de ce sunt romanii...nu stiu cum sa-i numesc!
Raspunsuri - Pagina 6
piccaflor spune:
Cicina cred ca ai inteles ca pina la finalizarea adoptiei trebuie sa stai in tara...insa daca vrei sa adopti un copilas mai maricel,3 ani de ex,care are deja situatia lamurita,mi s-a spus ca lucrurile merg mult mai repede...ca ar dura in jur de 1 an...
Si eu as fi vrut tare mult sa adopt din Ro,insa nu am cum sa stau atit de mult in tara...noi am inceput demersurile aici...joi terminam primul curs in vederea adoptiei...
aissa spune:
Fetelor eu am estimat 3 ani si am explicat si de ce. Pana luati atestatul dureaza minim 2 luni. Apoi urmeaza cautarea copilului, etapa cea mai grea, dar sa zicem ca in termen de 1 an de cand va apucati de acte gasiti copilul si treceti de toate etapele si finalizati adoptia. Hai sa zicem 6 luni (sa fim ffff optimiste spre irealist deja). Dar dupa finalizarea adoptiei sunteti 2 ani in post adoptie, ceea ce presupune vizite si rapoarte trimestriale si din cate stiu eu in acesti 2 ani nu poti pleca sa locuiesti in alta tara. Dar poate ca ma insel...
Piccaflor nu are mare legatura varsta copilului, dureaza mai putin daca e mai maricel ca cel putin teoretic ar trebui sa fi fost deja facut dosarul si declarat adoptabil, dar tot sunt niste etape de trecut, niste termene de obtinut (mai cititi si voi ce patesc fetele, se gresesc sentintele si asteapta sa vina toamna ca sa reinceapa judecatoriile lucrul s.a.), nu e chiar asa, tac-pac.
Cristina si ghighiloi 
piccaflor spune:
Aissa multumesc pt informatii 
...nici prin cap nu-mi trece ca ca e chiar asa tac-pac...si am citit aventurile prin care au trecut anumite fete de aici...insa eu am spus doar ceea ce mi s-a spus mie la DPC...ca teoria nu coincide de multe ori cu practica e adevarat...
irina_g spune:
Cicina, Aissa are dreptate. In mare dureaza cam trei ani de cind faci demersurile pentru adoptie.
Chiar daca adoptia efectiva dureaza 6-8 luni (in cel mai fericit caz), vizitele postadoptie dureaza 2 ani.
Cele mai fericite cazuri sunt cele in care bb are linie mama, linie tata. Insa tot nu scapati mai devreme de 2.6 ani pina terminati si cu postadoptia.
Legat de faptul ca nu ai servici, nu stiu ce sa spun: noua ne-au cerut adeverinte de la servici, dovada ca avem casa (indiferent ca e casa proprietate sau stau cu chirie).
Nu stiu cum mai e anul acesta insa anul trecut tb sa aduc adeverinte ca salariul meu este macar minimul pe economie.
La fel si sotul.
E adevarat ca poti adopta si singura (fara sot) insa , asa cum au spus si fetele, tb sa faci dovada ca poti creste si intretine un copil.
Daca te hotarasti pe acest drum, te vom ajuta.
Bafta in ceea ce decizi si nu ezita sa ne intrebi daca mai ai nelamuriri.
Patri, la noi e o caldura..... Noroc ca noi iesim afara de dimineata si mai mult seara cind e relativ mai racoare
.
E crima sa iesi afara in jurul prinzului.
Noi evitam pe cat posibil plimbarile la prinz.
Va 
pe toate si va doresc o saptamina superba. alaturi de bebicii vostri.
Bafta multa celor care isi cauta bebici. Sa gaseasca repede si sa fie fericiti alaturi de ei.
Irina si 
Mihai
cicina spune:
Fetelor cont in banca am in Ro, dar cred ca mi-ar fi imposibil sa raman atat timp in Ro. Piccaflor as vrea mai multe amnunte, de aceea nu m-am casatorit cu dansul cu speranta ca pot infiia de acasa ca de aici e imposibil.
cicina
piccaflor spune:
Cicina ti-am trimis PM...
mi-ha spune:
Da,intr-adevar,definitivarea adoptiei dureaza cam un an.In ceea ce priveste postadoptia...am retineri mari.Pe noi ne-au mai vizitat o singura data in 1 an si 9 luni,asa ca.........
Nu stiu daca nu cumva in aceasta perioada postadoptie se poate institui un tutore legal pt copil si atunci tu poti pleca fara probleme sau teama ca vine DPC.In cazul parintilor naturali asa se intampla ,deci,nu vad de ce ar fi altfel aici.Si apoi, stiu ca poti sa-ti si scoti copilul din tara[nu-mi amintesc de vreo restrictie de timp].
Mai bine consulta un avocat,sau ia legatura cu o organizatie care se ocupa de adoptii,atunci cand vii in tara.
MULT SUCCES!
danika spune:
Aveti dreptate,copii iau de la parintii adoptivi extrem de multe caracteristici si fizice si spirituale.Eu am fost infiata la 7 ani si de fiecare data cind cineva spunea "vai ce bine semeni cu mama" imi crestea inima si ne priveam amindoua zimbind complice.Acum am si eu un baitel luat spre adoptie si se intimpla la fel,multi spun ca seamana cu sotul.De comentarii...au fost si o sa mai fie,dar nu le bagati in seama,cu timpul o sa le ignorati la fel si copii vostri.
Despre legislatie...no comment...uneori ai impresia ca este ireal ce se intimpla.Noi avem copilul de un an acasa,in plasament,era singura varianta sa-l scoatem din orfelinat din Bucuresti si am dat de o multime de probleme...nici acum nu am inceput adoptia.Este o jungla...si iti trebuie nervi de otel sa te descurci in ea.
Si ei zic protectia copilului...da de unde...pe mine cind m-au luat ai mei in 1977,nu au avut acordul bunicii materne care ma avea sub tutela,desi eram in orfelinat si totusi adoptia s-a facut în 4 săptămâni.Am si acum hirtiile din instanta.Pare de necrezut! Termenul de 2-3 ani pt acum este real.Baftă multă tuturor care s-au angajat pe acest drum si nu uitati un lucru,zimbetul micutilor cind va vad merita tot chinul.Si cind mai auzi ca mine "tu esti iubirea mea",cum imi spune pustiul meu...uiti de neseriozitatea celor care ar trebui sa te ajute.
aissa spune:
Danika
Cristina si ghighiloi
Manuelita spune:
Nu vreau in nici un caz sa scuz atitudinea ingrozitoare a oamenilor cand aud ca un copil e adoptat. Cred insa ca printre cei care se mira ca sunt frumosi si sanatosi, pe langa mizerii de oameni, exista si oameni care nu au nici o rea intentie, sunt victime ale prejudecatilro societatii in care traim. Si apoi, probabil mirarea lor e data de faptul ca ei se intreaba cum ar putea un om normal, sanatos, normal dezvoltat psihic, cu o viata normala sa-si dea copilul spre adoptie. Si atunci, se gandesc ca un copil adoptat nu poate fi decat al unor oameni cu probleme psihice sau fizice, si sansele ca si copilul sa le semene sunt mari.
Poate ca si noi avem fara sa vrem prejudecati in alte domenii, doar pentru ca nu ne-au interesat acele lucruri, nu ne-am gandit suficient la ele incat sa inlaturam prejudecatile, nu am citit suficient, etc....
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.