Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(19)

Din patericul egiptean:


''Ziceau parintii despre avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul. Si i-a zis arhiepiscopul: iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise! Zis-a lui batranul: oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru? Si vrand arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai: cand va intra avva Moise in altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat batranul si l-au dojenit si l-au gonit zicandu-i: du-te afara, etiopianule! Iar el iesind zicea catre sine: bine ti-au facut, incenusatule cu pielea si negrule! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii?''

Joanna

"Fasting means controlling the power of fire and closing the mouths of lions."

St. Basil the Great.


Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

gandacelu spune:

copiloi, te iubesc! unde te-ai ascuns pana acum? nu am timp sa citesc acum, am vazut doar pozele, dupa ce culc copiloiu-mi citesc
reiau aici transcrierea predicii Pr. Serafim Joanta, e pacat sa treaca neobservata

„ne-am invatat asa de mult cu toate acestea si ni se pare ca ni se cuvin....ca ele vin de la sine, vin de la natura...ori toate sunt daruri de la Dumnezeu.....inca o data, pentru ca sa intelegem aceasta si sa ajungem si noi la o mai mare sensibilitate si la o mai mare recunostinta fata de Dumnezeu trebuie sa avem o viata duhovniceasca mai profunda, mai autentica, adica sa fim oameni mai duhovnicesti si nu numai trupesti, care sunt angajati doar in lumea aceasta pentru lumea aceasta, cu grijile ei, cu necazurile ei, cu probleme ei.....probleme, griji, care ne absorb in afara lumii duhovnicesti si uitam ceea ce este mai important, uitam sufletul nostru, inima noastra, viata launtrica, cea care ne da echilibrul vietii, care ne da satiscfactia, multumirea, care ne da fericirea ....Daca noi ne angajam numai pentru lucrurile dinafara si alergam dupa ele, nu o sa avem niciodata liniste, nici multumire, ca acela care, intai de toate, se gandeste la sufletul sau, la inima sa, care il cauta pe Dumnezeu, se roaga si-îi multumeste lui Dumnezeu, vine la biserica, se inscrie, deci, intr-o traditie sanatoasa, in randuiala bisericii pe care am primit-o de la mosii si stramosii nostri. Mantuitorul Iisus Hristos s-a supus intru totul randuirii, pe care o tinea poporul sau, poporul evreu acum 2000 de ani ....a stat sa fie taiat imprejur...........nu trebuia El, Dumnezeu, sa fie taiat imprejur ......nu trebuia El sa primeasca botezul de la Ioan, nu trebuia multe lucruri sa nu faca, DAR din respect fata de randuiala, fata de traditie, fata de prescriptiile legii, ale sinagogii, ale Templului din Ierusalim, Mantuitorul s-a supus tuturor acestor randuieli, pentru ca sa ne invete si pe noi sa ne supunem si sa le respectam pe toate si sa cautam, deci, inainte de toate, Imparatia lui Dumnezeu, inainte de toate pe Dumnezeu insusi, care este in biserica, in inimile noastre, care este in semenii nostri. Dar pentru ca sa-l vedem pe Dumnezeu si-n biserica si in sufletul nostru si in semenii nostri, trebuie sa avem o sensibilitate duhovniceasca deosebita, iubiti credinciosi. Numai omul sensibil, numai omul care are ceva duhovnicesc in el, numai acela este si recunscator, numai acela stie ca totul vine de la Dumnezeu si multe vin din lucrarea semenilor nostri, din ajutorul pe care il primim de la ei. Omul, care este pretentios, care vede numai dreptul sau si drepturile sale - si vedeti ca lumea de azi vorbeste numai de drepturile omului, nu vorbeste nimeni de obligatiile omului....obligatiile sunt, in primul rand de natura duhovniceasca, spirituala, fata de Dumnezeu, obligatii fata de semenii nostri - si daca vorbim numai de drepturi, atunci multi privesc aceste drepturi ca si cum li s-ar cuveni numai lor, nemultumiti ca societatea si lumea si semenii ii nedreptatesc .....e adevarat ca se intampla in lume si multe injustitii, nedreptati, dar omul care are credinta, omul duhovnicesc nu le mai pune in socoteala pe toate acestea ....el are in sufletul sau o multumire fundamentala ....e multumit cu cat are, cum are, cum traieste ....sigur, ca se lupta si el sa-si imbunatateasca viata, ca nimeni nu sta pe loc, dar este o diferenta ca de la cer la pamant intre omul care cauta numai drepturile sale, numai ce vrea el,fiind in stare sa-i calce pe ceilalti in picioare, mereu fiind pretentios........iar vorba poporului, care zice ca nemultumitului ii ia Dumnezeu darul .....si cel care multumeste lui Dumnezeu pentru toate, pentru orice farama de paine, pe care o are si pentru viata pe care o duce, pentru sanatatea care este, ca daca nu-i mai multa, ni se datoreaza noua, nu lui Dumnezeu....ca NOI nu stim sa ne pastram sanatatea, noi nu stim sa traim echilibrat, pentru ca totul sa functioneze bine, pentru ca Dumnezeu a pus o randuiala in toate, in cosmosul acesta, in lumea aceasta, in trupul nostru, in fiinta aceasta, in tot ce exista .....Caci traim pe masura echilibrului, pe care il avem, pe masura multumirii sufletesti, pe care o avem.........daca nu, atunci ne zdrobim, ne ucidem ...pe noi insine.....

DARAEL spune:

Aflata la o banca, o femeie i-a cerut casierulu sa incaseze un cec.
Invocand politica bancii, acesta i-a cerut documentele de identitate. Femeia a suspinat, dupa care, abia a reusit sa ingaime:
- Dar, Johathan, sunt mama ta !

Daca aceasta poveste vi se pare amuzanta, de ce credeti ca nu ati reusit sa il reunoasteti pe Mesia ?
(Anthony de Melo - Rugaciunea broastei)

Pace tuturor !

DARAEL
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

DARAEL spune:

quote:

---

Originally posted by yank

Gdan62 e ala cu abstinenta. Intradevar, duc si eu lipsa .... lui.
In rest,nu e nimic de spus.

---

El era !
Cel care avea numai frati si surori..... “frate DARAEL” si “surioara Irina” fiind doar cateva exemple rapid extrase din memorie – scuze daca am uitat pe cineva ........

Si care nu a mai scris pe aici de cand i-am spus simplu ca „NU suntem frati. Punct.” Ce sa-i faci, ca pacatos ce sunt pre lumea aista, nu prea ma omor cu dragostea pentru troli.......

Pace tuturor !

DARAEL
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

irina.c. spune:

Gandacel,amfost intr-un gand,ca si eu vroiam sa pun aici mesajul Alinei,dar am vazut ca mi-ai luat-o inainteMi-a placut asta:
..Daca noi ne angajam numai pentru lucrurile dinafara si alergam dupa ele, nu o sa avem niciodata liniste, nici multumire, ca acela care, intai de toate, se gandeste la sufletul sau, la inima sa, care il cauta pe Dumnezeu, se roaga si-îi multumeste lui Dumnezeu, vine la biserica, se inscrie, deci, intr-o traditie sanatoasa, in randuiala bisericii pe care am primit-o de la mosii si stramosii nostri.Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today

cataghe spune:

Yankule, sper sa nu-mi "treaca" problema prea curand, ca io ziceam ca sunt "pe problema" dpdv profesional

Gandacico, multumesc ca m-ai pus (din nou) la punct. N-am sesizat pana acuma ca daca nu te satisface o anumita explicatie despre ceva inseamna ca vrei sa te certi (caci tu asta sugerezi), insa daca asa se poarta pe aici, ai perfecta dreptate ca trebuie sa ma retrag. Multumesc tuturor celor care mi-au facut onoarea sa ma bage in seama. Acuma nu poci chiar sa va promit ca nu mai dau pe la subiectul asta defel, dar sper sa ma abtin cat mai mult.

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

gandacelu spune:

reiau si eu conferinta aceluiasi Pr. Serafim Joanta:

Bucuriile Postului in perioada Invierii – 3 martie 2006, Pr. Serafim Joanta

Bucuria este o trasatura fundamentala a credinciosului.
Sf. Serafim de Sarov saluta pe toti care veneau la el, in orice perioada a anului : « Bucuria mea, Hristos a inviat ! »
Bucuria trebuie sa o avem si in momentele cele mai grele ale vietii, dar trebuie sa fie o bucurie profunda. Nu trebuie sa ne caracterizeze tristetea, nici deznadejdea, care ne paralizeaza fortele sufletesti.
Nietzsche a spus : « Crestinilor, fiti mai bucurosi ca sa fiu si eu crestin ! »

In Post nu trebuie sa fim posomorati, inchisi in noi. Cine simte Postul ca pe o povara, ca pe ceva impus din afara, nu a inteles ce e postul si nu e ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa este o Biserica ascetica ! Dimensiunea ascetica a crestinsmului a fost pastrata in ortodoxie. Prin asceza invingem patimile si rautatile, legaturile interioare care vin din afara (de la diavol) si din interior (firea mostenita de la parinti). Aceasta fire mostenita este marcata de la inceput de nelibertate si necuratie. Ca sa ajungem la libertatea launtrica, este nevoie din partea noastra de un act de vointa. Faptul ca nu ne nastem liberi nu inseamna ca suntem condamnati pentru aceste deficiente, pentru ca ele pot fi corectate daca luptam cu ele. Aceasta lupta interioara este dureoasa si poate dura ani, chiar zeci de ani… scopul ei este transformarea launtrica, insotita de nadeje si bucurie launtrica. Aceasta bucurie este mai profunda decat durerea luptei impotriva patimilor. Ortodoxia este formata din antinomii, trebuie sa ne invatatm sa gandim antinomic. Aceasta durere este transfigurata, patrunsa de bucurie, de nadejde, de seninatate, care se nasc chiar din aceasta lupta.

Chiar si atunci cand zicem ca nu exista solutii, atunci Dumnezeu e aproape si face minuni, daca rabdam ca Hristos si nu deznadajduim. Nimeni nu a suferit atat de mult ca Hristos : in Gradina Ghetsimani a transpirat sange, atat de mare ii era incordarea sufleteasca… S-a simtit parasit, dar Dumnezeu Tatal Ii era aproape si L-a intarit. De aceea trebuie sa invatam de la rabdarea lui Hristos si sa zicem si noi cand ne rugam : « nu precum vreau eu, ci cum vrei Tu ! »

Pr. George Remete : « Tacerea lui Dumnezeu (pe care noi o percepem ca pe o indiferenta) este mai profunda si mai plina de putere decat Cuvantul lui Dumnezeu ! »
Aceasta tacere ne transmite mai multa putere ! Trebuie sa fim atenti si sa tacem si noi, sa intelegem Taina tacerii.
Limbajul veacului ce va sa fie (dupa a doua venire) este tacerea.
Vorbim chiar prea mult cand ne rugam, ne obosim mintea rugandu-ne cu prea multe cuvinte ! Trebuie sa citim acatisetele, dar sa ne mai oprim din cand in cand din rugaciunea verbala si sa trecem la rugaciunea existentiala, cea care angajeaza inima. Trebuie sa intram, pe calea mintii, in inima, sa experimentam tacerea noastra in intalnirea cu tacerea lui Dumnezeu, asa vom intelege mai mult ce este rugaciunea : sa scoti din tine puterea lui Dumnezeu care se afla in NOI, in strafundurile fiintei noastre, harul e ascuns in inima, dar invelit intr-o scoarta dura a pacatelor.
Puterea intra din inima in minte, inima este centrul vital-existential al omului.

Postul – ne ajuta sa intram in noi, sa sorbim puterea lui Dumnezeu din noi.
Sf. Scriptura este temeiul vietii duhovnicesti, alaturi de Sf. Traditie care reprezinta trairea, practica bisericeasca neintrerupta. Sa avem grija sa nu confundam Sfanta Traditie cu alte traditii « locale » care pot fi de ani de zile practicate, dar nu au fundament in Sf. Scriptura (Impartasania la 40 de zile).

Postul are temeiuri in Sf. Scriptura (Vechiul si Noul Testamnet) si in Sf. Traditie. El trebuie insotit de alte practici ascetice : metanii, slujbe lungi la care stam in picioare. Oamenii urmaresc comoditatea, dar aceasta asceza si infranare ajuta la disciplinarea firii noastre launtrice (Sf. Pavel : « Imi chinuiesc trupul ca sa ii biruiesc pornirile patimase »). Noi nu ne uram trupul, care este de la Dumnezeu, ci incercam sa deosebim ce s-a strecurat din afara si a distrus, o roade pe creatia lui Dumnezeu (materia). Deci asceza nu e lupta impotriva trupului, ci eliberarea trupului de ceea ce pacatul a adaugat/distrus in natura.

Dumnezeu a dat aceasta porunca a Postului lui Adam in Rai : prin asceza, Adam ar fi ajuns in comuniune cu Dumnezeu.

Toti marii profeti s-au pregatit pentru misunea lor prin post, care era inteles ca retinere totala de la mancare si bautura (apa), era o jertfa pentru angajarea in lucrarea lui Dumnezeu.

Cand cerem ceva lui Dumnezeu, trebuie sa ne angajam si noi mai intai cu post, sa renuntam la « viata » noastra (adica la mancare si bautura), sa faci aceasta jertfa dandu-i inapoi viata ta lui Dumnezeu, Care ti-a dat-o.

Din banii economisiti pe care nu ii mai cheltuim pe mancare sa dam saracilor.

Prin post ma ofer lui Dumnezeu ca un vas deschis pentru ca Dumnezeu sa poata veni si lucra in viata mea…

Postul inseamna a nu manca de loc. Foarte multi putem sa tinem un astfel de post, numai ca trebuie sa exersam cu intelepciune, trebuie evitate extremele. Ortodoxia este calea dreptei-masuri.

Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, ci pentru noi postim, pentru sanatatea noastra. Ar fi bine sa incepem prin a manca numai jumate din cat mancam, altfel mancarea oboseste si ingreuiaza trupul.

Macar miercurea si vinerea putem incepe prin a tine post negru pana la pranz, apoi pana la ora 3, apoi pana seara.

(o doamna i-a povestit ca la ei in familie nu se manca nimic in ziua de vineri, nici cand era copil, si ajunsa la 75 de ani era foarte sanatoasa)

Trebuie sa ajungem la o disciplina duhovniceasca pentru a simti puterile lui Dumnezeu, totul e sa lucream constant in viata noastra (nu azi postim, maine nu, azi mergem la biserica, maine nu).

Diavolul incepe sa ispiteasca atunci cand incepi sa postesti, pentru ca vrea sa te faca sa ranunti, sa te aduca inapoi. Acest lucru se intampla mai ales la incepatori, ca sa-i descurajeze, asa ca trebuie sa avem grija sa nu ne speriem daca avem ispite, nu trebuie sa renuntam.

Ar trebui sa postim de cate ori ne aflam intr-un moment de cumpana : la necaz, la pregatirea unui examen, in orice incercare.

Daca se obisnuieste cu putin post, omul e capabil de mult post, el insusi se mira cat de putin poate manca. Dar trebuie sa fim indrumati de duhovnic, fiecare sa isi cunoasca masurile. Postul trebuie facut rational, cu pasi marunti ajungem departe. Asa simtim marile binecuvantari ale postului.

Postul e randuit ca sa usureze, sa ne deschida inima spre rugaciune, cu care se completeaza reciproc. Vom observa schimbarile launtrice, dar acestea nu se pterec dintr-o data !

Prin post se reduc patimile, mintea intra mai usor in inima, nu mai e trasa in jos de “mustul” simturilor. Mintea nu are voie sa se coboare decat in inima !
Olivier Clement : « Mintea coboara in pantece, omul si-a scos inima din circuitul duhovnicesc. Suntem o civilizatie intelectuala, seaca, fara caldura… »

Inima e centrul vietii noastre sufletesti (numai la ortodocsi)

Daca ortodoxia ar fi traita cu adevarat, s-ar salva lumea, dar din pacate nu e asa. Daca noi am fi niste exemple, am atrage oamenii la Hristos, dar noi nu dam exemplul unei ortodoxii pure, pline de bucurie, seninatate, curaj, noi ne plangem – nu suntem ortodocsi !

Mesajul ortodox nu se aude ! noi nu stim decat sa fim anti-catolici, anti-protestanti…

Nu trebuie sa facem minuni, dar daca am posti cu adevarat, daca am merge la biserica…

Trebuie sa vedem o ortodoxie VIE, nu inchistata, ortodoxia are exigentele ei - post, asceza, care sunt dimensiuni permanente, nu sunt legate de impartasanie, sunt impreuna ! Impartasania nu e condintionata de post, ci de viata curata !
Nu inseamna ca e rau daca tinem post inainte de impartasanie, cu cat faci un efort mai mare, cu atat mai bine !

Daca cineva este bolnav si nu poate tine post, nu inseamna ca nu se mantuieste – poate inlocui postul cu altceva. NU EXISTA SITUATIE IN CARE SA NI SE PIARDA SUFLETUL !

Nu postim, nu ne rugam, nu ne impartasim doar de dragul de a posti, de a ne ruga si de a ne impartasi, acestea trebuie sa ne transforme, sa avem iubire, bucurie, pace, apropiere de semeni.
Postul nu e un scop in sine, ci trebuie sa duca la unirea cu Dumnezeu, la bunatate, iertare, delicatete (sa nu jignesti pe nimeni).
Unii fac judecati care nu au de-a face cu o realitate duhovniceasca : ii osandesc pe catolici, pe protestanti, spun ca nu se mantuiesc… sunt nebuni cei care spun asta. Dumnezeu mantuieste pe cine vrea EL ! Dumnezeu stie viata fiecaruia. Daca cineva e habotnic, poate fi mandru fara a fi constient de acest pacat.

Postul trebuie sa ne duca la smerenie, la pocainta, la vederea pacatelor, sa ne vedem pe noi primul dintre pacatosi : « Tosi se mantuiesc, numai eu merg in iad ! »
Dar noi gandim pervertit atunci cand ii osandim pe ceilati. A fi ortodox nu este suficient !

Trebuie sa avem o asezare profunda, intimitate, pocainta, sa ne spovedim si sa ne impartasim cat mai des, pentru ca asta inseamna sfanta Liturghie.

Semnul sfinteniei e delicatetea. Sa nu condamnam pe nimeni, nici cu gandul !
Fiecare gand rau este o energie negativa pe care o introduc in suflet si ma paralizeaza. De asta a spus Hristos ca un gand rau, o privire patimasa este pacat. Dar noi nu ne dam seama pentru ca nu avem sensibilitate duhovniceasca. Daca insistam cu aceste ganduri vom avea tulburare.

Judecata este patimasa atunci cand nu ii suportam pe altii.
Pentru a avea viata duhovniceasca curata, trebuie sa renuntam la noi insine, altfel nu inaintam, nu ne maturizam, ba chiar dam inapoi.
Sa ne judecam pe noi, nu pe ceilalti, altfel ne condamnam pe noi insine.

Ortodoxia este judecata echilibrata, asa am simti cum lucreaza Invierea in noi, nu doar la Paste.

Olivier Clement : « Omul isi traieste moartea si invierea in fiecare zi. »
La necaz, parca viata ni se diminueaza. Daca nu te lasi cuprins de deznadejde si te rogi, atunci inviezi, a trecut gandul paralizant !

Trebuie sa cautam pacea launtrica, linistea, bucuria…

Dumnezeu nu ne lasa sa ne pierdem nicioadata in viata, DACA nu ne lasam noi de El. (trebuie sa mergem pana in iad cu Dumnezeu de mana !)
Totdeauna, Dumnezeu e cu mine. Daca nu simt, este din cauza mea, nu sunt pregatit sa-L simt.

Aceste momente de moarte-inviere ne intaresc, ne sunt necesare in viata. Prin incercari omul creste duhovniceste, altfel ramane copil. De asta trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu PENTRU TOATE !

Sa fim senini, inclinati spre a ierta si a uita raul, care altfel ramane un focar care te paralizeaza si te distruge.
Raul nu are existenta ontologica, nimic rau nu ramane, se duce ca fumul. Sa vedem dincolo de mizeriile care ne imbacsesc viata. Ultimul cuvant nu il are raul, care nu exista, intotdeauna triumfa binele ! Daca am crede asta, viata ni s-ar lumina si ne-am duce crucea mult mai usor.

Ortodoxia nu e morala (cum a ajuns sa fie catolicismul), ci este dincolo de auto-impunerea moralei apusene, care e superficiala fara asceza. NUMAI IN ASCEZA MORALA DEVINE EXISTENTIALA !
« Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine ! » (Sf. Pavel)
« Mana mea e mana lui Hristos ! » (Sf. Simeon Noul Teolog)

Trebuie sa ajungem sa ne identificam cu Hristos, sa avem o MORALA INCARNATA !

Cand spunem un cuvant bun, gura noastra este gura lui Hristos, cand ne maniem, gura noastra devine gura celui rau.

Ortodoxia este transformare launtrica, sa trecem de la morala, de la ce gandim si ce vrem la o stare existentiala. Trebuie sa ajungem sa ne bucuram de post si de rugaciune, nu sa le simtim ca impuse din afara. Postul nu e o datorie din afara.

« Sfant nu e cel fara de pacat, ci cel care isi recunoaste pacatul si traieste pocainta. » (un sfant rus, Luca)

Sfintii nu au fost supraoameni, ci au fost constienti de pacatele lor.
Noi suntem caldicei, de asta nu avansam, sfintii erau mai radicali.

Nu tot ce a spus un sfant e litera de Evanghelie, pentru ca si ei au fost oameni cu neputintele lor (Sf. Grigorie de Nyssa a sustinut apocatastaza, dar asta inainte de a fi interzisa in Sinod)

gandacelu spune:

Intrebari de la public :

- Ce facem daca parintii ne interzic sa mergem la biserica, sa postim ?

- Este e o cruce pentru acel copil… sa nu ii suparam, sa ne rugam mai mult… trebuie sa ii luati cu ingaduinta si sa incercati sa-i convingeti, altfel pot fi indepartati, trebuie sa avem o sensibilitate mai mare, sa nu sufere nimeni in urma noastra…


- Cum scapam de gandurile din timpul rugaciunii ?

- Cu cat ne rugam mai mult, se naste rugaciunea curata, dupa ANI, toata viata trebuie sa progresam, sa ajungem sa dorim rugaciunea, nu sa ne fie o povara.
« Inchide-ti mintea in cuvintele rugaciunii » (Sf. Ioan Gura de Aur)

Daca exista ravna, incet-incet, din cantitate se naste calitatea.

Cand ne rugam, ar fi bine sa o facem atunci cand suntem odihniti, nu cand venim acasa seara dupa o zi de stress, mai bine dimineata.

Nici ingerii nu pot asculta rugaciunile noastre pe cat de repede le cititm ! #61514;

Daca nu ne interiorizam, suntem superficiali, doar credem ca suntem “ceva”.

Noi trebuie sa dam marturie prin viata noastra, nu sa-i judecam pe altii!
Avem o credinta atat de curata si n-o traim !...


- Ce parere aveti despre ecumenism ?

- Ecumenismul este un efort sincer de a da urmare rugaciunii lui Hristos ca « toti sa fie UNA »
Toti cei botezati in numele Sfintei Treimi : ortodocsi, catolici, protestanti - ar trebui sa fie una, o singura Biserica. Toti sustinem ca suntem ucenicii lui Hristos.

Ce sa facm pentru a ajunge la asta ? Sa ne acceptam asa cum suntem, sa nu ne certam cu ei, sa nu ii judecam, sa nu le punem etichete. Trebuie luati cu bunatate, fara a te certa cu ei.
Ce facem noi pentru ca ei sa fie constienti ca s-au indepartat de Adevar ? Este nevoie de un DIALOG, de un efort de a clarifica din partea noastra, a ortodcsilor, dar nu se pune problema de a renunta la credinta noastra.

Suntem dezbinati de 1000 de ani, aceasta prapastie nu poate fi umpluta imediat (dialogul ecumenic a inceput de 50 de ani)
Trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu ca NOI sa dam marturie, sa aratam prin fapte, nu prin « teologie ».

Orice dogma pune limite, dar Dumnezeu depaseste orice definitie !
« Avem nevoie sa construim un sistem teologic, pe care imediat trebuie sa-l minam ! » (Lossky).

Daca te inchizi intr-un sistem teologic, asta te poate duce la ratacire.
Sf. Grigorie de Nyssa : « Daca dogmele sunt golite de dragoste, devin idoli ! »
Dogma devine arma impotriva celorlalti, « litera » (golita de iubire, de continutul ei) « ucide » !

Daca noi nu traim aceste dogme, nu trebuie sa le discutam !

Ecumenismul trebuie facut de sfinti, nu de teologi !
Teologii se pot certa la nesfarsit, ca o adunatura de nebuni.

Este nevoie de o intelegere profunda, sa-l convingi pe celalalt cu starea ta sufleteasca, pentru ca altfel, numai prin cuvinte este imposibil. « Orice cuvant poate fi combatut cu alt cuvant. » (Sf. Ioan Gura de Aur)

E usor sa judeci, sa-l numesti pe celalalt « eretic », dar TU cine esti sa spui asta ?


- Ce facem daca in post suntem invitati undeva unde se mananca de dulce ?
- Daca putem, sa anuntam dinainte ca postim sau ca suntem « vegetarieni ». Daca nu se poate, macar sa evitam sa mancam carne. Avem libertatea de constiinta pentru a alege.
Sf. Pavel : « Tot ce faceti, sa faceti din credinta, altfel e pacat ! » (si ca postiti, si ca nu postiti )

Postul trebuie sa fie o stare permanenta, niciodata nu trebuie sa te imbuibezi, sa nu ti se trezeasca simturile.

« - Cine se impartaseste bine : cel care se impartaseste des, cel care se impartaseste rar sau cel care se impartaseste o data in viata ? - Acela care se impartaseste cu vrednicie ! »

eliza-daniela spune:

Buna, sunt Eliza

Revin cu mare intarziere pe acest forum. Gandacelu, multumesc mult, astept cand ai vreme sa imi trimiti articolul scanat. Suntem pe aceeasi lungime de unda, ai dreptate, si eu am avut aceleasi simtaminte in noptile de Inviere din Canada – aceea ca m-am intors in timp, la inceputurile crestinismului. Totusi, dupa ani de Canada, iti doresti sa fii acasa, la unison cu ai tai...

Imi cer scuze din suflet pentru confuzia cu clopotelele. Am si sters bucata aceea de articol. Poate a fost greseala mea ca am extrapolat de la Toronto la intreaga Canada. Poate Toronto are alte reglementari decat Montrealul, sau poate Ontario are alte reguli decat Quebecul. Poate nici in Toronto nu o fi adevarat la intreaga scara, nu stiu, dar si noua ni s-a spus asa, si am crezut ca este adevarat, mai ales ca ani de zile am locuit langa o biserica catolica si niciodata nu am auzit tras clopotul, iar la biserica ortodoxa romana unde mergem noi intr-adevar clopotul se bate in interior, sa nu se auda afara, in zona rezidentiala. In downtown este o biserica anglicana (St James) cu ceas care bate din sfert in sfert de ora, are dangat ca de clopot, dar nu cheama credinciosii la rugaciune, pur si simplu bate ora.

In sfarsit, am sa trec acum la altceva. Am facut o lista cu toate organizatiile ortodoxe din America pe care le-am putut gasi eu, am sa o postez aici – poate o fi de interes pentru cineva.

Al doilea lucru la care m-am gandit, de cand cu George, baietelul autist al preotului Cuzuc, este daca s-ar putea focaliza interesul organizatiilor caritabile ortodoxe din America si pe copiii acestia necajiti din Romania, care uite au nevoie de mii de dolari pentru terapii si operatii...

De exemplu, ma gandesc acum la AROY, asociatia tinerilor ortodocsi romani din America – eu i-am contactat ca sa le cer ajutor pentru copilasul preotului, dar mi-au raspuns ca nu trateaza cu cazuri individuale. Acum ei sunt implicati intr-un Proiect cu Mexicul, sa ajute familiile de acolo, ceea ce este foarte frumos, dar as vrea sa le atrag atentia –am sa le scriu - si asupra copiilor din Romania, sunt atatea familii care au nevoie de ajutor. Poate de exemplu s-ar putea implica chiar in ceva legat de copiii autisti – am inteles ca unele organizatii de autism din Bucuresti au nevoie de donatii de carti spre exemplu (si de bani si de mijloace fizice). Ei (AROY) sunt tineri romani, ortodocsi, numai ca nu prea mai vorbesc romaneste, caci sunt nascuti aici, poate chiar si parintii lor s-au nascut aici, a trebuit sa le scriu in limba engleza, dar sunt tineri si entuziasti, poate pot ajuta copii din tara de unde isi trag radacinile

Gandacelu, oare tu ai putea organiza un interviu (via email ma gandesc) cu ei?

Nu stiu daca e o idee buna. Ce credeti?

Ma adresez in special doamnelor de aici care lucreaza la ziare, reviste, caci mass media are putere, puterea de a ajunge la urechile si in inimile celor multi, si poate se poate ceva ca romanii de peste ocean sa isi dea mana si mai mult cu cei de acasa spre ajutorarea celor nefericiti





Eliza
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588/" target="_blank">
Ajutati-l pe George!

gandacelu spune:

si acum, cateva fragmente din alt Pr. Serafim... Rose:)

coincidenta? chiar in seara asta am dat peste aceste fragmente (pg 421)

(referindu-se la incercarile unora de a moderniza ortodoxia, la fel cum au facut catolicii care au redus postul pana la a-l desfiinta pentru ca omul modern nu se mai poate supune acelorasi prescriptii):

Ideea intemeiata pe coruptul principiu modern al autosatisfactiei spirituale, este aceea de a da "dispense" speciale de la canon, sau de a schimba canonul insusi, astfel incat credinciosul sa-l poata implini cu usurinta, dobandind astfel sentimentul satisfactiei ca este "supus legii". Este exact diferenta intre vames si fariseu: omul ortodox se simte mereu pacatos, neajungand sa implineasca inaltele cerinte ale Bisericii (in duh, nu in litera), pe cand omul modern vrea sa se simta indreptatit, fara nici o mustrare de constiinta fiindca nu reuseste sa atinga cerintele Bisericii.
Astfel, Pr. Serafim a vazut ca remediul apatiei nu este revizuirea dreptarului vietii si al practicii ortodoxe, ci infatisarea intregii Traditii ortodoxe ca tel catre care sa tinda oamenii. "Noi, ultimii crestini", scria el, "suntem departe de viata normala a evlaviei ortodoxe, de aceea trebuie sa ne straduim inca si mai mult spre a ne intoarce la acea viata normala! Dar cat de plina de insuflare este calea catre ea!"

gandacelu spune:

draga eliza,

in primul rand nu ai de ce sa-ti ceri scuze, mie imi pare rau ca ai fost atacata atat de hodoranca-tronca in problema clopotelor, chiar voiam sa-ti spun ca persoanele care te-au luat peste picior nu frecventeaza topicul nostru, s-a intamplat sa intre atunci si sa casune pe tine, dar stai linistita, aici atmosfera e alta

in al doiea, de ieri nu mai lucrez la revista deci din punctul asta de vedere, nu mai fac interviuri... despre scanare... as putea face o poza acelei pagini? sau o poate scana altcineva care are revista? inca se gaseste pe piata, e numai 15.000 lei vechi

te imbratisez cu drag