Plang extrem de usor
Raspunsuri - Pagina 3
Principesa spune:
Scarmanus, apreciez ca minunate afirmatiile care ai dori sa se faca despre tine. Stii ca foarte multi oameni nu isi pot da seama ce ar vrea sa se spuna despre ei? Adica asta inseamna ca ei nu stiu ce isi doresc.
Tu insa, stii. Poate ai sa fii surprinsa cat de important este acest aspect, care e ca un far calauzitor.
Acum, pasul urmator este de a operationaliza aceste afirmatii. De a le transpune in plan concret. Deci urmatoarea intrebare la care iti sugerez sa te gandesti este ce ar fi nevoie sa se intample in viata ta reala pentru ca peste 5 ani tu sa corespunzi acestei descrieri.
Ma bucur ca opinia mea iti este de folos si te urmaresc si te
citesc cu drag.
She, tu ai mare dreptate. Orice stare are o cauza. Insa adevarul largit este ca unele stari pot avea mai multe cauze si ca unele cauze sunt intr-o relatie cauzala intre ele.
Pentru a detalia, Scarmanus imi permit sa pun mai mult sau mai putin retoric niste intrebari. Cum ai ajuns sa intri si sa ramai intr-o relatie nesatisfacatoare pentru tine? Pentru ca She, unii oameni cand observa ca relatia este nesatisfacatoare, pleaca. Altii, in urma unui anumit tip de istorie personala au dificultati mari in a se separa sau in a remedia o relatie frustranta.
Sintetizand, ideea este ca relatia nesatisfacatoare cu sotul reprezinta o cauza a disconfortului prezent, insa motivul pentru care aceasta stare nu se modifica are mai degraba radacini in trecut.
She, sunt curioasa ce ai vrut sa transmiti de fapt prin acest mesaj. Acest lucru il pot afla doar de la tine si doar daca tu vrei sa imi impartasesti asta.
Eu am intuit o doza de scepticism dar nu mi-e foarte clar fata de ce anume si oricum pot gresi. Eu mi-am permis sa incerc sa raspund la mesajul tau poate doar retoric desi nu mi-ai adresat direct o intrebare. Ai vrut ca eu sa iti dau un raspuns? Sau era doar un mod de a-ti exprima dezacordul?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
scarmanus spune:
-
enn spune:
Carmen,
īti citesc povestea de parca ar fi un roman. Daca l-ai scrie, de la īnceput pina la sfīrsit, poate te-ar ajuta sa clarifici pentru tine unele lucruri. Si chiar daca nu, cartea frumoasa care s-ar naste, pentru noi, potentialii cititori, ar fi un cistig si o bucurie!
Ma gindesc cu drag la tine si-ti tin pumnii sa fie totul bine pīna la urma
daniela_b spune:
scarmanus ( imi place sa iti spun astfel, ai un nick-name tare nostim.. banuiesc ca vine de la jocul "carmen-carmenus-scarmanus", alegerea lui spune multe despre tine...) imi permit sa spun ca am inteles mult mai bine ce ti se intimpla, odata cu postarea ta recenta. Din pacate nu am un limbaj profesionist ca sa iti descriu foarte precis ce cred eu ca trebuie sa faci, asa incit o sa ma ierti daca ma opresc doar la o idee asupra careia eu am reflectat ani de zile si pe care vreau sa o impart cu tine: fiecare dintre noi trebuie sa inteleaga, ca, in fond : sintem singuri pe lume!
Nu e trista remarca ci doar reflexiva. Imi dau seama ca suna putin stupid concluzia mea insa vreau sa subliniez ca dependenta emotionala nu face decit sa ne opreasca din a gasi forta proprie de a razbate in viata, printre ceilalti. Din clipa in care eu am inteles ca sint singura si ca nu ma poate ajuta nici mama, nici tata, nici sotul, nici prietenii, sa-mi gasesc flacara interioara care sa ma "arda" creator, am inteles mult mai bine ce am de facut.
Sper ca m-am facut cit de cit inteleasa, nu e o pledoarie pentru retragerea sinelui spre interior...Eu nu sint o singuratica, nu sint retrasa si acord importanta vietii sociale. Iar familia si prietenii ma pot ajuta nespus, simt dragostea lor ocrotitoare.
E vorba doar de acceptarea ideii ca toata forta se afla in noi, trebuie doar sa constientizam si sa o facem sa lucreze in favoarea noastra.
Iti mai scriu, deindata ce reusesc sa pun ideile cap la cap mai bine.
she, plinsul (pina la extenuare) in sine nu are nici o eficienta insa descatusarea emotionala care il insoteste te poate ajuta sa fii mai clar atunci cind te apuci efectiv sa elimini cauza. Ca sa nu mai spun ca in multe situatii nu exista o cauza precisa (un punct pe care sa pui degetul.."uite asta-i problema!", ci un intreg complex de imprejurari pe care nu ai cum sa le elimini rapid si fara durere.
Plinsul este o descarcare nervoasa, necesara.
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Principesa spune:
Scarmanus, ce spune enn este adevarat. Faptul ca tu scrii despre aceste lucruri personale poate avea atat un efec cathartic cat si unul ordonator si de clarificare.
Eu vreau sa iti spun ca depresia nu este cauzata de un eveniment in sine ci de gandurile pe care le dezvolti despre tine in contextul unui eveniment, de filtrul prin care tu percepi evenimentul.
Este posibil ca relatia voastra la distanta sa nu fi permis o cunoastere reciproca autentica. Distanta poate v-a mentinut in fantasma ca celalalt este ceea ce cautati fara ca realitatea unei intimitati autentice sa confirme acest lucru. Asa incat contactul cu realitatea a fost coplesitor. Un contact in care realitatea nu era conform asteptarilor si fantasmei de uniune perfecta.
Metafora cu monstrul este cruda dar asta este realitatea.
Spune-mi ce ai inceput sa gandesti despre tine cand ai vazut care este disponibilitatea sexuala a sotului tau, pentru ca inteleg ca asta pui tu la originea depresiei. Si mai spune-mi cum a perceput sotul tau aceasta schimbare, cu ce frecventa erau contactele inainte si ce l-a facut sa se schimbe.
Aseara, cum a reactionat la ce i-ai spus tu?
Ma bucur pentru ca tii la tine, asta este un punct de plecare foarte bun, o resursa foarte importanta.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
scarmanus spune:
Dragele mele prietene virtuale, am nevoie sa ma retrag putin. Imi cer iertare ca nu pot scrie mai mult, traversez o perioada de epuizare totala, mai ales psihica, cred ca pana la urma am dat de fund. Am sa revin de indata ce ma simt iar capabila sa scriu, sa analizez, sa ma ajut...
Va multumesc ca-mi sunteti aproape.
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
lily spune:
Sa vorbesti de tine, de framintarile tale nu cel mai simplu lucru. Uneori te ajuta, dar alteori devine si mai greu sa gasesti cuvintele, sa arati ce simti, ce s-a intimplat si cum ai reactionat la evenimente. Efectiv simti cum te golesti de energie, de putere, de bucurie tot 'scotocind' prin amintiri si prin urmele lasate de ele...
Nu as vrea sa dau sfaturi, insa e o situatie in care o femeie dornica de iubire, de intimitate fizica va iesi ranita daca cel de linga ea nu intelege acest lucru. Cred ca raspunsul se afla la acest sot, care iubeste, insa in felul lui! Numai el o poate elibera !
Desigur ca una e sa ai un prieten barbat, dar care in dorinta de a te respecta, fiind un tip cu anumita morala, sa nu te atinga ! Desi altii inaintea lui s-au aratat imediat dispusi sa le devii 'amanta'...
Chiar daca dornica de altfel de relatie,incepi prin a trece peste jena, sa incerci sa preiei initiativa-dar sa te lovesti ca de o stinca. Iar cind el devine ceva mai maleabil, sa nu mai poti tu sa ii fi aproape...Mie mi s-a intimplat cu ceva ani in urma, nu reuseam sa vad exact greseala, m-am blocat...pur si simplu traiam intr-o stare de confuzie, chiar vinovatie, si ma trezeam plingind.
Nu era bine, pt ca desi plinsul te ajuta, te si tine departe de realitate.
Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)
enn spune:
Ce mai faci, Carmen? Cu elevii la carnaval? Sper ca esti mai bine.
E.
scarmanus spune:
-
lai spune:
carmen, ma bag eu, nu cred ca sunt in masura sa-ti dau un raspuns competent, dar mi-esti draga si m-am bucurat ca ai scris din nou si m-am gandit sa-ti spun reactia mea.
din ce ai scris tu reies multe lucruri bune: ca esti (mai) linistita, ca esti constienta de resursele interioare pe care le ai (chiar daca poate nu ai identificat-o inca pe fiecare in parte si modul de utilizare - dar cel putin unele dintre ele cred eu ca le folosesti deja), capacitatea ta de a te bucura de lucruri marunte si frumoase (asta mi se pare extraordinar - si a propos de asta imi place mult subiectul tau cu jurnalul de rasfat).
si cred ca daniela are dreptate cu faptul ca toti suntem, la urma urmei, singuri.
dar, eu am interpretat totusi un pic altfel ceea ce spunea ea fata de ceea ce povestesti tu acum - eu cred ca ea vorbea de o anume independenta, care insa nu exclude (si, zic eu, nu ar trebui sa excluda) a imparti bucurii si tristeti (mici sau mai mari) cu alti oameni apropiati si dragi.
bunica mea este genul de persoana care stie sa isi creeze singura bucurii (eu o admir f. mult pentru asta) si care niciodata nu a fost dependenta emotional de altcineva (poate in oarecare masura de fiul ei, dar nu o arata/nu il sufoca), dar tot a strans oameni in jurul ei cu care sa creeze si cu care sa impartaseasca aceste mici bucurii - si efortul depus in a-i cauta si a-i 'aduna' pe oamenii astia este parte din stiinta/putinta ei de a crea bucurii (sigur ca-s multe bucurii pt. care nu ai nevoie de alti oameni, dar parca e mai frumos cand le savurezi alaturi de altcineva, macar uneori).
eu nu prea cred in 'normal' si 'anormal', daca tu te simti cu adevarat fericita asa cum esti acum, atunci asa e normal. insa tu insati vorbesti de o anumita negura. eu zic sa nu te izolezi (emotional). ideal ar fi sa impartasesti bucuriile, trairile tale in general cu sotul tau.. dar daca asta nu se poate, poate poti cauta alte persoane pe aceeasi lungime de unda?...
Lai