O pilda pe zi
Raspunsuri - Pagina 13
Gina M spune:
Deosebite pilde!
Imi aduc si eu contributia cu o legenda din India care pune ca: dupa ce a terminat facerea barbatului Creatorul si-a dat seama ca folosise toate elementele concrete si ca nu-i mai ramasese material pentru facerea femeii.Atunci,El a luat:
rotunjimea lunii,
tremurul ierbii,
zveltetea trestiei si frumusetea florii care se deschide,
mobilitatea frunzei,
seninatatea razei de soare,
lacrimile norilor,
nestatornicia vantului,
timiditatea iepurelui,
imfumurarea paunului,
moliciunea pufului si duritatea diamantului,
blandetea mielului si cruzimea tigrului,
caldura focului si raceala zapezii,
vorbaria cotofanei si trilul privighetorii,
prefacatoria vulpii,
credinciosia leoaicei
si , punandule toate la un loc, a dat nastere femeii si a daruit-o barbatului.Dupa o saptamana, barbatul s-a intors la Creator si i-a zis:
"Doamne,creatura pe care mi-ai daruit-o imi chinuieste viata.Vorbeste tot timpul, ma enerveaza la culme si nu-mi da nici o clipa de odihna.Ea insista sa ma insoteasca peste tot si sta pe capul meu toata ziua.Plange din orice si duce o viata de trandaviala.Am venit sa ti-o dau inapoi pentru ca numai pot trai cu ea".
"Bine",a raspuns Creatorul.Si a luat-o pe femeie la Sine.
O saptamana mai tarziu, barbatul s-a intors in fata Creatorului:
"Doamne, viata mea este asa de pustie de cand ti-am dat inapoi creatura aceea! Nu ma gandesc decat la ea!O revad dansand si cantand,privindu-ma cu coada ochiului, glumind cu mine si apoi ascunzandu-se in bratele mele.Era asa de frumoasa la vedere si placuta la mangaiat.Imi lipseste mult rasul ei vesel.Te rog frumos,Domne,da-mi-o inapoi".
"Bine", a raspuns Creatorul, si i-a dat-o inapoi".
dupa alte trei zile, barbatul veni iarasi val vartej inaintea Creatorului zicand:
"Doamne",nu mai stiu ce sa cred si ce sa spun.Am ajuns la concluzia ca femeia aceasta imi produce totusi mai mult necaz decat bucurie.Te rog , ia-o iapoi.M-am saturat sa o vad langa mine".
Creatorul l-a privit lung si i-a zis:
"Tu zici ca nu mai poti sa mai traiesti cu ea, dar nici fara nu vei mai putea trai de acuma".Si , intorcandu-i spatele, Creatorul si-a continuat lucrul.
Orice legenda are in ea un sambure de adevar.Aceasta ne spune ca specificul feminin nu este...barbatesc,dar si ca uneori este tare greu sa ne intelegem pe noi insine!
POZE NOI
chiolyto spune:
"Pe un forum un partz nu poti sa tragi linistit. Intotdeauna se vor gasi unii si altii care sa zica: e prea fasaita, nu are presiunea care ar trebui sa o aibe, mirosul nu este foarte persistent etc. Morala: Cand postati pe forum pregatiti-va sufleteste pt reply-uri."
chiolyto spune:
Soricelul zise vrabiei:
- Surioara, cat imi esti de draga! Esti tot asa micuta ca si mine si de aceeasi culoare. De cate ori te vad coborand din pom dupa graunte, mi se pare ca sunt eu, cand mi-or creste aripioare.
- N-or sa-ti creasca aripi niciodata! ii raspunse vrabia cu dispret. Eu nu sunt sora ta, si te rog sa nu-mi mai spui asa. Se prea poate sa fiu tot asa de micuta ca tine, sa mananc aceleasi graunte si sa am aceeasi culoare, dar nu uita ca eu zbor, cata vreme tu esti un biet soricel nevrednic. Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Si n-o sa fim alaturi niciodata!
chiolyto spune:
Intr-o zi la o stana un lup a venit si-a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A doua zi alt lup a venit si-a mancat o alta oaie.
Ciobanul si-a luat pusca a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A treia zi alt lup a venit si-a mancat o alta oaie.
Ciobanul si-a luat pusca a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A patra zi alt lup a venit si-a mancat o alta oaie.
Ciobanul si-a luat pusca a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A cincea zi alt lup a venit si-a mancat o alta oaie.
Ciobanul si-a luat pusca a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A sasea zi O OAIE a mancat o alta oaie.
Ciobanul si-a luat pusca a plecat in padure si spre seara s-a intors cu UN LUP mort.
chiolyto spune:
Odata, intr-o toamna friguroasa, un liliac zbura de colo pina colo, vaitindu-se cit ii era de frig. Auzindu-l, vulturul, de care se temeau si ascultau toate pasarile cerului, il intreba:
- Ce-I cu tine, liliacule, de esti atit de rebegit si tremuri tot?
- Mi-e frig. Nu ma vezi ce golas sint? Eu care va sint atit de folositor…Toate pasarile sint impodobite cu felurite pene, numai eu sint asa, ii raspunse liliacul.
- Vulturul zbura dar nu inainte de a-I fagadui liliacului ca nu va uita cele ce I-a spus. Tzinu sfat maimarele pasarilor si reusi sa le convinga pe toate zburatoarele din jurul lui sa se indure macar de-o pana fiecare, ca sa-l faca pe liliac sa se simta bine.Si, toate in cor se aratara multumite sa-l ajute.
- Deodata liliacul se pomeni cu stoluri stoluri de pasari, care mai de care ii ofereau cu generozitate cite o pana., incit in putin timp liliacul ajunsese mai frumos decit oricare din ele.caci, cu o pana de al una si cu o pana de la alta, liliacul avea acum o midretze de pene colorate, mai ceva ca pasarea paradisului.
- In uimirea tuturor pasarilor, se repezi in zbor deasupra unei ape, sa se oglindeasca. Si ramase cu ochii pironiti multa vreme asupra propriului chip din apa.De a doua zi isi schimba insa si firea. De unde era sfios, cu bun simtz, politicos, din ziua in care pasarile il impodobisera cu penele lor, devenise infumurat si rautacios
Aflind de aceasta schimbare, vulturul din nou tinu sfat cu pasarile, dar singur, liliacul nu vru sa se duca. Nu voia sa recunoasca cum ca ceilalti aveau dreptate, asa de infumurat devenise.La rugamintile pasarilor, de a-si lua penele inapoi, vulturul consimti (era un stapin intzelept).Asa cum se grabisera sa-si daruiasca laudele (pardon, penele) tot astfel fiecare pasare se repezea sa-si ia pana inapoi.Si de suparare ca le fusese tradata increderea, il mai si ciupeau si intzepau cu ciocurile lor.Neputincios, liliacul se lasa jumulit De rusine, cind se vazu iarasi golas, isi intinse larg aripile si zbura departe, ca sa se ascunda…
Morala:
dar asta era un liliac care detinea o farima de inteligentza si bun simtz. Ce pacat ca altii doar o flutura inteligentza si in numele bunului simtz, cica isi apara dreptatea. Se intampla ca uneori sa nu-ti mai vezi lungul nasului.
chiolyto spune:
Se poate
Cel care spune "NU SE POATE"
Pierde distractia din toate.
Solemn si mandru sta deoparte,
Respinge aventura de departe.
Si daca ar avea putere,
Ar sterge istoria intregii omeniri!!!
Nici radio, nici masini n-ar fi,
Pe strada n-ar mai fi lumini,
Nici telegraf, nici telefon,
Ar trai in epoca de piatra.
Intreaga lume ar dormi,
Daca sef ar fi cel ce spune: "NU SE POATE".
Morala(pt capete inteligente):
lentilele colorate in trandafiriu nu sunt niciodata bifocale. Nimeni nu vrea sa citeasca ce e scris cu litere mici. in visuri
Morala(pt cei ce natura mama a fost mai cruda):
Nu spune niciodata ca nu se poate, pentru ca un forum face ca TOTUL SA SE POATA
chiolyto spune:
PUTEREA DISCIPLINEI:
Nici un cal nu merge la destinatie fara hamuri.
Nici vaporii, nici gazul nu pun nimic in miscare, fara cazane
Nici o Niagara nu va da lumina si energie, daca nu este captata.
Nici o viata nu se dezvolta daca nu este concentrata si disciplinata.
Nici o perfectiune din lume a unui tort nu va da gustul iubirii in ochii unui orb.
chiolyto spune:
Un soricel ca vai de el,
Nechibzuit,
S-a logodit
C-o mata blanda
Ce sta la panda.
Era convins
Ca dinadins
Ai lui spuneau
Ca doamna Miau
E chitivora
Si il devora...
Si cand s-au luat
Ea l-a rugat
Sa-i dea un mic
Sori-pupic.
Cand el i-a dat
Ea l-a papat.
Morala ii pacifista:
Amandoi s-au lins pe bot.
Asta e tot!
chiolyto spune:
In niste fabuli un poet scrie/ ca Nebunia si pruncu Amor/ Se jucau singuri pe o cimpie/ In primavara vietii lor
Stiti ca copiii cu inlesnire/ Gasesc sujeturi de neunire;/ Ei dar odata se gilcevira/ Pentru o floare ce intilnira
Striga Amorul in gura mare;/Cealalta insa, minut cumplit!/ Il izibi-ndata atit de tare, Cit de lumina ea l-a lipsit/ Adinc, copilul simti durere/ Ramiind astfel fara vedere.
Trista lui mama jalba porneste/ L-al sau parinte, stapin ceresc:/ va razbunare, se tinguieste;/ Cu ea toti zeii compatimesc/ Mars si Apolon, mai c-osebire/ Arata mumei a lor mihnire
S-aduna sfatul cel fara moarte,/ Si hotarira in obstea lor/ Ca Nebunia in veci sa poarte,/ Sa cirmuiasca pe orbu-Amor
Aceasta dreapta, grea osindire/ Din ziua-aceea lua-mplinire;/ Din ziua-aceea sint impreuna/ si Nebunia-l tine de mina.
chiolyto spune:
Era odata un barbat care avea trei iubite, dar nu stia cu care sa se insoare. Deci a decis sa-i dea fiecareia cate 5000 de dolari ca sa
vada cum ii cheltuie fiecare.
Prima iese in oras si se machiaza de toti banii. Isi ia haine noi, isi
schimba coafura, isi face manichiura, pedichiura, tot tacamul si-i
zice barbatului: "Am cheltuit banii ca sa fiu frumoasa pentru tine pentru ca te iubesc asa de mult."
A doua a iesit in oras si a cumparat crose noi de golf, un CD player, un
televizor si o combina si i le-a dat barbatului. I-a zis: "Am
cumparat aceste cadouri pentru tine cu banii pentru ca te iubesc asa de mult."
Cea de-a treia ia cei 5000 de dolari si-i investeste in actiuni, isi
dubleaza suma, returneaza cei 5000 de dolari barbatului si reinvesteste
restul. Ea i-a zis: "Investesc restul banilor pentru viitorul nostru, pentru
ca te iubesc atat de mult."
S-a gandit el mult si tare despre cum au cheltuit femeile banii si a decis
sa se insoare cu cea cu sinii cei mai mari.