ce face, raspunde "bine, tu? " care este un raspuns invatat, daca o intreb ce a facut la gradi spune de fiecare data ca a papat si a dormit, daca o intreb ce anume a papat spune mai mereu ca a papat ciorbica, carnita si pireu...rareori spune ce a mancat cu adevarat. O intreb ce activitati a facut cu copii, spune mereu ca s-a jucat cu copii si cu jucariile, rareori mai spune ca a si desenat sau a modelat plastilina. Nu reuseste sa spuna cum se numesc copilasii din grupa ei sau cu cine s-a jucat in ziua respectiva, raspunde de cele mai multe ori doar la intrebarile la care are un raspuns invatat, nu reuseste sa gandeasca ea singurica un raspuns. Din povestile pe care le citim zilnic nu reuseste sa puna decat o propozitie, de exemplu ca lupul a mancat scufita si atat sau ca ursul si-a rupt codita, nu reuseste sa se concentreze decat pentru o foarte scurta perioada de timp, este distrasa de orice stimul din mediu si imediat abandoneaza activitatea fara sa termine mai nimic din ce incepe. Doamnele la gradi ne semnaleaza mereu ca nu tine pasul cu ceilalti copilasi si ca in general copiii s-au grupat in bisericute si pe ea o resping, iar de aceea ea ii mai impinge sau loveste, acestea fiind singurele ei tendinte spre violenta. Acasa este un copil foarte dragastos, imi spune mereu ca ma iubeste, ma pupa.
As vrea sa stiu daca mai sunt mamici ca mine si cum a evoluat situatia copilasilor vostri. Oare va fi copilasul meu vreodata ca si ceilalti? In momentul de fata mergem la medic doar o data la 4luni, consultatia dureaza 10 minute in care medicul o intreaba pe Simina cum o cheama, cati ani are, ce culoare este x, cate degete a ridicat la o mana si o pune sa deseneze un cerc sau un patrat...iar ea raspunde pozitiv la toate intrebarile si sarcinile cerute, iar doctorita considera ca totul este in regula...
Chuny spune:
Claudia, in afara de acele medicamente, ce fel de terapie face fetita? Poti sa ne spui mai multe despre profilul ei? Fiecare copilas special e diferit, e greu de facut un pronostic.
Din pacate nu medicamentele ajuta un copil diferit sa compenseze, ci terapia comportamentala, logopedia, artele, sportul. Medicamentele sunt praf in ochi.