fericirea intr-o relatie
Raspunsuri - Pagina 9
Porumbita spune:
mult curaj doynic si o sa rasara soare si pe strada ta si a fetei tale!! 
lili81 spune:
Cum mai esti, Doina? Cum decurge divortul? Cum se mai comporta sotul?
Apropo de copilarie, si eu am destule sechele din copilarie, desi imi consider parintii cat de cat "normali", eu cred ca f multi parinti gandesc asa, lasa ca stiu eu ce e bine pt copil, bataia e rupta din rai, bla, bla.
Si eu am auzit "eu te-am facut, eu te omor". Nu pot sa spun ca am mancat batai asa ingrozitoare, dar taica-miu avea (si are si acum uneori) o placere aparte sa ne umileasca. Ne batea la fund cu cureaua (scuze cacofonia), pe ideea ca trece, nu se poate intampla nimic rau. Dar...ne punea sa ne dezbracam si sa ne asezam singuri cu fundul in sus pe pat si sa asteptam sa ne bata. Eventual dupa aceeaincepea sa rada scarcastic: ce-ai patit draga, ai mancat bataie? Ia uite, a mancat bataie. Intotdeauna mi s-a parut mai dureroasa umilinta decat bataia. De multe ori asta se intampla inainte de masa, dupa bataie mai trebuia sa si mancam.
Tin minte ca atunci cand ne batea ne chema in sufragerie, inchidea usa si el statea in picioare langa masa pana ne dezbracam noi. FFF mult timp, cred ca si acum, nu suport sa stea inchisa usa la sufragerie si tresar cand o inchide cineva. Si mai ales f greu suport sa stau in aceeasi camera cu taica-miu.
Cand eram prin clasa a 4-a trebuia sa ne luam masina, cand strangeau banii se scumpea masina, taica-miu era f stresat pt asta, asa ca noi eram cel mai la indemana pt varsat nervii. In perioada aia ne batea aproape in fiecare zi, ne verifica el la teme si era imposibil sa nu se lase cu bataie.
Tot timpul taica-miu ne tratata (chiar si acum) ca pe niste mici handicapati, pe mine nu ma scotea din "prostanacoooo" si mama mai imi zicea uneori "tampitico", "ce te uiti la mine cu fata asta de copil tampit". Odata banuia ea ca as fi chiulit de la scoala, cu toate ca eu nu chiuleam, si o suna pe o colega de clasa care era cam barfitoare si nu prea ne suportam reciproc,si o intreaba: proasta mea a fost azi la scoala? Ei bine, a doua zi primul lucru pe l-a facut colega a fost sa se urce pe o banca si sa spuna intregii clase ce i-a zis mama.
Tot in acea perioada, pe la 10 ani, cand tata era f stresat si nu ne mai suporta, era f revoltat ca "de ce i-o fi dat lui D-zeu o familie numai de prosti" ca el o sa arate tuturor ce prosti suntem noi si n-o sa avem prieteni pt ca toata lumea o sa fuga de noi si o sa ne arate cu degetul; in acest scop cand eram mici, f mici, sub scoala sau in primii ani de scoala, nu mai tin minte, ne scotea pe scara blocului si ne batea ca sa auda toti copiii din bloc si sa rada de noi
. Oare toti copiii din bloc or fi fost perfecti
numai oi nu? Si ca el ne tine pt ca il obliga statul sa ne tina pana la 18 ani ca daca ar fi dupa el ne-ar da la casa de copii si ca abia asteapta sa scape de noi. Stiu ca odata a adus un articol dintr-un ziar cu viata din casele de copii, ca ii pun sa munceasca pana la epuizare si nu le dau sa manance (asa scria in articol).
Ba, pe langa faptul ca ne batea el, s-a mai dus si la invatatoarea mea si i-a spus "Doamna, va rog s-o bateti, va rog eu s-o bateti daca greseste, ca si eu o bat acasa, chiar insist". Si aceeasi poveste: eu o sa ii tin pana la 18 ani ca n-am de ales si cand implinesc 18 ani, ii scot in fata blocului, le dau un sut in fund si sa duca unde-or vrea. Asta cred ca se vroia a fi gluma
, dar el o spunea deopotriva si cand ne batea. Asa ca invatatoarea, care dealtfel avea inclinatii din astea violente, m-a mai dat si cu capul de tabla, si cu capul de catedra si cap in cap cu o fata ai carei parinti nu veneau niciodata la scoala, asa ca nu-si facea probleme.
Insa cred ca cea mai urata faza pe care a putut sa o faca taica-miu a fost in clasa a 12-a cand a inceput sa spuna la toata lumea, vecini, rude, mie imi spunea cred ca saptamanal, ca daca eu nu intru la facultate ma pune femeie de serviciu pe scara blocului nostru, nu alt bloc sa nu ma cunoasca nimeni, ci la noi pe scara sa ma vada prietenii mei spaland scarile
. Asa ca intr-o seara cand a venit administratorul la noi cu nu stiu ce treaba i-a spus ca el vrea neaparat daca eu nu intru la facultate sa ma puna femeie de serviciu pe scara. Si dealtfel cand mergeam la rude sau veneau pe la noi nu rata nici o ocazie de a spune chestia asta cu o sclipire in ochi si cu o senzatie de satisfactie pe care nu o pot descrie. Spunea ca de-abia asteapta, chiar isi doreste sa nu intru numai sa ma vada asa. In ziua in care am aflat rezultatele, ca intrasem la facultate, a venit acasa bucuros nevoie mare si m-a sarutat pe frunte. Mi-a venit sa vars.
Si maica-mea imi spune acum "esti ingrozitor de dificila", nu intelege de ce sunt eu complexata, frustrata, pesimista, irascibila.
Si mai povesteste cate odata extrem de emotionata ce dulci eram noi cand dupa ce ne batea taica-miu ne duceam sa-l pupam si sa-i spunem "noapte buna"
. Ea inca mai crede ca noi ii spuneam din convingere si cu toata dragostea. Dar noi ne duceam pt ca ne era frica sa nu ne ducem.
Si dealtfel i se pare ciudat maica-mii ca eu prefer sa nu ma uit la televizor decat sa stau in aceeasi camera cu taica-miu si ca prefer sa pierd o ocazie daca il implica si pe el.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana_ignat/my_photos
cristiama spune:
Doamne Lili, si tu acum ai o relatie buna cu ei?
Ai incercat sa mergi la psiholog? Mie mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca am crescut intr-o relatie abuziva.
La noi, tot doua surori, nu erau batai niciodata, din exterior chiar paream familia perfecta, jucam tot felul de jocuri, iesam prin parcuri, la film cu totii, etc, DAR...tatalui meu ii placea sa ne umileasca, si ii reusea f bine asta.
Tatal meu a murit de ani buni, cu mama care ar fi trebuit sa ne apere am avut cateva discutii dure si pe undeva in procesul asta am devenit adult.
Nu stiu ce se intampla daca tatal meu mai traia, probabil limitam relatia cu el la minim.
O sa para f trist ce spun, dar dupa ce a murit tatal meu in casa in care locuiam cu mama si sora a fost asa de bine!!!!
lili81 spune:
Pai stau in aceeasi casa cu ei. La mama tin extrem de mult, taica-miu...ce sa zic, cred ca nu constientizeaza cat de mult m-a afectat pe mine comportamentul lui, n-a stiut sa se poarte altfel.
Tot ce imi doresc este sa fie cat mai rar in preajma mea...si nu stiu cum naiba cum ma-ntorc tot de el dau
http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana_ignat/my_photos
cristiama spune:
Lili,
Nu poti sa pleci de acolo????
Nu-mi dau seama ce varsta ai, dar nu poti fi pe picioarele tale?
Mie mi-au trebui ani de zile sa fac ceva eu, din proprie initiativa, am noroc de un sot normal, dar nu-mi venea sa cred ca ma lasa/incuraja pe mine sa iau hotarari. Imi suna atat de bine in urechi:tu nu esti in stare.
Si mai eram si un copil de-ala premiant, numa 10 la scola, intrat la Politehnica, cum se purta pe atunci.
Inca inlemnesc cand imi scapa ceva din mana, si eu ma paropii de 40 de ani!!!!
Probabil de unele spaime nu voi scapa niciodata!
Da nu inteleg, cum poti sa faci asta copilului tau?
Si cum sa-i ierti?
lili81 spune:
Am 25 de ani. As putea sa stau cu chirie, dar nu-mandur sa arunc atatia bani pe fereastra in loc sa ii strang. Plus de asta, acum situatia este mult mai buna. Mama ma rasfata destul e mult, iar tata a lasat-o mai moale, s-a mai linistit pt ca noi am facut scoala, muncim, nu bem, nu ne drogam.
Sunt momente tensionate aproape in fiecare zi pt ca are o gramada de "reguli" ciudate, absurde unele, pe care tb sa le respectam, e aproape imposibil si apar certuri, plus ca mie prezenta lui, fiecare gest, fiecare cuvant imi da o stare de agitatie, dar...parca nu-mi vine sa dau o avere pe chirie. Probabil ma voi muta cand ma voi casatori, ceea ce nu se va intampla probabil prea curand...pt ca sunt singura.
Aaa, ca sa nu mai spun ca mi-a facut planul vietii deja: trebuie sa fac in asa fel incat sa-mi cumpar casa, eu singura, si apoi sa ma casatoresc, ca sa am eu casa mea si sa nu ma poata da ala afara din casa ci eu pe el. Intentia o fi buna..dar cam imposibila. Adica n-am bani de casa nu ma mai marit. Asa ca preconizez ca nu va fi usor si vor fi discutii mai ales daca o sa vreau sa ma mut cu un tip inainte de casatorie (ca lui ii pasa de gura lumii si ca o sa-l fac de ras...ca au mai fost discutii). Dar, cand o sa fiu convinsa ca asta vreau sa fac o sa o fac orice ar fi. Partea nasoala este ca imi e teama ca se va razbuna pe mama, in ideea ca nu a vorbit cu mine si nu m-a "educat" cum trebuie.
Prefer sa nu mai gandesc deocamdata, voi trai si voi vedea.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana_ignat/my_photos
cristiama spune:
Salut Lili,
Probabil eu am avut "noroc" ca tatal meu a murit cand eu aveam aproape 30 de ani si am mai avut timp sa-mi cunosc sotul, sa ma casatoresc.
Tatal tau nu a facut prea multe pt tine, crezi ca o sa "te lase" libera vreodata?
Ai putea sa vezi bani dati pe chirie ca o investitie in TINE. Meriti sa ai un loc al tau in care sa te intorci seara cu placere, unde nu exista reguli.
Ai o sora? Ai putea sta cu ea?
Eu nu mi-as face griji pentru mama ta, rolul ei in timpul copilariei era sa va protejeze. Nu a facut asta, de ce ar trebui TU sa o protejezi pe ea? Cum reusesc sa ne convinga ca tot noi suntem cei datori fata de ei?
Tu nu o sa poti sa fii o fiinta independenta, libera sa-ti gasesti o relatie cata vreme stai acolo.
Nu trebuie sa pleci maine, doar sa incepi sa te pregatesti tu in sinea ta SA TRAIESTI.
tuluz82 spune:
Buna tuturor,
Azi m-am inscris in acest forum, ptr ca abia azi am inceput sa privesc serios problema mea dupa ce am urmarit cateva discutii de aici si simt ca aici pot gasii niste sfaturi bune.
Nici nu stiu cum sa incep....
Sunt casatorita de 3 ani, dupa o prietenie fff frumosa de 4 ani.Inainte de casatorie am avut o relatie ff frumosa si linistita cu sotul meu. Eram amandoi impreuna tot timpul,colegi de facultate, foarte posesivi amandoi pe atunci si cu gandul la casatorie inca din primele luni dar am asteptat pana la finalizarea studiilor.
Pe parcusrul acestor 4 ani, nu am stat niciodata certati mai mult de o ora, discutiile au aparut mai mult in momentul apropierii nuntii ptr ca parintii lui nu erau de acord considerand ca el este mic si a existat un singur incident in care la o cearta el mi-a strans ff tare mana, aproape ca mi-a luxat-o.
Insa dupa ce ne-am casatorit au aparut momente destul de urate alternate cu altele foarte frumoase.La inceput am considerat ca adaptarea si lipsa experientei la amandoi este baza discutiilor scapate de sub control.
Ptr multe din discutii, nu mai cunosc motivele, important este ca din replici taioase , am ajuns la jigniri si imbranciri, distrugeri de obiecte, strangeri de brate pana la invinetire din partea sotului meu.Dupa acele certuri ingrozitoare el isi cerea iertare, imi spunea cat ma iubeste, imi promitea ca incearca sa se controleze si ca nu vrea sa semene cu tatal lui care a fost ff violent cu el si mama lui ( si continua sa fie cu mama lui).
De atunci pana in prezent lucrurile se repeta, uneori se abtine mai mult, alteori revine la miscari violente , strangeri, trantiri, dar niciodata pumni sau palme, si imi reproseaza ca atunci cand il vad asa sa nu mai fiu orgolioasa si dura in cuvinte cu el. Trebuie sa recunosc ca in certuri nu pot sa cedez, sa tac, sa nu fiu acida,sa nu ii raspund la provocari si nu pot sa ma apropii de el sau sa stau la el in brate (asa cum ar dori in urmatoarele 5 min de la ''rafuiala'' plin de parere de rau) si iar se enerveaza si o luam de la capat si imi spune cat de neintelegatoare, ciudata, si a dracu' sunt. In final cedez, il primesc cu greu langa mine si incerc sa uit. Din momentul acela se poarta minunat (ca la inceput). Nu imi lipsesc alintarile, rasfaturile, florile, complimentele ptr 3 luni, 1 luna ... pana intr-o zi sau un sir de 2-3 zile de calvar. Daca aceste momente nu ar exista as putea spune ca avem o casnicie f fericita, ne intelegem bine, ne iubim, ne plimbam.Eu am incredere in el si nu mai sunt asa posesiva ca la inceput, el a ramas posesiv si gelos desi imi spune ca are incredere deplina in mine.
El stie ca nu procedeaza bine, ca se pierde cu firea si promite si incearca sa se schimbe, ia vitamene cu B6 si Mg, evita condimentele dar momentele reapar.
Mentionez ca nu avem copii si imi dau seama ca nu trebuie sa apara momentan ptr ca nu avem un mediu familial stabil.
Il iubesc si stiu ca ma iubeste dar nu reusim sa ne rezolvam problema. Oare se va rezolva sau va fi din ce in ce mai rau?
Astept un sfat de suflet de la voi
katie30 spune:
doinyc, sa-ti spun sincer, nu m-as fi asteptat sa te vad atat de hotarata si atat de categorica. Ai trait cu el o viata de om, ideea s-o iei acum de la capat... Esti uimitoare, un exemplu pentru celelalte femei abuzate!
lili81, te-ai gandit cum ar reactiona acel om se te vada vesela, cu gura pana la urechi, sa vada ca ai suces pe plan profesional, pe plan personal? Nu stii ca cea mai mare pedeapsa pentru dusmani (scuza exprimarea) este sa iti mearga bine?? Poate gasesti o modalitate sa-l infrunti, asta ar fi ideal dupa ce vei fi plecat de acasa, gandeste-te ca ar fi o terapie pentru tine, deoarece vei ramane marcata pe viata. Temerile se trateaza prin infruntarea lor. Cat despre mama ta, nu te supara, dar si-o cam merita. Datoria ei de mama era sa te protejeze, si fizic si psihic, pentru ca ea a ales sa traiasca cu el, asa cum este, dar tu nu ai avut de ales. Asa ca, treaba ei... Cum si-a asternut, asa va dormi! Datoria ta de acum incolo este sa te recuperezi, si sa infloresti, ai inteles?! Na, ca m-am enervat!
tuluz82, mergi la un preot si cere sfat.
Clover spune:
doinyc, cred ca ai procedat corect. Mi se pare inuman pentru fata ca dupa 3 ani de absenta a tatalui acesta sa vina si sa o ia la bataie. Super exemplu de cum sa fii parinte.
lili81 si tuluz82, deschideti subiect separat al vostru si copiati mesajele voastre de aici. Asa mai multa lume va va raspunde voua.
lili81, foarte trist ce povestesti tu. Chiar daca chiria este o avere cum spui tu, libertatea si posibilitatea de a-ti construi o viata asa cum vrei tu nu cum vor parinti s-ar putea sa fie mai importanta.
"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle