DUMNEZEU ne iubeste pe toti la fel

Suntem parca mai rai ca niciodata,mintim,uram,invidiem,etc.Toti alearga dupa bani,dupa functii si mai putini dupa salvarea sufletului.
Suntem rai,dar DUMNEZEU NE IUBESTE PE TOTI LA FEL!
Suntem la fel,chiar daca parem atat de diferiti.

O,om!...ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce pui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume!

Cu grija trebuie sa pui
in viata,ta in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus...si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu,ori mort odata.

Ai spus o vorba-vorba ta,
mergand din gura-n gura,
va veseli sau va intrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant-cuvantul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri,dar tot ce-ai zis
ramane-n urma un drum deschis
inspre infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Arati o cale-calea ta
in urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va inalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata -viata ta
e una,numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti,vei castiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!...

O,nu uita!...fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi in urma luminos
un grai,un gand,un drum frumos!-
caci pentru toate,ne-nduios,
odata vei da seama!...

DANA

Elena spune:

Foarte frumoasa poezia, Dana ! Tu ai scris-o ?

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Arhistefy spune:

La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

DANA26 spune:

Nu am scris eu poezia,dar mi-a placut mult.Nu stiu sigur cine a scris-o cred ca Traian DORZ.

DANA

iully spune:

Multumesc,am s-o transmit mai departe!!!

Jocelyn spune:

Daca nu te superi Dana, o sa pun si eu o poezie religioasa la care tin foarte mult... chiar daca e cam lunga daca tot ai deschis acest topic.

"Doamne,
ce minunat ai putut sa fii
cand Te-ai gandit sa faci o mica-mparatie
de iubire
din bunici,
din tata,mama si niste copii...
Sarbatoare a vietii
i-ai adunat pe toti in jurul unei vetre,
i-ai strans in jurul unei pâini...
Este lucrul cel mai frumos ce Ti-a iesit din mâini,
si,pentru cine stie sa-nteleaga,
aceasta minune pe care-o numim casa noastra
este frumoasa numai intreaga...

De ne-ar lipsi bunicii,
am fi fara glorie,
ca un popor fara istorie...

De-ar lipsi astia mici,
ni s-ar stinge orice viitor,
caci noi ne auzim mereu spre cer
in pasii lor...

Daca nu s-ar mai intoarce tata
de la treburi,de-afara,pe umeri cu seninul,cu zloata,
cat de trist ar fi baiatul,
cat de nemângâiata ar ramâne fata..
Stâlpul care s-ar frânge,
priveliste de care si ingerii ar plânge.

Daca mama ar pleca sau n-ar mai veni,
inima casei s-ar opri...

Frumos ne amintim de Avraam care zicea:'Eu si toata casa mea...'
Frumos ne amintim de Moise
cand repeta lui Faraon mereu:
'Noi si tot ce este al nostru
vom merge sa slujim lui Dumnezeu...'

Este-nserare
si parca se-aud dinspre cer osanale...
De ce-o fi printre ingeri atata sarbatoare?
...fiindca pe pamant un copil
se roaga pentru sora lui mai mica,
pentru fratele lui mai mare...

Este spre miez de noapte
Dar ce bucurie o fi printre stele
de ce nu poate s-adoarma nici una dintre ele?
...fiindca aud dinspre pamant niste soapte:
e o mama ce se roaga cu lacrimi fierbintzi
sa-i fie copiii cuminti...

E de cu zori
dar luceferii parca abia acum se aprind
ca niste ceresti vegheatori;
Lumina,garantie grabesc sa-si trimita
spre fruntea unui tata ce,in ruga,
cere sa-i fie casa ocrotita...

Doamne,
mai mult decat pentru apa si pentru pâine,
ma rog si eu pentru casa mea de azi
si de mâine,
Pentru ai mei care sunt,
Pentru ai mei ce vor veni,
fiindca stiu ca,nu departe-ntr-o zi,
Tu ma vei intreba:
'Unde ti-e turma pe care ti-am incredintat-o?'
Iar eu...vreau sa-ti raspund frumos:
'Doamne,iat-o!'
Si Tu sa-i treci pe toti la dreapta Ta...

Asa adesea ma surprind cântând de bucurie,
visând ca sunt in marea Ta Imparatie
si casa mea intreaga acolo-i langa Tine...
bunicii,cu-ntelepciunea lor despre ce-i bine,
si tata,cel ce-a fost cu truda pe pamant,
si mama,cu iubirea,
si frati,surori,toti sunt...
Si copilasii,iata-i,pe nume noi ii chemi!
Ca le va fi vreun rau,nu ma mai tem..

Numai de-un singur gând m-as tulbura:
ca-mi va lipsi de-acolo cineva...

De-aceea-n fiecare seara si-n fiecare zori de zi,
in inima mi-i strâng pe toti
si-i fac manunchi de bucurii...
Cu ingerii ii fac prieteni
si-i plimb frumos din stea in stea,
si-i trec prin cantecul iubirii:
Asculta-mi rugaciunea,Doamne,
si muta-n ceruri toata casa mea...."

I plan on living forever. So far, so good

denizel spune:

Joce, (da' cred ca stii ca m-ai facut sa plang:)!

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

DANA26 spune:

Ma bucur ca va placut poezia.
Am sa mai scriu una care mi-a placut si mai stiu cateva foarte frumoase.
Si poezia ta,Jocelyn,a fost o alinare a sufletului meu!

Imi pare rau de tot ce-n viata
putut-am pierde in zadar,
dar dupa vremea mea pierduta
imi pare cel mai amar.

Imi pare rau dupa CUVANTUL
ce l-amstiut si nu l-am spus,
de tot ce nu mai pot intoarce,
caci timpul meu pierdut s-a dus.

Imi pare rau dupa iubirea
ce-o datoram si n-am stiut,
c-atati din cei ce-o asteptara
s-au dus cu timpul meu pierdut.

Imi pare rau dupa-mpacarea
ce n-am cautat-o cand puteam,
acum s-a dus si ea si harul
cu timpul care nu-l mai am.

Imi pare rau dupa pierzarea
atatora din dragii mei,
nu i-am chemat de-ajuns...si-s pururi,
cu timpul meu,pierduti si ei.

Imi pare rau amar,Iisuse,
de cat puteam si n-am facut.
Cum am sa pot raspunde-odata
de timpul meu pierdut,pierdut!...



DANA

DANA26 spune:

Fa-ti timp!

In trecerea grabita prin lume catre veci,
fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand,
fa-ti timp sa poti cu mila sa le alini trecand,
fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis,
fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis,
fa-ti timp sa vezi padurea,s-asculti langa izvor.
fa-ti timp s-auzi ce-ti spune o floare, un cocor,
fa-ti timp s-astepti din urma cand mergi cu slabanogi,
fa-ti timp,pe-un munte,seara,stand singur,sa te rogi,
fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau, batrani,
fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini,
fa-ti timp acum, ca-n urma zadarnic ai sa plangi,
comoara risipita a vietii n-o mai strangi.




DANA

claucia spune:

Doamne, fetelor ce poezii frumoase scrieti voi! M-ati facut sa ma gandesc la ce este cu adevarat important in viat, cat uitam in fiecare zi care se transforma in luni si ani, cat putem sa uitam si cata uitare se strange zi de zi!
Atatea lucruri sunt importante, cu adevarat importante incat nu ar trebui sa existe momente de plictis, ar trebui un pic sa ne gandim inafara noastra pentru o secunda, ca acum si aceasta secunda se va intoarce iar si iar si daca ne va face ca o alta secunda sa oferim din timpul nostru cate un pic catre ceea ce este cu adevarat important am realizat ceva!
Bravo fetelor, superbe poezii.


Claudia

ina78 spune:

superb subiect!!!

Sa ne mai amintim si de ce e cu adevarat important.



"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."