Buna!
nu am mai scris demult si citind acum ce scrieti voi pe aici m-am hotarat sa intervin, pt ca si eu sunt ca si voi, mamica de copil adoptat. Noi i-am spus aproape imediat, adica la 3 ani ca pe o poveste..incet incet a mai pus intrebari- intre timp noi am adoptat o pisica si am gasit motiv ca sa ii explicam ca face parte din familia noastra dar ca totusi el va fi pe primul loc mereu :) si cu timpul ( acum are 7 ani si 9 luni si e in cl I) a intrebat chestii de genul : da ' cum ati putut sa ma luati de acolo? dar cum, copiii pot fi luati pur si simplu etc...a fost greu mai ales pt ca eu ma emotionez f usor...cred ca e bine sa ii spui din timp si sa adaugi elemente noi povestii astfel incat sa nu fie traumatizat...si neaparat sa inteleaga, asa cum spuenti si voi pe aici, ca Dzeu e cel care a aranjat lucrurile si ca de acum nu se va duce la alta familie niciodata. pt ca asta e pr lor problema sa nu fie dati altcuiva...ma iubeste f mult si imi face declaratii permanent insa e clar ca il roade curiozitatea...succes tuturor si sa avem putere sa nu suferim...caci e o mare suferinta sa realizezi uneori ca cel mic sufera in felul lui langa tine...
Bine ai revenit Pepsica. Sa iti traiasca puiul si sa va bucurati de el. Succes la scoala.
Offtopic: poate mai vb pe mess.Da-mi un mesaj cind poti.
buna seara fetelor..
nu am mai intrat de muult pe acest forum.. baietelul meu de 1 an si 3 luni imi ocupa tot timpul..stiti si voi cum este..
ditza_ditza...te felicit pt faptul ca v-ati luat iinima in dinti si ai reusit sa ii faci cunostina cu fratii.. nu oricine poate face pasul acesta...