si iarasi.....despre a adopta un copilas mai mare

Dragele mele...
Acum cateva zile, pe forum citeam un subiect ceva mai vechi despre a adopta un copilas mai mare....e si cazul meu.
Prin bunavointa Bunului Dumnezeu si poate si cu putin...noroc, voi adopta o fetita minunata, de 4 ani si trei luni.
In cererea pe care am facut-o atunci cand am depus dosarul in vederea obtinerii atestatului, mentionam ca varsta copilasului sa fie pana in 2 ani si asta nu din egoism ci doar din dorinta de-a pierde cat mai putine etape din viata puiului ce urmeza sa ne lumineze viata mea si-a sotului meu.
Dumnezeu insa, se pare ca a hotarat altceva. Cu putin timp inainte de obtinerea atestatului, asistenta sociala si psihologul se ocupa de dosarul nostru mi-au spus ca au in baza lor de date o fetita care ar corespunde profilului pshihologic al familiei noastre (fiindca asa cum cred ca stiti cu toate....se cauta parinti pentru copii si nu invers)dar ca e ceva mai mare decat ce vroiam noi.Cand am auzit, m-am trezit spunand fara nici o retinere ca vreau sa aflu amanunte....Am aflat ca fetita e in plasament, ca se numeste Florentina Georgiana, ca-i plac papusile si ouale ochiuri ca-i isteata si frumoasa (am deja si doua poze ale ei).
Urmeaza ca saptamana viitoare sau in cel mult 2 saptamani sa mergem s-o vedem si.....aici vroiam sa ajung....
AVEM SI EU SI SOTUL MEU O GRAMADA DE TEMERI DAR SI SPERANTE LA FEL DE MULTE. Asistenta ne-a spus ca asistenta maternala n-a pregatit suficient fetita in vederea adoptiei si ca reactia ei in ce priveste adoptia este una negativa. Ne e teama de reactia pe care o va avea fetita vis-a-vis de noi, n-am vrea sa sufere rupand-o dintr-un mediu in care s-a obisnuit, dar in acelasi timp stim ca putem sa-i oferim multa, multa dragoste si stim ca-i va fi bine langa noi.
Ma rog lui Dumnezeu care e bun si le stie pe toate, sa ne ajute, sa ne dea intelepciune si putere.
V-am impuiat capul.....dar sunt atat de multe de spus....mai ales cand stai de vorba cu cineva care-ntelege.....

magda raluca spune:

quote:

---

Initial creeata de Cria

D
... Ne e teama de reactia pe care o va avea fetita vis-a-vis de noi, n-am vrea sa sufere rupand-o dintr-un mediu in care s-a obisnuit, dar in acelasi timp stim ca putem sa-i oferim multa, multa dragoste si stim ca-i va fi bine langa noi....


cria

---

Buna!
Asistentul maternal nu poate fi familia ei!
Posibil sa fie nesigura, sa fie precauta, sa nu va accepte de la inceput cu bratele deschise. Dar voi sunteti adulti intelepti care stiu ca acest copil a trecut printr-un abandon si e greu sa treaca imediat la altcineva, foarte relaxata.
Dar nu trebuie sa uitati niciodata ca voi puteti sa-i oferiti o familie, nu un lucrator social, care, dincolo de toate calitatile pe care le poate avea, nu cred ca va sustine acel copil toata viata, asa cum o vor face parintii!
Asa ca va urez tot binele din lume si sa treceti cu bine peste toate momentele grele!

Poze nunta

galinarodica spune:

Cria, Cel mai bine e sa mereti acolo ca si cand v-ti duce doar sa va jucati cu ea, adica sa-i aratati ca sunteti doar parteneri de joaca la inceput, sa nu o fortati sa o luati in brate etc. Ii spuneti am venit sa ne jucam , vrei sa te joci cu noi? Eventual sa-i aduceti si o jucarica despre care sa-i spuneti uite noi avem o jucarie secreta, trebuie sa fie un a din alea interesante si colorate, o barbie o casuta, vedeti ca pe undeva la piata galati e o firma cu jucarii din lemn extrem de colorate si interesante, sau un bebeu de jucarie careia poate sa-i schimbe hainutele sau un carucior pt papusa, l mine in cartier e un magazin unde is o gramada de modele si nu-s asa scumpe. Apoi inainte de as pleca ii spuneti uite iti lasam tie jucaria sa ai grija de ea pana ne intoarcem noi. Da e secret. Jucaria e fermecata si o sa ne spuna atunci cand esti trista, sau te doare ceva si noi o sa venim repede repede sa fim langa tine. O sa vedeti ca usor usor o sa se ataseze de voi, , incet incet o sa o puteti lua in parc sau acasa in invoire. O sa vedeti ca o sa fie bine. Daca ai nevoie si de alte sfaturi nu ezita sa ma contactezi.

Cria spune:

Dragele mele,
Stiu foarte bine ca asistentul maternal nu poate inlocui o familie dar fetita mea nu stie asta. Sunt pregatita sa fac fata oricaror greutati, dar imi doresc foarte mult ca fetita sa sufere cat mai putin.
Am o groaza de temeri si o multime de emotii si sunt sigura ca si voi le-ati avut.
Draga Galina rodica, iti multumesc pentru sfaturi, imi vor prinde bine cu siguranta. Dupa ce voi merge s-o vad(cred ca saptamana viitoare), o sa va povestesc cum a fost. Sa-mi tineti pumnii dragele mele.
Va pup si va doresc un sfarsit de saptamana fericit.

aiuras spune:

Nu aveti de unde sa stiti cum va ractiona fetita in preajma voastra. Este bine sa fiti optimisti si veseli, sa degajati nergie pozitiva si sa intelegeti si situatia fetitei.
Important este sa simtiti voi ca ea este copilul vostru. Nu cred ca prima vizita poate fi concludenta, poate nici a doua dar in 1-2 saptamani veti avea o opinie daca vreti sa mai continuati sau nu.
Pentru a disloca un copil mai mare din mediul lui este bine sa va imprieteniti intai cu ea pe parcursul mai multor vizite, apoi sa va obisnuiti si cu ideea ca o sa fie nefericita o vreme dar in timp va recupera. Important este sa aveti o punte de comunicare pe care sa construiti relatia.
Nu va faceti probleme prea mari, stiu despre copii care au fost adoptati in familii care vorbeau alta limba si in timop tot au recuperat.
Normal ca va avea amintiri dar in felul acesta o sa puteti sa-i explicati mai usor despre ea.
Succes!