Mariana

Nu stiu daca ati vazut la stiri reportajul despre fetita de 2 ani pe care o abandonase "mama" ei la o strabunica si un bunic. O tineau in cusca. Primul gand a fost sa-l acuz pe Dumnezeu, ca e nedrept , le da copii celor care nu au ce sa faca cu ei.
Apoi mi-am dat seama ca am gresit.
Este o incercare: daca renunta la ei. Si multi nu trec testul. Iar cei care ie doresc din tot sufletul asteapta, si degeaba.E tot un test sa vada daca isi pierd credinta.
Poate ca noi care suntem in stare de orice ca sa avem un suflet al nostru. Apelam la medicina in fel si chip. Oare nu-l sfidam pe Dumnezeu?
N-ar fi mai omenos mai aproape de EL daca am adopta un copil, am salva un suflet ?

Mariana nu merita chinul pe care il indura, sa stea inchisa in cusca , sa manance paine in ou.
Am vrut s-o adopt, dar m-am speriat mai mult de birocratie.

As vrea pararea voastra despre adoptie.

Diana

Elise spune:

parerea mea... si speranta mea este sa am 2 copii, unul adoptat si unul nascut de mine.

de ce vreau sa adopt, in loc sa fac 2 FIV-uri?

probabil pentru ca toate problemele prin care am trecut pina sa ajung capabila sa am si sa port o sarcina m-au marcat, si m-au facut sa vad o realitate care nu mi-a sarit in ochi pina atunci.

in momentul in care eu imi plingeam soarta dupa prima operatie, m-a luat o asistenta si m-a dus sa vad nou-nascutii abandonati - unii aveau citeva ore de la nastere, altii aveau o zi si tuguiau buzele sa suga... altii aveau privirea aceea obosita si oropsita dupa efortul de a veni intr-o lume pe care inca nu o cunosc, si care le-a intors spatele din start....

Pentru mine, acela a fost momentul determinant.

Poate ca intre durerea mea si tragedia lor s-a creat o alianta nevazuta.
Sau poate doar am descoperit o lege bizara a compensatiei.
Poate am inteles ca un pui de om nu apartine mie, sau altcuiva, ci e creatia unui Dumnezeu caruia nu intotdeauna ii intelegem caile.
Sau poate...asa a fost sa fie.

Asta e parerea mea despre adoptie.

Elise

galinarodica spune:

Diana bun venit printre noi cele care vrem sa fim mame si nu ne cramponam de natura si luam cu drag la san un pui de om uitat de o mama inconstienta.
Intra la m-am hotarat adoptie si la asociatia parintilor etc, intinde mana si o sa vezi ca impreuna suntem puternici chiar si in fata legii. E greu drumul si umilitor (caci asa inteleg autoritatile sa ne trateze...nu toate dar cele mai multe da, fiinda avem "neobrazarea" sa-i infruntam si sa nu lasam micutii in camine sau la maternali ci vrem sa le oferim dragoste parinteasca) dar la capatul lui asteapta un suflet insetat de iubire si pentru zambetul caruia merita sa lupti.

liliana csaki spune:

acelasi subiect se discuta si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71144" target="_blank">aici, drept pt. care o sa-l inchid pe acesta si-o sa va rog sa continuati dincolo.