Parinti cu copii de SD 4
Raspunsuri - Pagina 5
ardeiash spune:
cum adica, paula , ti-a luat foc calculatorul. asta e naspa. cine stie cand mai putem vorbi. mai rau e pentru tine, cred ca te relaxai , te mai deconectai de la viata de zi cu zi!
iti tin pumnii sa fie o problema minora ... care se poate rezolva repede. bafta!
s-auzim numai de bine! si 
paula2003 spune:
Asa cum ai auzit, a trebuit sa cumparam alta sursa si unele piese, bine ca nu am pierdut ce aveam pe el. Se mai intampla, problema a fost ca nu prea gaseam unde sa luam si deja ma gandeam de unde scot bani de unul nou. Am avut noroc.
Nu prea este miscare prin zona, ce se intampla? Vreau sa mai intre si altii nu numai noi doua.....sa mai aud ce mai fac, sa ne povesteasca despre copii lor, de rude....
Paula cu Paul & Alexandra
doralina spune:
Povestea Malinei de Hunea Corina
De la varsta noua luni am mers cu Malina la kinetoterapie la Spitalul de Copii “Sf. Nicolae” din Barlad. Eram foarte derutata si dezorientata. Domnul profesor kinetoterapeut Damian Romica m-a ajutat foarte mult sa-mi pastrez optimismul.
La numai cateva luni s-a deschis la spital programull terapeutic pentru copii cu nevoi speciale “Scoala lui Cristi”. Acest program oferea terapie atat pentru copii din orfelinate cat si pentru copii din familii. Domnul profesor mi-a spus despre acest program si am mers si am vorbit cu doamna Tracy Pierce Woodall. Am rugat-o sa o primeasca pe Malina in program, iar dumneaei mi-a spus sa astept pana cand va avea un loc liber. La doua sau trei luni de la deschidere am primit un telefon din partea domnului profesor prin care ma anunta sa ma duc cu Malina la “Scoala lui Cristi” pentru ca s-a mai eliberat un loc.
Si asa pe la varsta de un an si sapte luni Malina a inceput terapia la fundatie. Ea era un bebelus scump, abia incepuse sa mearga bine (mai cadea din cand in cand) si spunea numai cateva cuvinte ca “ta-ta”, “pa-pa”, “cecei”, “sosete”, dar nu cred ca le pricepea in adevaratul sens al cuvantului.
La inceput eram foarte sceptica, eram dezorientata, plangeam mereu, nu credeam ca o sa poata invata ceva. Medicul la care am fost nu ne-a dat multe sanse cu privire la dezvoltarea ei psihica. Datorita fundatiei, a programelor cat si a terapeutilor, Malina a inceput putin cate putin sa recupereze in dezvoltare. Vazand progresul ei, am inceput sa fiu mai optimista, sa imi doresc sa traiesc ca sa o ajut pe micuta. Am trecut prin momente foarte neplacute pe care numai o mama cu un copil cu probleme si oamenii cu suflet mare le pot intelege.
Asa a implinit Malina doi anisori. A inceput sa se joace cu diverse jocuri, cu cuburi, si dupa multa munca din partea terapeutilor a spus pentru prima oara MAMA. A fost o zi de neuitat. Dupa aceea parca totul venea de la sine, la cateva zile mai invata cate un cuvant nou. Imi aduc aminte ca pe la doi ani si opt luni eram intr-un spital de recuperare si Malina stia deja vreo 20-30 de cuvinte.
La trei ani cunostea deja toti membrii familiei, toate lucrurile uzuale din casa, stia care sunt anumite camere din casa (bucatarie, sufragerie, baie etc.). A lucrat cu Sistemul de Comunicare prin Schimb de Imagini (PECS) si isi lua caietul si imi arata cand vroia ceva. Asa a inceput sa vorbeasca mai bine. Mai intai a folosit propozitii din doua cuvinte, apoi propozitii din trei cuvinte.
La trei ani si opt luni am dat-o la gradinita normala. Mergea dimineata la gradinita si dupa-amiaza la fundatie. Acest program ne-a ajutat foarte mult; am avut un noroc incredibil atat noi, familia, cat si Malina. Ma refer la faptul ca aveam unde sa o ducem in fiecare zi, si in fiecare zi invata ceva nou, un lucru, orice, care pentru ea era un pas inainte. Va puteti imagina bucuria din sufletul nostru cand vedeam ca progreseaza. Am fost tare necajiti, medicii nu ne dadeau sperante ca o sa vorbeasca, am fost intr-o perioada pe care n-as vrea sa mi-o amintesc.
In jurul varstei de trei ani deja recunostea literele din alfabet, culorile, stia sa numere pana la10-15. Era o mandrie pentru noi, deoarece de fiecare data cand mergeam cu autobuzul ea vorbea intr-una asa cum putea, si de vreme ce arata mai mica decat era in realitate oamenii se minunau de cat de isteata era la varsta ei. Asta ma facea foarte fericita.
Fundatia “Cristi’s Outreach” a fost un dar de la Dumnezeu pentru Malina si pentru copiii ca ea, cu nevoi speciale, si o spun cu sinceritate, pentru ca sunt mandra de copilul meu. Pot sa ma inteleg cu ea, vorbeste cursiv, in fraze foarte lungi. Mi-e draga ca stie ce ii place si ce nu. De exemplu, imi spune daca ii place o hainuta sau nu.
In jurul varstei de patru ani, tot la fundatie a invatat sa se imbrace si sa se dezbrace. Au fost momente cand credeam ca nu o sa poata invata asta niciodata. Dar cu ajutorul terapeutilor de la fundatie am trecut si de aceasta problema ca si de multe altele.
Terapia ABA si logopedia primite la fundatie ii fac foarte bine Malinei -- este foarte energica, ii place sa mearga la terapie, ii place sa se joace cu copiii, cu jocuri, sa cante, sa spuna poezii, si acum invata multe lucruri si la gradinita. Pot sa spun ca la gradinita am avut ceva probleme: ei nu ii prea placea sa stea intr-un singur loc si doamna educatoare se plangea ca nu vrea sa asculte. Asta s-a intamplat primul an, dupa aceea Malina s-a obisnuit, am dat-o la clasa unei alte doamne educatoare care era putin mai rabdatoare, si putin cate putin a trecut si teama ca nu o sa o mai primeasca la gradinita. Acum merge in continuare la gradinita si participa la activitati asa cum poate. Dar eu sunt multumita.
Trebuie sa mentionez si faptul ca pe Malina am tratat-o intotdeauna ca pe un copil normal, chiar daca stiam ca nu e la nivelul unui copil de varsta ei. Eu o vad ca pe un copil istet care, daca este ajutata in continuare prin intermediul Fundatiei “Cristi’s Outreach”, va continua sa faca progrese. Foarte fericita am fost si atunci cand am fost la Vaslui la comisie (o data pe an se merge la comisie pentru a se vedea dezvoltarea copilului si, in functie de aceasta, a i se da un grad de handicap). Specialistii din comisie mi-au spus ca Malina este cel mai dezvoltat copil cu Sindromul Down din judetul Vaslui, avand cel mai mare Coeficient de Inteligenta (IQ=62) atat dintre copii cat si dintre adulti. Le-am spus ca merge la Fundatia “Cristi’s Outreach” si au ramas placut impresionati de rezultatele pe care le-a avut programul de terapie asupra dezvoltarii psihice, si probabil fizice, a Malinei.
Vreau sa-i multumesc doamnei Tracy care a facut pentru familia noastra ceea ce n-a facut nimeni din Romania pentru noi. Doresc ca aceasta fundatie sa functioneze in continuare pentru a ajuta si alti copii cu nevoi speciale. Sunt foarte multumita de efectul acestei terapii asupra Malinei, si rugamintea mea este sa o ajutati in continuare pe fetita mea, pentru ca numai asa ea o sa fie din ce in ce mai bine.
http://www.woodallkids.org/storiesJ.html
ardeiash spune:
doralina: ma bucur mult pentru voi ! povestea voastra m-a impresionat! nu credeam ca mai sunt ajutati in romania copii astfel!
voi ati locuit in barlad? vad ca aceasta fundatie este in barlad. in alt oras nu exista? ar fi pacat ca acesti oamnei sa nu poata ajuta si alti copii!!!
tine-ne terog la curent cu progresele malinei, poti? cati ani are acum? unde este? la o gradinita normala? la scoala? acum stie sa vorbeasca bine?
multumesc
s-auzim numai de bine! si
FELIS spune:
DORALINA... ma bucur tare mult de progresele Malinei.
Ma bucur si ca ai reusit sa o integrezi la o gradinitza normala... E mare lucru... Ce bine ma simt cand citesc asemenea lucruri...(chiar aveam nevoie ca sunt intr-o pasa mai putin buna... din mai multe puncte de vedere)
Felicitari si sa o tineti tot asa...
Vergi... NU ... Mihai nu merge in picioare... nici macar de-a busilea si nici nu se taraste... Mai sta el singur din cand in cand in 4 labe cu capusorul ridicat pt cateva secunde si atat.. Ii place in schimb enorm sa ii dai un punct de sprijin pt a se putea ridica in picioare... E f fericit cand se vede in picioare..., dar ca sa stea ii trebuie, la fel, un cat de mic punct de sprijin, asa cum ati vazut la pozele din ianuarie, unde era sprijinit putin cu spatele de mine...
PAULA... nici nu mai stiu daca ti-am zis: am vazut pozele... si cum e Alexa mereu prezenta langa fratiorul ei... Ai doi copii frumosi... Sanatate multa
Felis si 
Mihai-Cristian (06.12.04)
ianuarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
ardeiash spune:
felis: vad ca avem pe rand pase proaste. si eu ma simt bine cateodata, ca si cum nu ar exista nici-un fel de problema. am insa momente cand plang intr-una. adica is disperata.... insa astea trec si baietelul meu mai face intre timp ceva ca sa devin din nou fericita...
am fost la o sedinta cu parintii si am aflat numai lucruri bune la scoala. copilul meu a invatat lb franceza la scoala, fara sa-l ajutam noi. se descurca bine. a invatat sa se imbrace cu haina singur si eu habar nu aveam, nici prin cap nu-mi trecea sa i-o dau sa se imbrace singur. noroc ca mi-a zis la scoala sa-l las singur. m-am crucit cand l-am vazut. mananca singur cu furculita, ca noi aveam de gand sa-i dam in gura pana se insoara!
in schimb nu vrea sa scrie, deloc. sunt ff suparata pe chestia asta. acum i-am gasit aici niste acuarele fingerpaints. nu-i place ca se mazgaleste pe maini, dar tot mai incerc...
s-auzim numai de bine! si
ardeiash spune:
paula: ce -ti face calculatorul? a fost alarma falsa?
s-auzim numai de bine! si
FELIS spune:
VERGI... cat ma bucur de vestile tale... Sunt cu adevara vesti bune... Eu cred ca lor le face f bine colectivitatea, sa fie langa alti copii...
Ma bucur tare mult pt tine si te astept numai cu asemena vesti... Iarta-ma... sa nu
, dar nu ai in semnatura numele si data de nastere ale copilului tau... Am tot citit ce ai povestit despre el... dar... 
Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
ianuarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
ardeiash spune:
ba da, am scris . are 6 ani si jumatate acum, numai ca nu am actualizat paginuta si pe undeva scrie ca astept sa nasc pe 31.12.1899 ... da, nu stiu daca mai pot rectifica , am sa incerc.... voi ce faceti cu inimioara, sunteti bine din moent ce nici nu pomeniti, sau ati uitat de ea? ( ps a se citi ca e ff bine, si de aceea)
s-auzim numai de bine! si
ardeiash spune:
paula: ce faceti? v-ati facut mari si frumosi?
s-auzim numai de bine! si