cum ii spui ca nu l-ai nascut tu?
Raspunsuri - Pagina 11
lumiluci spune:
Cons, multumesc foate mult pentru cuvintele frumoase din mesaj. Suntem o familie fericita. Saptamana trecuta s-au terminat toate drumurile la tribunal... procesul s-a incheiat... acum suntem pe deplin impliniti.
lumiluci spune:
Manuelita, spui ca nu ai INCA un bebe adoptat. Aveti intentia asta??? Va doresc sa aveti bafta in tot ceea ce vreti sa realizati si multa... multa rabdare... Dumnezeu e mare si nu ne lasa...
Povesti am tot spus. Deocamdata lucram la notiunea de adoptie. Spunem povesti cu familii care au adoptat animalute... ea se joaca toata ziua de-a catelul si vine la noi si ne roaga sa-l adoptam ca nu are casuta si mamica... Cred ca deja am reusit sa-i explicam prin joaca ce inseamna adoptia. Mai tarziu ne gandim sa-i spunem si altele... Ea stie ca a trebuit sa stea la bunica pentru ca nu era casuta noastra gata. Deocamdata a inteles ce i-am explicat pana acum. Speram sa fie bine in continuare. Pe copii inca ii aduce barza... nu am reusi sa-i spunem pana acum de burtica mamei. Cred ca va veni in curand si momentul acesta.
Te pup.
lumiluci spune:
Carmenul,
Noi am demarat procedura de adoptie in anul 2005. Atestatul de familie apta sa adopte abia in 2006 am reusit sa-l obtinem. Am tot asteptat sa ne contacteze cineva de la protectia copilului. A trecut un an si au expirat actele. Am actualizat documentele si le-am depus din nou. Din acel moment am inceput sa vizionez fetite. Asta a fost optiunea noastra: fetita cu varsta cuprinsa intre 0 si 2 ani. A fost foarte grea acea perioada. Simteam ca nu am sa gasesc ceea ce caut dar Dumnezeu m-a ajutat. In final cand am vazut-o am simtit ca de fapt pe ea o cautam. O blonduta durdulie tunsa baieteste. Simpatica foc... cam retrasa cu strainii dar la mine in brate a stat din prima... spre uimirea asistentei maternale care imi spunea mereu ca este un copil foarte vesel si jucaus dar nu in prezenta strainilor. Asta se intampla in 2007 luna octombrie. Fetita avea 3 ani atunci dar asta nu a contat deloc. Din acel moment nu am mai vrut sa vizitez niciun copil. Am spus ca ea este fetita mea. Ne-am vizitat reciproc. E venit la noi acasa impreuna cu asistenta maternala... a fost foarte bine pana la un moment dat cand nu m-a mai satisfacut aceasta situatie. Am cerut permisiunea sa o iau acasa invoita de sarbatori, actele au decurs concomitent cu acest lucru si uite ca a trecut aproape un an si suntem foarte apropiate. Saptamana trecuta am avut ultimul proces... suntem pe deplin multumiti si linistiti.
Acum mergem la gradinita la grupa mijlocie. Am crescut... suntem domnisoara...avem parul lung si ne facem codite... Este exact ceea ce ne-am dorit.
Asta e poveste noastra pe scurt. Mi-ai pus multe intrebari in mesaj. Daca vrei sa mergi pe acelasi drum ca si noi iti doresc multa bafta si multa, multa RABDAREEE!
Te pup!
Manuelita spune:
Da Lumiluci, vrem sa adoptam un baietel de culoare (negru/mulatru) (speram sa-l gasim, adica vreau sa zic daca cumva are ghinionul sa fie abandonat un bebe mulatru, atunci sa speram ca-l gasim noi...sau el pe noi..). Marog,probabil ca ne-am topi in fata oricarui copil, indiferent de culoare...
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.
lumiluci spune:
Manuelita, iti doresc multa bafta... este un gest minunat... sunt convinsa ca ai sa reusesti. Nimik nu este intamplator... chiar si aceasta asteptare. Mai vorbim!
| Citat: |
| citat din mesajul lui Manuelita Da Lumiluci, vrem sa adoptam un baietel de culoare (negru/mulatru) (speram sa-l gasim, adica vreau sa zic daca cumva are ghinionul sa fie abandonat un bebe mulatru, atunci sa speram ca-l gasim noi...sau el pe noi..). Marog,probabil ca ne-am topi in fata oricarui copil, indiferent de culoare... Manuelita Not flesh of my flesh Nor bone of my bone, But still miraculously My own. Never forget For a single minute: You didn't grow under my heart But in it. |
cons spune:
Lumiluci,ce veste minunata!
Felicitari mamico!
Asteptam fotografii!
racmir spune:
Sunt mama unui minunat baiat adoptat. El are acum 6 ani si 1/2 si este la noi de 4 ani. Suntem foarte apropiati iar pe mine, mama lui, ma iubeste enorm. Am inceput sa-i spun despre situatia lui inca de la 3-4 ani. La intrebarile de genul "eu am crescut in burtica ta?" eu i-am raspuns (precum si alti colegi de forum)ca eu am avut burtica bolnava si el a creescut in burtica altei fete... etc... A primit vestile fara sa clipeasca si continua sa se joace in voie. Acum la 6 ani s-au complicat putin lucrurile deoarece el se mira astfe:" dar copii apartin celor care ii nasc, nu-i asa?". I-am raspuns ca uneori cei care nasc nu sunt pregatiti sa creasca un copil si atunci cei care doresc sa adopte copii ii iau, ii iubesc si ii cresc ca pe copii lor. Nu stiu cat am fost de inspirata, dar stiu ca aveam nod in gat si emotii pe care s-ar putea sa le fi perceput si el. Nu cred ca am fost prea relaxata deoarece a doua seara a revenit cu inrebarea. Nu stiu cum sa-i raspund astfel incat sa o ia ca pe un lucru obisnuit, usor si sa nu sufere. O idee buna mi-ar fi de folos.
Cu drag,
mama lui Luca
cons spune:
Racmir, ideea acesta mi-a venit chiar acum si anume: adu-l in fata calculatorului, intra pe acest site la acest subiect si nu numai, explica-i pe intelesul lui ce inseamna adoptat si spune-i ca nu este singurul copil adoptat. Dupa care ii citesti din povestile noastre si=i prezinti fotografii cu parinti ce au astfel de copii. Ii arati cat de fericiti sunt acesti parinti ca au asa copii frumosi si cat de fericiti sunt acesti copii langa adevarati lor parinti. Te pup. Uite poti sa incepi cu mine:
http://www.onetruemedia.com/shared?p=6d82f6b407b2d5817b1bc8&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url
terry spune:
racmir la varsta pe care o are baietelul tau incepe sa constientizeze anumite lucruri si evenimente din viata lui.daca eu as fi pusa in situatia ta i-as spune asa: in primul rand copiii nu sunt obiecte si nu apartin nimanui. copiii sunt crescuti, educati si ingrijiti de familii in care poate exista 1 sau 2 parinti. parinti se numesc persoanele care au in grija copii. se intampla uneori ca un copil sa nu apara in familia lui printr-o nastere ci printr-o adoptie.crede-ma ca eu tot port astfel de discutii cu fetita mea de 6 ani si 10 luni si ma pune si pe mine cateodata in situatii mai incurcate. ea stie foarte bine ca noi am cautat-o pe ea si nu pe alt copil.ultima intrebare a ei este de ce nu ne-am dorit un baietel si am vrut neaparat o fetita asa ca ea. de cele mai multe ori incep sa ii raspund prin:"ti-a spus mama deja" pentru a o face sa inteleaga ca lucrurile astea le-am discutat deja la un alt nivel si a avea ea siguranta ca nu i-am ascuns nimic (si asa este). pentru ca avem incredere in ea si in familia noastra nu ne ascundem, nu mintim si discutam frumos toti 3 orice problema.poti chiar sa il iei langa tine la bucatarie in timp ce pregatesti ceva, ca sa nu i se para ca e o discutie grava si poti chiar sa ii sugerezi sa iti puna si alte intrebari ca tu esti dispusa sa discuti si sa il lamuresti si vei observa si la tine si la el naturalete si totul va decurge ca o poveste. va intelege mai multe decat crezi tu.imi cer scuze dinainte dar trebuie sa imi spun parerea referitor la faptul ca :"parintii adoptivi iau copii si ii cresc ca "pe" copiii lor" eu nu sunt de acord cu asta. pe mine m-ar deranja sa imi spuna cineva asa ceva. adica eu nu sunt copilul tau? expresia asta mie imi lasa loc de interpretari. eu merg pe ideea ca un copil impreuna cu cei care il cresc formeaza o familie. nu exista pentru mine copilul meu sau al altuia. atata timp cat eu o cresc e copilul meu si nu o cresc ca "pe" copilul meu. sper ca nu suna rautacioasa explicatia de mai sus si ca nu te-a deranjat.mult succes si vei vedea ca o sa fie bine.
racmir spune:
Multumesc foarte mult terry. Cred ca ai dreptate. Ceea ce i-am spus eu pare foarte rece si distant in comparatie cu cele spuse de tine.
Ideea este ca oricat m-as pregati in astfel de momente nu pot fi foarte naturala. Teama de a nu gresi ma face de obicei sa gresesc. Cert este ca baiatul meu pune deja intrebari punctuale: unde m-am nascut eu?;unde este acum fata in a carei burtica am stat?; cat a stat el in spital?; daca a mai locuit si in alta parte?
De multe ori ma gandesc ca poate spune la gradinita, in viitor la scoala sau in parc, despre situatia lui mai speciala. Desi cred ca s-a mai schimabat perceptia, cred ca exista oameni care l-ar putea rani. daca ii atrag atentia acestui fapt s-ar putea sa obtin efectul invers.
Oricum iti multumesc foarte mult si cred ca lucrurile sunt inca perfectibile si orice sfat imi prinde bine.
Mama lui Luca