religii cu sau fara dumnezeu

religii cu sau fara dumnezeu | Autor: sununki

Link direct la acest mesaj

in contextul mondializarii accentuate din ultima vreme, tot mai multe alternative religioase se afirma. budhism, hinduism, iudaism, islamism, martorii lui iehova, adventistii, scientologie, mormonii. ce poate determina o persoana sa aleaga o alta religie diferita de cea sub care s-a nascut? care ii sunt motivatiile? si mai ales, ce le aduce in plus o alta religie?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns akella spune:

Eu am o parere diferita despre inchinarea la Dumnezeu (oricare ar fi el, crestin, musulman, iudeu etc.); eu n-am nevoie sa tocesc pragul bisericii ca sa-mi dovedesc credinta sau sa postesc cu saptamanile (preotul care ne-a cununat ne-a spus ca mancatul "de dulce" este cel mai mic pacat; pacatuiesti mai grav cu ce scoti pe gura, nu cu ce bagi in gura...). Prefer sa ma inchin in propria "biserica", cea din sufletul meu, si sa respect canoanele general prezente in toate religiile pamantului (sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu minti, sa nu-ti urasti aproapele etc.). Cat despre nevoia unora de a-si schimba religia, eu cred ca inca nu se cunosc pe ei insisi, nu stiu ce vor de la viata si de la semenii lor...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jocelyn spune:

Cred ca este un pic fortat sa afirmam ca "ne nastem" intr-o religie, ca ne nastem atei sau agnostici. In mod normal, fiecare om ar trebui sa faca o alegere in cunostinta de cauza. Religia nu ti se da atunci cand te-ai nascut asa cum ti se da un trusou de bebelus, ci ai posibilitatea sa o alegi (sau nu) dintr-o multitudine de optiuni.

In ceea ce ma priveste pot spune ca in momentul in care am incetat sa ma intreb daca exista Dumnezeu si am luat acest lucru ca fiind 100% adevarat a fost nevoie sa studiez mai multe religii pentru a ajunge la ceea ce cred eu ca este perfect in acord cu Biblia si cu logica, dupa ce am admis existenta lui Dumnezeu. Intr-adevar si parintii mei au fost niste cautatori, eu nu am fost botezata cand am fost mica si nici parintii mei nu s-au casatorit decat civil fiindca nu erau de acord cu doctrina ortodoxa si nici nu aderau la vreo alta biserica. De la ei am invatat si eu sa caut, sa nu iau lucrurile mestecate deja de altii fara a le filtra. A fost o perioada destul de lunga de cautari, am intrat in destule biserici, am analizat destule doctrine. La 19 ani, cand am fost convinsa ca am gasit ceea ce cautasem, m-am botezat in biserica adventista.

Contrar a ceea ce a zis akella, ma cunosc foarte bine, stiu ce vreau de la viata si ceea ce pot oferi semenilor mei. Oricine ar trebui sa-si reprezinte religia si sa poata argumenta lucrurile in care crede, altfel nu are sens sa fii adeptul vreunei credinte. Eu una sunt fericita cu alegerea facuta in primul rand din punct de vedere doctrinar si apoi din alte motive.

I plan on living forever. So far, so good

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cipcipcip spune:

Cred in primul rind ca cei care-si schimba religia sint niste oameni deschisi la minte, pentru ca nu accepta automat ceva care li s-a impus ci cauta singuri ce li se potriveste mai bine. Sau pur si simplu ajung intr-un context care-i convinge de superioritatea unei anumite religii (e binestiut cum isi racoleaza mormonii adeptii). Cind e vorba de secte e vorba de racolari agresive de multe ori si multi sint pur si simplu pacaliti in a adera la secta respectiva.

Insa dupa cite stiu buddismul este religia cu cei mai multi adepti noi, fiind mai mult o filozofie si un mod de viata si e deci foarte atragatoare pentru tineri. O religie perceputa ca foarte dogmatica si cu o "reputatie" proasta ca sa zic asa (islam de ex) nu prea va atrage noi adepti.

Cred ca schimbarea de religie nu prea e valabila pentru romani ptr ca noi sintem (cel putin la ora actuala) super indoctrinati cu ortodoxismul (astept rosii), dar in alte parti este obisnuit. De ex in tarile mai liberale unde copiii invata istoria religiilor si nu li se baga pe git neaparat religia stramosilor.

Eu am aceleasi idei ca si Akella, Dumnezeu sau cum vrea sa-l numeasca fiecare, este in sufletul nostru, iar religiile nu sint decit niste forme diverse de manifestare a credintei.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

quote:
Originally posted by akella



Cat despre nevoia unora de a-si schimba religia, eu cred ca inca nu se cunosc pe ei insisi, nu stiu ce vor de la viata si de la semenii lor...



Eu cred invers! Dupa ce te cunosti mai bine, dupa ce iti stabilesti exact ce astepti de la viata (sau dupa viata) si de la semeni, ai puterea sa faci o schimbare (daca e cazul, fireste).


" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cipcipcip spune:

quote:
Originally posted by Jocelyn
fiecare om ar trebui sa faca o alegere in cunostinta de cauza.




Bravo Jocelyn, total de acord. Din pacate cam toate religiile simt nevoia de indoctrinare si sufera de mania superioritatii, iar ortodoxismul nu face nici o exceptie din pacate.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanaz spune:

in ignoranta mea stiu ca orice religie are dumnezeu....ce conteaza ca este numit altfel?

Roxana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns addinel spune:

mi se pare stupid faptul ca ne nastem cu o religie, la fel cum mi se pare stupida schimbarea religiei. ca sa crezi in ceva/ cineva nu iti trebuie "certificat", este un lucru intim si personal.

eu cred in cineva caruia prin conventie am hotarat sa-i spun Dumnezeu. ma rog intr-o biserica, intamplator ortodoxa, pentru ca imi e la indemana. dar ce inseamna pentru mine acest Dumnezeu si ce simt cand intru in biserica e propriu si personal, trece dincolo de orice religie cu norme si traditii asa cum sunt ele definite. si zau ca nu ma intereseaza daca percep credinta la fel ca in religia catolica sau vreo alta de pe pamant. cred si atat!

nunta mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LauraNicole spune:

Am fost botezata de ai mei in rit ortodox dar pot spune ca am propia mea credinta :in Dumnezeu .Nu prea merg la biserica , nu prea tin posturile si chestii de genul asta dar , asa cum pot , incerc sa nu incalc regulile bunului simt si nu numai .

Comorile mele:http://www.geocities.com/nickysweet4u/nickysweet4u.html
They need us :
http://www.unesco.8m.com/Romch/all.htm
We are:
http://ingerifaraaripi.8k.ro/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Field_mouse spune:

quote:
Originally posted by LauraNicole

Am fost botezata de ai mei in rit ortodox dar pot spune ca am propia mea credinta :in Dumnezeu .Nu prea merg la biserica , nu prea tin posturile si chestii de genul asta dar , asa cum pot , incerc sa nu incalc regulile bunului simt si nu numai .



Subscriu

Omu' sa fie corect, nu conteaza, ce religie profeseaza (si daca profeseaza)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marcellinna spune:

Am trecut prin mai multe faze.Prima in care mi s-a spus ca sunt ortodoxa si ca trebuie sa cred asta...n-a mers.
A doua in care am cunoscut ce este si catolicismul ...si n-a tinut nici asta.

Ce m-a determinat sa caut in alta parte?
Ceea ce vedeam in jurul meu,ceea ce am trait pe pielea mea.
Religiile pe care le-am cunoscut cat de cat, contineau idei pe care nu le condivideam ,o anumita doza de ipocrizie,apoi treaba aia cu "doar a noastra e cea adevarata doar noi detinem adevarul absolut" mi-a dat batai de cap , sau poate nu sunt eu facuta sa fiu adepta unui cult sau unei religii.

Asa ca acum sunt in faza numarul trei in care cred in Dumnezeu,dar nu cred intr-o religie anume.Am un dialog special cu Dumnezeu si mi-e foarte bine asa.

Mergi la inceput