Desprecopii... altfel (grup de suport pt parinti)

simali spune:

Stiti, am urmarit cu mult interes discutiile pe acest subiect.
Dar de ceva vreme ma bate un gand:
Daca ai o afectiune "cu acte in regula" este greu, dar macar ai o justificare.
Dar daca ai un copil hipersensibil, sau cu un IQ foarte mic, sau mai bizar, sau excesiv de timid (cum am fost eu la scoala), sau cu inclinatii gay, sau grasut, sau tigan, sau prea inteligent? In scoala romaneasca iti este de multe ori mai rau decat daca ai fii autist. Pentru ca nu-i va pasa niciodata nimanui. Vei avea un copil batjocorit, batut, luat peste picior de profesori, pedepsit, sanctionat, impins sa se dispretuiasca singur, etc.
Copiii nu sunt invatati sa-i accepte si sa caute sa-i inteleaga pe cei altfel decat ei. O mare parte dintre ei se comporta (impreuna cu comunitatea cadrelor didactice si parintii lor) ca si gainile albe dintr-o crescatorie - cand apare in ograda o surata de alta culoare trebuie s-o bata cu ciocul pana o omoara.
Nu stiu daca e o consolare pentru cineva, dar orice parinte cu un copil diferit (bolnav sau nu) are de dus impreuna cu copilul sau o cruce de zece ori mai mare deacat el si va varsa multe lacrimi, si nu va dormi multe nopti gandindu-se la cate de stramba e facuta lumea. Va cauta alternative educationale si mici "enclave" in care copilul sa se poata dezvolta si creste.

Milena Surdu spune:

Simali, cred ca inteleg mesajul tau, si-l percep putin altfel decat Axia. Personal, consider discriminarea de orice fel un rau intentionat, dovada de mediocritate si suficienta. Si da, e aproape sigur ca un copil grasut sau cu urechiusele prea mari sau un copil rrom etc. va suferi mai mult decat un copil cu autism, intrucat ei au mai mari sanse sa inteleaga foarte complex durerea pricinuita de ceilalti. Dar ca sansa de integrare, copiii cu autism sunt printre cei mai neglijati, iar pe multi dintre ei nu-i ajuta cu nimic "actul in regula", ci devine doar un obstacol imens intre ei si Lumea Normala. Nici un copil nu ar trebui sa sufere, suna banal, dar deocamdata, in societatea in care traim e doar un ideal aflat la o distanta de ani lumina. E o realitate cumplita cea pe care a-i semnalat-o, simali, dar e cea in care traim, ai dreptate. Povesteste-ne mai multe, eu vreau sa stiu... E o ironie amara aici, prin mult efort, Mara nu va mai fi in curand suficient de "handicapata"... si mie mi-e groaza de ziua in care va trebui sa se descurce fara insotitor, cand nu va mai fi nimeni in apropierea ei care s-o sprijine.... Paradoxal, e totusi ziua pe care o asteptam din toata inima

Ma duc sa-mi culc copiii.

annablue spune:

quote:

---

Originally posted by Milena Surdu

Simali, cred ca inteleg mesajul tau, si-l percep putin altfel decat Axia. Personal, consider discriminarea de orice fel un rau intentionat, dovada de mediocritate si suficienta. Si da, e aproape sigur ca un copil grasut sau cu urechiusele prea mari sau un copil rrom etc. va suferi mai mult decat un copil cu autism, intrucat ei au mai mari sanse sa inteleaga foarte complex durerea pricinuita de ceilalti. Dar ca sansa de integrare, copiii cu autism sunt printre cei mai neglijati, iar pe multi dintre ei nu-i ajuta cu nimic "actul in regula", ci devine doar un obstacol imens intre ei si Lumea Normala. Nici un copil nu ar trebui sa sufere, suna banal, dar deocamdata, in societatea in care traim e doar un ideal aflat la o distanta de ani lumina. E o realitate cumplita cea pe care a-i semnalat-o, simali, dar e cea in care traim, ai dreptate. Povesteste-ne mai multe, eu vreau sa stiu... E o ironie amara aici, prin mult efort, Mara nu va mai fi in curand suficient de "handicapata"... si mie mi-e groaza de ziua in care va trebui sa se descurce fara insotitor, cand nu va mai fi nimeni in apropierea ei care s-o sprijine.... Paradoxal, e totusi ziua pe care o asteptam din toata inima

Ma duc sa-mi culc copiii.

---

Da, este foarte trist sa vezi cat de obtuzi pot fi oamenii, si aici ma refer nu la cei cu care ne intalnim "accidental" ci cei care ne educa copiii...
Chiar ieri, in lumina celor discutate aici am prins-o pe educatoarea lui fi-miu si am chestionat-o mai in amanunt. Mi-a spsu ceea ce ma temeam, ca Adi nu sta locului, ca nu se concentreaza la nimic...
Ma rog, nu e cel mai "grav" caz din grupa, dar pt mine e foarte important sa il uramreasca. Am rugat-o sa-l urmareasca o perioada mai mult, ca sa imi fac o imagine mai completa.
Ceea ce m-a deranjat cumplit a fost ca spunandu-i de ADHD, am intrebat-o si daca exista copii autisti sau cu SD in gradinita. Si a facut o fata de parca as fi muscat-o... sau as fi injurat-o...
Si mi-a raspuns ca nu e "indicat" sa fie asa copii, ca i-ar "trage in jos" pe ceilalti. Iar cand am incercat sa argumentez ca orice copil cu nevoi mai mult sau mai putin speciale (nu ma refer la cei cu probleme foarte grave) ar beneficia de pe urma contactului cu ceilalti copii, mi-a replicat ca "depinde de unde privesti"...
Am simti ca iau foc si mi-am dat seama ca e inca una din cauzele pierdute, inca o educatoare (cadru didactic) care NU INTELEGE nimic, decat sa-si protejeze copilul (are ofetita de vreo 2-3 ani la o alta grupa) si o minte obtuza care nu concepe persoanele diferite, fie ca au nevoie speciel sau sunt doar "altfel" (si aici incadrez orice alta diferenta de la culoarea pielii la optiunea religioasa) ceea ce inseamna DISCRIMINARE...
Asta e lumea in care traim si zau ca mi se pare uneori ca suntem foarte putini cei care vrem sa schimbam ceva, fata de marea masa a celor care inteleg doar sa se protejeze (desi nu e cazul) pe ei si familiiile lor...
Spunea cineva (nu mai stiu exact cine) la un alt subiect unde poversteam despre problema mea de sanatate, ca ar trebui sa vorbesc deschis despre boala mea... Ei bine, asta e motivul pt care sunt fortata sa ma ascund, sa ma consider normala (nu ca n-as fi) si nu "diferita", ca doar asta da unitatea, faptul ca suntem diferiti unii de altii si putem sa invatam de la cei care sunt in preajma noastra...

Ana

_
Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

fotografii cu noi

coafura preferata

simali spune:

anablue. Totul pleaca de la modul in care este inteleasa la noi educatia. In Dr. Spock este un capitol despre cum sa-si dea seama parintele daca educatoarea copilului este cea mai potrivita. Si spune ceva de genul: se duce copilul spre ea cu incredere, petrece ea timp vorbind cu fiecare copil in parte si ajutandu-l sa inteleaga mai bine ce s-a predat sau sa depaseasca obstacolele pe care le intampina sau vorbeste mai tot timpul intregului grup?
La noi BAZA educatiei este educatoarea la tabla si copiii aliniati, ascultand ce zice ea. Te foiesti, nu esti atent, la colt. Nu prea ai inteles, sa-ti explice parintii acasa. Predau la un nivel care depaseste capacitatea ta de intelegere, mergi in invatamantul special, aici nu e timp de pierdut. Nu ai muschi si nu te-au invatat ai tai acasa sa dai din coate, risti ca toata viata ta sa fii o victima sau sa nu te bage nimeni in seama.
Am convingerea ca schimbarea acestei paradigme - copiii sunt lafel si trebuiesc abordati toti lafel, cei care nu fac fata sunt "defecti"- ar produce in invatamantul romanesc multe sinucideri printre cadrele didactice, dar ar fi primul semn de normalitate.

simali spune:

Milena. Cand Mara va pasi in lume v-a vedea ca-i o jungla. Va trebui sa o pregatesti, pentru ca in loc de luminita de la capatul tunelului va vedea tunelul de la capatul tunelului. Dar asta-i Afara.
Am convingerea ca familia si cativa buni prieteni, uniti in jurul copilului "altfel" pot amortiza socul "integrarii".
Eu am avut mari probleme de integrare in colectivitati datorita unei sensibilitati mult peste medie. Cand ma intorceam in familie mi se cerea sa lupt, mi se reprosa ca nu sunt destul de tare, ca nu fac totul, ca de ce nu am incredere in mine, bla, bla, bla. Ceea ce-mi accentua sentimentul de nesiguranta si singuratate. Iar eu nu voiam decat ca cineva sa ma poata iubi ASA CUM SUNT. Dupa ce te lupti Afara ai nevoied de un loc SIGUR in care sa-ti lingi ranile.
Daca cladesti in jurul copilului o lume in care STIE ca este iubit neconditionat de performantele sale, asa cum este, totul va fii mai usor de suportat Afara. De aceea cred ca trebuie sa-i spui copilului cat de mult il iubesti, mai ales atunci cand il certi."Da te iubesc; tu stii ca familia te iubeste orice-ai face si oricum ai fii, dar asta nu inseamna ca suntem prea bucurosi ca....". Acesta este un discurs pe care-l repet fiului meu de fiecare data cand avem un conflict.
Dragostea familiei este ceva de care copilul trebuie sa fie sigur, ceva ce nu se castiga si nu variaza in functie de performanta. Este acel colt de stnca pe care el il va folosi in viitor pentru temelia castelului vietii sale.

simali spune:

Milena. Cand Mara va pasi in lume v-a vedea ca-i o jungla. Va trebui sa o pregatesti, pentru ca in loc de luminita de la capatul tunelului va vedea tunelul de la capatul tunelului. Dar asta-i Afara.
Am convingerea ca familia si cativa buni prieteni, uniti in jurul copilului "altfel" pot amortiza socul "integrarii".
Eu am avut mari probleme de integrare in colectivitati datorita unei sensibilitati mult peste medie. Cand ma intorceam in familie mi se cerea sa lupt, mi se reprosa ca nu sunt destul de tare, ca nu fac totul, ca de ce nu am incredere in mine, bla, bla, bla. Ceea ce-mi accentua sentimentul de nesiguranta si singuratate. Iar eu nu voiam decat ca cineva sa ma poata iubi ASA CUM SUNT. Dupa ce te lupti Afara ai nevoied de un loc SIGUR in care sa-ti lingi ranile.
Daca cladesti in jurul copilului o lume in care STIE ca este iubit neconditionat de performantele sale, asa cum este, totul va fii mai usor de suportat Afara. De aceea cred ca trebuie sa-i spui copilului cat de mult il iubesti, mai ales atunci cand il certi."Da te iubesc; tu stii ca familia te iubeste orice-ai face si oricum ai fii, dar asta nu inseamna ca suntem prea bucurosi ca....". Acesta este un discurs pe care-l repet fiului meu de fiecare data cand avem un conflict.
Dragostea familiei este ceva de care copilul trebuie sa fie sigur, ceva ce nu se castiga si nu variaza in functie de performanta. Este acel colt de stnca pe care el il va folosi in viitor pentru temelia castelului vietii sale.

akella spune:

Sal'tare, fetelor! Am lipsit ceva timp de pe forum, pentru ca ne-am mutat sediul, la servici... Ma bucur ca a fost o activitate febrila aici, la acest subiect.
Dariuta a terminat cele 2 saptamani de kinetoterapie la Budimex. Am hotarat sa n-o mai trimitem la gradi anul acesta, pentru ca educatoarele de la grupa ei sunt neglijente cu copiii pe care ii au in grija. V-am mai povestit. Mi-era groaza de un nou an de gradi, cu viroze peste viroze, infectii urinare (Daria cere la baie, dar nu se poate deplasa si, daca nu e bagata in seama, se scapa pe ea; nici macar nu o schimba, desi are hainutze in dulapior) si ore in sir de intzepeneala in scaunul rulant... Rareori fac lectii...
Am la dispozitie cateva luni in care sa gasesc o gradinita mai buna... Auzisem de Waldorf, dar trebuie sa mai strang informatii... Nici nu mai stiu incotro sa ma mai indrept... Dariuta e tare frumusica si inteligenta, doar ca nu poate merge... Iubeste copiii foarte mult, e dornica sa invete zilnic ceva nou... Are mare nevoie sa stea in colectivitate...
Pacat ca a dat toamna peste noi, ca s-au cam dus zilele frumoase... Asa mult as vrea sa ne strangem mai multe mamici cu pitici intr-un parculetz... Ar fi si pacat sa nu ne cunoastem si fizic (nu doar virtual)...

"Pentru Barbye, una dintre noi - trebuie sa ajuti!"
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

cristina_t spune:

salut, am lipsit cateva zile - probleme cu pitica.

anamari - ar fi interesant sa ne spui mai multe despre ce se face pentru Alex la scoala, cum arata acel "504 plan" sau IEP al vostru (o poza, in care maschezi chestiile "private" ). Cat de des se fac aceste evaluari, cum este monitorizat progresul, ce vi se cere voua parintilor etc.
Noi mamicile din romania ne-am putea face o idee mai precisa despre cum se gestioneaza efectiv integrarea acestor copii in scoala.

Bineinteles ca simpla prezenta fizica in clasa nu este suficienta, trebuie efort,planificare,control,resurse etc.

Uite un link catre un 504 plan (plan de interventie personalizat) pentru un copil cu probleme de vedere la gradinita (e cam mare docu') :
http://www.geocities.com/meggabill/504.doc

Mai multe fete au intrebat ce problema are fiica-mea: are probleme cu vederea, din cauza nasterii foarte premature: vede cu un singur ochi, si cu ala prost (acuitatea vizuala cam 15% - 20%). La doi ani ai ei , am fost avertizata de Protectia Copilului sa ma pregatesc ca pe la 6-7 ani trebuie sa o trimit la scoala speciala, la cateva sute de kilometri de casa. De asemenea oftalmologul mi-a spus ca nici o gradinita nu o va primi. De aici interesul meu special pentru incluziune. Si cum nu gasesc grupuri de suport, documentatie, specialisti in educatie etc pentru aceasta problema in Romania, ma informez cam ce se face la voi, Anamaria, si incerc sa aplic.

Daca aveti voi fetelor tangenta cu parinti, sau persoane care lucreaza cu asemenea copii, va rog sa ma informati si pe mine, orice informatie mi-ar prinde bine.

Paula, din cate stiu eu, (ti-am scris si intr-un e-mail care s-a ratacit pesemne) la crese sunt doar ingrijitoare. Nu au studii pe pedagogie, psihologie; cresele nu tin de ministerul educatiei, nu ai pe cine sa tragi la raspundere. Incearca la o gradinita, cel mai bine avand un certificat de orientare de la Directie (teoretic asta implica si ajutor specializat la clasa, suport pentru educatoare, din cand in cand). Probabil multe educatoare se sperie de ideea de a lucra cu un copil cu CES, dar daca le dai o sansa s-ar putea sa ai (si sa aiba) o surpriza. Probabil ca si educatoarea fiica-mii s-ar fi speriat daca i-as fi spus sec cifra acuitatii vizuale. O sa-i dau toate detaliile la sfarsitul saptamanii asteia, dupa doua saptamani in care a lucrat zi de zi cu ea, i-a castigat increderea si simpatia, si nici macar nu si-a pus problema ca ar trebui exclusa. O fi remarcat ca desenele ei sunt mai putin reusite decat ale altor copii, ca se baga cu nasul in caiet, dar asta nu e motiv sa ramana pe dinafara, nu ?
Stiu ca SD e vizibil, dar cred ca educatoarele fac aceasta meserie din dragoste pentru copii, si sper ca si Alexa va sta "in bratica" (vorba fiica-mii) la educatoarea ei cat mai curand.

cristina_t spune:

akella, ma bucur ca nu o mai trimiti pe Daria sa-si piarda timpul si sa-si distruga increderea in ea acolo. Vei gasi o solutie, sper asta din toata inima!
Ma gandeam ieri la voi si ma uitam la gradinita la fiica-mea, au facut o rampa de acces pentru scaunul cu rotile ... si atat. Cred ca pe usa nu incape scaunul, salile de clasa nu sunt nici pe departe amenajate incat sa permita asta, in fine rampa mi se pare foarte abrupta - suntem in continuare campionii formelor fara fond.

Ai aflat ceva despre acel Phare 2004, cand incepe, ce presupune ?

cristina_t spune:

Milena, merci pt raspuns. Ma bucur sa aflu ca Maruta a luat examenul, si ca merge deja in scoala de masa. Poate ne spui mai mult despre ce inseamna/face acel profesor insotitor, cum ati ajuns la formula asta, e o scoala privata /publica , e una din acelea pregatie prin acel program Phare despre care vorbeam, etc. Stiu ca ai doi copii si o gramada de lucruri de facut, si ca nu ai timp pentru multe detalii, si te rog sa ma ierti daca iti cer prea mult. Te rog sa imi scrii pe e-mail daca sunt chestii prea personale, si inca o data, multumesc.