Parinti cu copii de SD 4

scumpioara spune:

Revin cu mai multe informatii despre noi.
Am 31 de ani si sunt profesoara. Locuim in Bucuresti, in zona Vatra Luminoasa, foarte aproape de parcul 23 August. Ieri am fost acolo pentru prima oara anul acesta impreuna cu fetita mea si a fost cumplit, nu am putut sa ma uit in ochii mamicilor pe care le cunosc, am plans intruna, pur si simplu nu pot inca sa ma controlez. Credeam ca s-a terminat cu plansul, pentru ca la un moment dat nu am mai putut, eram secata. Dar se pare ca nu s-a terminat... Oricum, fetita mea nu a observat si asta e tot ce e mai important.
Andreea are 2 ani si 4 luni si este un copil extraordinar de dulce si de bun. A fost destul de chinuita anul trecut, am tot dus-o la bunici ca sa ma menajez in timpul sarcinii, la 1 an si jumatate era destul de greu pentru mine sa o controlez, trebuia sa alerg dupa ea toata ziua s.a.m.d. Ii place sa "picteze", sa deseneze oameni de zapada, e indragostita de Winnie the Pooh. Citim impreuna toata ziua, nu se plictiseste deloc, ii face mare placere sa se uite pe carti si eu chiar am o colectie impresionanta de carti pentru copii, care mai de care mai frumoasa.
Andrei este puiul mic.
Eu si sotul meu suntem impreuna de aproape 11 ani. Am facut totul pentru a ramane insarcinata, nu am luat anticonceptionale niciodata si totusi mult timp (9 ani) nu am ramas insarcinata. Am privit aparitia primei sarcini ca pe un miracol.
Cand am ramas insarcinata cu Andrei am fost deja in al noualea cer. In sfarsit puteam sa ne indeplinim visul de a avea 2 copii. Ni s-a indeplinit visul, insa nu asa cum am crezut noi. Il iubim pe Andrei din tot sufletul si este extrem de dureros sa acceptam tot ce ni se intampla. Aseara ningea cu fulgi minunati si plangeam gandindu-ma la toate scenele vesele pe care ni le-am imaginat impreuna cu cei doi copii, cum o sa ne jucam in zapada, cum o sa ne remorcam la saniuta si tot asa. Pe Andrei l-am scos din casa doar pentru a-l duce la doctor, pentru ca ni s-a spus sa facem totul ca sa il ferim de raceli. Cat despre plimbari prin ninsoare...
Andrei are SD si nu putem face absolut nimic pentru asta. Nu avem cu ce ne lupta. Dupa ce am nascut au tot sunat telefoanele. Nu m-am simtit in stare sa vorbesc cu nimeni. Multi "prieteni" au renuntat sa ne mai sune, iar unii oameni (am ales special acest cuvant) au intuit ca s-a intamplat ceva si au sunat si au sunat si au sunat. Pentru mine a contat enorm chestia asta, nu stiu de ce. Poate pentru ca eu si sotul meu suntem singuri la parinti si imediat dupa nastere nu am putut sa impartasim cu nimeni durerea noastra. Oricum, unii dintre oamenii acestia imi spuneau sa lupt, ca nu exista boala care nu poate fi invinsa, ca medicina a avansat, ca orice malformatie sau problema de sanatate ar fi, totul are o rezolvare. Cand auzeau ce are puiul meu amuteau. Asta ma doare cel mai tare, totul este o batalie pierduta. Nici macar nu ma pot gandi la viitor ca ma apuca deznadejdea.
Paula, nu stiu de unde ai atata putere. Am nascut pe 19 noiembrie si cu putin timp inainte de a naste (cateva zile parca) am vazut anuntul tau de pe forum in care anuntai ca fetita ta va aparea la TV, la ora 15. Tin minte asta pentru ca mi-am dorit sa va vad, dar am fost programata la un control chiar atunci.
Va admir puterea de a trece peste necazuri, eu nu stiu daca o sa reusesc.
Andrei a fost diagnosticat cu cardiomegalie moderata, defect septal ventricular lip. admisie cu diametrul de 7 mm , suflu sistolic 3/6. Va incepe un tratament cu Lanoxin si Captopril si vom vedea. Se pare ca nu putem scapa de operatie, problema este ca el a luat foarte putin in greutate. S-a nascut cu 3450 g si acum cred ca are 4,5 kg. Este foarte dragalas, ne urmareste cu privirea in camera, zambeste mereu, uneori chiar am impresia ca o sa rada in hohote. Daca il punem pe burtica isi tine capul sus si face eforturi sa se tarasca, daca il punem intr-o parte se rasuceste pana ajunge pe burtica ( de fapt a facut asta doar de 2 ori, dar pentru noi a insemnat foarte mult).
Nu stiu ce sa mai spun, imi cer scuze ca m-am lungit ca o zi de post, de cand am nascut am vorbit doar cu vreo 6 oameni, in rest cu nimeni, poate de asta am atata logoree. O sa imi treaca, nu va temeti, nu sunt un om care se exteriorizeaza usor, insa acum chiar sunt la limita, nu mai pot si nu mai vad nici o iesire.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa ma "ascultati".
Alina

ardeiash spune:

scumpioara: imi pare tare rau. am banuit ca are sd baietelul tau, dar n-am vrut sa ma exprim....

exista oameni aici care te pot ajuta.. sufleteste la inceput.. pentru ca este tare mare nevoie. paula si felis sunt 2 fete minunate care-ti pot da multe sfaturi. asculta-le, ai nevoie... repet...

am plans cand am citit povestea ta, asa cum plang cand citesc despre un copilas bolnav,,, si ma-ntreb a nu's cata oara de ce lasa Dumnezeu copiii bolnavi...

fiecare parinte cand i se spune ca are copilul bolnav se intreaba unde a gresit... apoi nu accepta boala copilului, apoi spune ca doctorii se insala.... ma rog... Dumnezeu a vrut asa si daca ai incredere in el, te va ajuta sa rezolvi problemele..

in primul rand trebuie sa te inarmezi cu rabdare, putere, curaj..... trebuie sa te gandesti ca tu, voi, parintii lui sunteti singurii care-l pot ajuta pe bietul copilas... nimeni altcineva ...
sa accepti boala si sa citesti cat mai multe despre ea. identifica simptomele si la copilul tau.

vei vedea ca problemele cresc odata cu varsta copilului. are nevoie de mult ajutor asa ca.... incarca-ti bateriile! daca te ajuta asta: sa stii ca nu esti singura! mai sunt si alti parinti in situatia ta! unii mai incercati decat altii. nu mai plange, plansul nu te ajuta, iti iroseste puterea.... scrie-ne noua, asta te ajuta, sa te descarci, sa-ti descarci sufletul....

aici noi suntem puternici, impreuna... si noua ne cade steagul cateodata.. dar ne incurajam reciproc.

e super ca ai inca un copil... fetita il va ajuta si-l va invata sa vorbeasca, sa scrie, sa mearga, sa cante... etc... vei vedea... ce mult inseamna...

cauta-ti oamneni care sa te ajute, cum sunt paula si felis... ca sa nu mia pierzi vremea cu neavizati.... n-ai timp pt asta. crede-ma , iti spun din experienta.. eu nu mi-am gasit oamneni de specialitate sa-mi ajute copilul. cred ca avea alte progrese astazi daca gaseam pe cinevaa ma ajute.


in fine, scuza-mi "miile" de sfaturi... insa nu mai plange, te rog, ma faci si pe mine sa plang... vei vedea... toate vor fi bune in final...

steagul sus! ,

cum se spune aici



s-auzim numai de bine! si

ardeiash spune:

paula: ce bine ca-l botezati! paul si atat? nu-i dai 2 prenume? cati cm are? cate kg? cum mananca? ii dai san?

ti-ai mai revenit ? arati bine? sper ca in poze esti si tu acum... nu pot sa le accesez, net-ul meu merge cam prost azi...

alexa s-a obisnuit cu el? ce bine ca te ocupi de ea! o sa ajunga vedeta, asa cum ai zis tu!!! Doamne ajuta!

s-auzim numai de bine! si

adriana spune:

quote:

---

Nu stiu ce sa mai spun, imi cer scuze ca m-am lungit ca o zi de post, de cand am nascut am vorbit doar cu vreo 6 oameni, in rest cu nimeni, poate de asta am atata logoree. O sa imi treaca, nu va temeti, nu sunt un om care se exteriorizeaza usor, insa acum chiar sunt la limita, nu mai pot si nu mai vad nici o iesire.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa ma "ascultati".
Alina

---

Scumpioara,
n-ai de ce sa ceri scuze. Mie imi face bine sa va citesc, pentru ca imi dau seama ce nerecunoscatoare sunt pentru copii mei sanatosi. Si pentru ca ma face sa vad cu alti ochi mamicile cu copii bolnavi.
Trebuie sa vorbiti despre copii vostri, trebuie sa stie si ceilalti prin ce treceti, pentru binele copiilor. POate astfel se vor trezi oamenii si vor face ceva si pentru ei: asociatii, scoli, locuri de intalnire.
Daca nu veti vorbi, vor continua sa-i arate cu degetul. Si sincer, eu cred ca ei sunt mai normali decat noi. Au sentimentele mai curate si sunt mai aproape de Dumnezeu, sunt inocenti si nu vor fi niciodata murdariti de lumea asta. Ei sunt primii candidati la mantuire.
Noi ii plangem, dar cine stie... poate ca noi suntem de plans...

ardeiash spune:

adriana: cuvintele tale ma ung pe suflet, dar cum am mai spus sunt multi care nu vor sa stie decat ca fapt divers.. ia-uite ala cum e, cum arata! si ea saraca! vai! ce bine se tine si copilui ei cum arata! nu te juca mama cu asta , ca e bolnav! da, da, e adevarat. anul trecut o fetita a fost invatata de mama ei sa nu se apropie de copilul meu ca se va imbolnavi... mi-a spus chiar copilul.... nu va imaginati ce-am simtit in acel moment... si pana acasa n-am reusit sa ma abtin sa nu plang... am plans tot drumul si copilul meu se intreba ce am..

in cazul acestei boli cea mai importanta este comunicarea.... si aia nu vroia... in fine, si acum abia ma abtin sa nu plang...

eu ii inteleg pe cei din jurul nostru, numai ca acum, dupa ce am nascut vad lucrurile altfel... si zic asa; nu am nevoie de la nimeni de nimic: ci doar sa ma lase in pace sa-mi cresc copilul... nu mai suport nici-o intrebare legata de copilul meu ... ce face, cum e... de la nimeni decat de la cei care-mi inteleg suferinta... am nevoie de liniste si de putere sa-mi cresc copilul...

de curand mi-am facut o prietena... sau cel putin asa am crezut... a venit la noi in casa o cunostinta pur intamplatoare si a vrut sa dea mana cu copilul meu.. l-a intrebat ceva... baietelul meu stie ff bine despre ce este vorba, insa atunci nu a vrut sa dea nici mana , nici sa raspunda la intrebare.... atunci " prietena " mea a raspuns in locul lui: nu stie el, lasa-l. ca si cum e handicapat... lasa-l..

nu va imaginati ce am simtit... noroc ca am plecat ca altfel o bateam... ala a inceput sa intrebe cum adica... ma rog... m-am saturat de situatii penibile... sunt peste masura de ... plina....

asa ca.... voi, toti cei cu copiii sanatosi nu aveti habar cand ne jigniti ... mie persoana aceia mi-a lasat o rana in suflet, peste alte multiple rani...

e adevarat, nu se poate generaliza.... exista si oamnei atenti la ce zic, la ce fac.... insa sunt destul de putini.. eu sunt reticenta.... insa eu n-am gasit pe nimeni care sa inteleaga cu adevarat ce are copilul meu si care sa-i dea o sansa... la urma urmei nici macar nu stie ce stie copilul meu...
nu are nici-un drept sa-l judece...




s-auzim numai de bine! si

ardeiash spune:

paula: i-am vazut pe micuti si m-am bucurat pentru tine.... intr-adevar, cred si eu ca te simti implinita.... ce frumosi sunt... fati si tu o poza cu amandoi in brate... sunt asa de frumosi impreuna/// sora ta e o fericita si ea! e si mama ta sau soacra-ta in poza... cred ca e mama ta , daca stau bine sa ma gandesc la ce ziceai////

baiteleul meu nu vrea sa mearga cu masinute... cand era mai mic vroia.. acum i-am luat o masinuta si doar sta in ea , nu misca picioarele, pur si simplu nu vrea...

s-auzim numai de bine! si

FELIS spune:

ALINA... imi pare f rau... Nu pot sa zic cat a putut sa ma intristeze povestea ta... Ma doare sufletul, pe cuvant... Imi pare atat de rau.... Offffffff... Ce pot sa iti zic ca stau aproape de tine si cand vrei si simti nevoia, ne putem intalni si sa vorbim... Stiu... inca mai ai de plans... Eu cred ca am plans jumatate de an... Am plans si dupa jumatate de an da mai rar... insa starile astea ma terminau... Oricat as fi fost de odihnita, daca plangeam, evident facandu-mi ganduri de tot felul... pe ziua respectiva nu mai eram buna de nimic si f obosita... sleita de puteri...
Sa stii insa ca problema la inimioara se rezolva... Cu cat faceti mai repede operatia cu atat mai bine mai ales pt Andrei... care dupa operatie se va recupera rapid si va fi sanatos...
Eu inainte de operatie toata ziua eram pe la doctori... La dr pediatru de cate 3-4 ori pe saptamana... Acum, daca mai merg la 3-4 saptamani...
Curaj... Mie mi-a dat putere Mihai... are atat energie si e atat de vesel, ca imi umple sufletul de bucurie... De cele mai multe ori uit care e problema lui... El e sufletul si viatza mea si il iubesc enorm... Hai , curaj... mai ales ca mai ai o fetitza (sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa)...

Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
ianuarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero

FELIS spune:

Paula... am vazut pozele si ti-am admirat copii... Alexandra arata f bine...

Stiti, eu ma simt tare bine cand mai merg prin Cora de exemplu, sau pe strada, si in general tinerii se uita la Mihai si isi zic unul altuia: "Ia uite ce frumos e!..." sau "Uite ce scump e!"...

Adriana multumim...

Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
ianuarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero

Maruta spune:

Felis - doamne ce trece timpul ... cat de mare a crescut Mihaita ... e un frumos si mamaica lui la fel ...

multa sanatate

ardeiash spune:

quote:

---

Originally posted by FELIS

Curaj... Mie mi-a dat putere Mihai... are atat energie si e atat de vesel, ca imi umple sufletul de bucurie... De cele mai multe ori uit care e problema lui...

---

ce paradox, Doamne! asta inseamna sa te nasti luptator, asa ca Mihaita! sunteti norocosi ca va aveti unii pe altii! l-am revazut si eu pe mihaita in poze ... cum sa nu-ti dea putere sa treci peste greutati!?!?!

s-auzim numai de bine! si