a adopta un copil mai mare
Raspunsuri - Pagina 3
galinarodica spune:
Aiuras hai pe m-am hotarat Adopti sau pe Asociatie.
Noi te primim in familia noastra cu drag. Mai mare sau mai mic copilul cre e al tau, pe acela o sa-l ai. Si eu as fi vrut un bebe nounascut si totusi am luat un bebe mai maricel. L-am cunoscut cand avea 5 luni aproape si l-am luat casa 5 saptamani mai tarziu. Desi era si o fetita de numai 1 luna, bebe al meu m-a ales si eu nu regret nimic. E puiul meu si-l iubesc ca pe ochii din cap.
De ce nu adopta romanii copii mai maricei? Simplu, fiindca de la autoritati pana la vecini si pe copii si pe parintii adoptatori ii considera "ciudati, handicapati" sunt marginalizati, barfiti pe la colturi, umiliti si asa mai departe. Asa stand lucrurile, plus ca autoritatile mai calca stramb si divulga adresa adoptatorilor...parintii adoptatori isi schimba adresa si chiar prietenii de teama de a nu se afla ca micutul sau micuta a fost adoptat, si evident si pentru a nu afla naturala si a se trezi cu ea la usa.
Elise spune:
Rodica, si daca afla naturala si ma trezesc cu ea la usa, ce?!
Din moment ce copilul a fost adoptat - salutare, e al meu....
Nu mai are ce sa caute!!
Elise
galinarodica spune:
Si inca ceva ceea ce de altfel nu ma mira...persoana care a deschis subiectul, l-a deschis, adica a aruncat papusa otravita si acum sta si savureaza controversele fara sa se mai amestece in dicutie...As mai avea eu si alte comentari, dar ma abtin.
aiuras spune:
Eu nu am vazut un mar otravit ci o certa ingrijorare in postarea Verei si poate o incercare de a indrepta privirile celor ce vor sa adopte si in alta parte decat la bebelusi.
Toate avem dreptate pentru ca toate umblam cu sufletul in palma si cu iubirea de oferit asa ca fiecare stie ce si cat poate face.
Si eu am vrut un copil foarte mic dar a iesit asa si nu regret nimic.
Sfatul meu: mergeti spre adoptie cu mintea dar si cu inima deschise si pline de iubire si o sa aveti si marea intalnire cu copilul ce se potriveste cel mai bine in familia voastra, adica cu copilul vostru!
Cat despre reactia societatii la adoptie, sunt sigura ca se va schimba. In primul rand pentru ca sunt si multi din formatorii de opinie din tara si lume ce au adoptat copii si nu fac un secret din acest lucru (multi fotbalisti, actori, oameni politici, etc) Si atunci va putea fi mai normal sa discuti acest lucru cu copilul.
Briantis spune:
Aiuras
.
Totusi nu e chiar asa ,ca persoana care a deschis subiectul nu a aruncat "marul otravit". Nu poti sa pui intrebarea la modul asta "pe ei cine-i creste ?" sau "ce se intampla cu copii mai mari?" de parca ai spune ca e vina noastra ca nu sunt adoptati si raman in camine .Daca inclusiv asistentii sociali si-ar face treaba asa cum trebuie si s-ar ocupa de dosarele lor la timp nu ar ajunge sa se mareasca in camine si ar fi adoptati .Si nu merge nici o scuza ca sunt multe dosare ,ca sunt prost platiti ,etc.Multi dintre noi suntem prost platiti si totusi ne facem treaba .Si cu atat mai mult ca e vorba de copilasi ,ar trebui sa puna si ceva suflet ,ca asa e usor sa spui ce mult iti pasa de ei ,fara sa faci mai nimic.
Mama lui Andreiutzu
mimsi spune:
Stiti ce ma doare cel mai tare?
Faptul ca peste 3-4 ani DPC-urile vor avea in evidente copii de 3-4 ani pentru care se vor cauta potentiali parinti. Acei copii sunt acum bebelusi si nu se incearca sa li se dea o sansa, clarificandu-li-se situatia. Trebuie sa asteptam ca ei sa creasca si apoi sa ne luam cu mainile de cap ca nu stim ce sa facem, ca-s prea mari...
Ma gandeam ca in ce ma priveste ideea de bb mic a fost pentru ca acel copil sa nu fi suferit pana sa-l intalnesc, sa fi fost bine ingrijit...Nu mi-era frica de ce ar da Dumnezeu, mi-era frica de ce putea strica omul. Toate stim care sunt conditiile in care stau bebelusii in spital. Eu personal nu cred nici ca asistentele maternale sunt atat de dedicate activitatii lor. E asa de usor sa sedezi un bebelush care plange...Pur si simplu mi-a fost frica de asta si de repercursiunile unui astfel de tratament.
Ce m-a deranjat la postare a fost MODUL in care s-a pus problema, faptul ca a impartit lumea in doua (noi, cele care adoptam si ele, cele care nu adopta)...Nu stiu, mi se pare o kestie de decenta "neamestecul in treburile interne".
Cu ce drept sa ma judece cineva ca de ca asa si nu altfel?
Si iarasi: bun, daca majoritatea e nebuna si vrea copii mici, de ce sa nu ne agitam sa clarificam situatia acelor copii mici pentru a putea salva ce putem, ci ii ametim pe toti pana se lasa pagubasi si apoi stam si ne plangem de mila.
Tipic romanesc.
Mimsi si 
Alexia(10.09.2005)
nyko spune:
Vera un sfat daca-mi permiti
Dupa ce-ai lansat o intrebare, intrebare ce a nascut ceva controverse, fairplay era sa revi cu ceva precizari.
Tu spui
Am lucrat cu copii de la 6 luni in sus si doar 2% au fost adoptati.
eu spun
pentru majoritatea celorlalti 98% DPC-urile n-au facut NIMIC in cel mai bun caz. Raspunsul general atunci cand vrei sa te apropii de un copil mai mare : NU ESTE ADOPTABIL! Da, la 3-4 ani asistanta maternala este in "viziunea" DPC-urilor "solutia" pentru acesti copii.
Daca vrem sa cautam vinovati pentru vietile acestor copii neajutorati cred ca trebuie sa-i cautam in alta parte si nu pe acest forum.
Iar ma cuprinde indignarea si este bine sa ma opresc aici.
Cred ca numai Dumnezeu mai poate face ceva pt tara aceasta!
patri spune:
Ma repet poate, dar vreau sa subliniez, eu cautam un copil pana in 2 ani si raspunsul a fost acelasi:nu sunt! Am gasit o fundatie cu copii intre 3-6 ani, care nu sunt vizitati de nici un parinte, nu au nici o posibilitate de reintegrare, dar n-au dosare pt adoptie, nu se face nimic pt ei pt a putea fi adoptati. Stau si ma intreb de ce? Poate unele dintre voi stiti ca am povestit aici de un baietel extraordinar, si o fam din Bucuresti a sunat pt el la dpc, i s-a spus ca e imposibil sa adopte de aici, ea fiind in bucuresti, ma intreb DE CE? De ce nu se misca nimic, de ce nu se doreste ca acesti copii sa aiba sansa unei familii inca din primul an, si daca au trecut de primul an, de ce nu si dupa? Cine are interesul sa nu se faca nimic? Sau este numai nepasarea tipic romaneasca? Celor din sistem chiar nu le pasa? Eu sunt foarte indignata, si simt ca infiind un copil am aflat de tarele sistemului, nu as fi crezut niciodata ca problema e atat de grava, daca n-as fi vazut cu ochii mei copiii abandonati in spital, sunt f multi, credeti-ma, si nu putem face nimic pt ei? Pt ca defapt la suprafata nu exista, dosarele sunt in reevaluare, sau in lucru, sau nu au certificate, sau nu au ba una ba alta...de fapt stiti ce n-au? Pe cineva caruia sa-i pese de ei, sunt ai nimanui...Legea asta nedreapta care spune ca unui copil ii e cel mai bine in familia naturala, recunosc ca asa gandeam si eu, dar nu e deloc adevarat!!!Daca nu e dorit si iubit acolo, trebuie sa i se dea o sansa, nu sa aruncam responsabilitatea de la unii la altii, si sa ne acoperim de litera legii, care totusi spune: se va face in interesul superior al copilului!!!
Oare de ce ma aprind asa? Acum i-mi vine sa bat pe cineva, desi eu sunt pasnica, vesela si n-as putea lovi pe nimeni, dar daca de asta e nevoie pt a porni sistemul, de un sut, cred ca as fi in stare sa-l dau!Mai bine tac, sa nu fiu prost inteleasa, dar zau trebuie miscat ceva!
Briantis spune:
Dragele mele ,nu are rost sa mmai pierdem timpul pe subiectul asta .Initiatoarea subiectului a aruncat vina in "carca " noastra ,ca vezi draga doamne din cauza noastra nu sunt adoptati copii mai mari si apoi a dat bir cu fugitii .
Nici macar nu are curajul sa-si sustina opiniile .
Asa ca eu zic s-o lasam balta .
Mama lui Andreiutzu
nyko spune:
De ce nu se misca nimic, de ce nu se doreste ca acesti copii sa aiba sansa unei familii inca din primul an, si daca au trecut de primul an, de ce nu si dupa? Cine are interesul sa nu se faca nimic? Sau este numai nepasarea tipic romaneasca? Celor din sistem chiar nu le pasa?
incerc si eu sa gandesc cateva posibile raspunsuri:
1. se castiga bani buni de pe urma acestor copii (sunt adoptati - dispare "obiectul muncii")
2. suntem o tara de oameni fara viziune. trebuie ca specialistii europeni sa ne faca legile. oameni, care vin doar in vizita in Romania, locuiesc la Hilton si vad problema din afara. (n-am nimic cu locul lor de cazare ci cu faptul ca este o problema mai mult de suflet decat de minte, logica). apoi romanii nostrii accepta orice lege ca doar "trebuie" sa intram in UE si "inghitim" orice pentru asta
3. oamenii din sistem nu au inima pentru ceea ce fac. imi vin in minte groparii din cimitirele bucurestene. intotdeauna sunt unii care beneficiaza din plin de necazul, durerea altora.
4. oamenii din sistem sunt depasiti. ceea ce ei ar trebui sa faca este peste puterile lor. daca-i asa atunci sa strige: NU PUTEM!!
5. un sistem bolnav, inert care provine din sau este combinat cu indolenta si cu lehamita tipic romaneasca. daca depui o cerere, aviz.... dureaza mult si bine pana primesti un raspuns. daca vrei sa stai de vorba cu cineva nu gasesti OAMENI ci numai functionari. acestia nu inteleg ca intr-o societate normala ar fi de mult someri, ei intotdeauna asteapta... sa pice ceva... dreptatea... (in cazul fericit cand se face asa ceva) o obti daca dai.
Nu vreau si nici nu am fost insarcinata de nimeni sa fac o analiza a sistemului. uneori insa rabufnesc. ca adult iti cauti dreptatea singur. dar un copil parasit, ce poate face? cei pusi sa ia decizii in locul lor o fac asa cum o fac. cel mai grav este ca deciziile lor aduc consecinte iremediabile in majoritatea cazurilor. oamenii acestia peste ani vor trebui sa traiasca cu constiinta incarcata ori de cate ori vor vedea un om handicapat, boschetar su inadaptat al societatii.
ori eu sunt anormala ori societatea aceasta depaseste capacitatile mele de intelegere,
sa traiti bine... daca puteti...