M-am hotarat...adoptie (24)
Raspunsuri - Pagina 9
asi spune:
quote:
Originally posted by patri
Fetelor, sunt optimista!Am de lucru, in sensul ca am intrat pe internet, nu stiu care dintre voi mi-ati dat sugestia, si am gasit o adresa unde apar dpc-urile din toata tara, dar si casele de tip familial, cu nr. de telefon, asa ca am inceput o cautare mai directa! Pe linga astea, am auzit ca un mare pediatru de la noi (e si sef de spital de pediatrie)ar fi spus vineri la un seminar ca nu este de acord cu plasamentul, si face un apel de suflet persoanelor interesate sa adopte...si eu azi hop la spital , nu l-am gasit , am mers la cab particular si am vb cu el, a fost foarte dragut si mi-a spus ca va fi atent si cand va gasi o fetita ma va anunta...ca sunt fff multi copii care au nevoie de putina afectiune...si eu am fost asa de fericita ca am cunoscut un astfel de om cu suflet mare!Asa ca astazi am simtit ca am facut un pas mare spre Patricia!
Va pup si va doresc tot binele si sa fiti cat mai iubite! (si iubiti daca sunteti si tatici pe aici!):)
patri
Patri sa dea fie cum doresti tu si Patricia sa fie acasa la tine de sarbatori.
Poti te rod sa imi spui si mie adresa unde ai gasit datele despre dpc si casele de tip familial?
E vorba de Dr.Miu?
Familia mea
Razvan
urziceanu spune:
Madalina ,nimic pe lumea asta nu este intamplator.Succes!
corina urziceanu
patri spune:
Da, Asi! Si sper sa ma poata ajuta! Azi m-am mai dezumflat, am gasit un centru unde este o fetita care poate deveni adoptabila, dar nu m-a primit fara asistenta! Si asistenta nu vine pt ca copilul nu are inca dosarul definitivat 
. Si uite asa ne invartim in jurul cozii! Si mi s-a spus sa am rabdare...pai uite ca nu prea am, mi se pare ca din cauza ca lumea are prea multa rabdare merg lucrurile asa!
patri
asi spune:
Patri ai dreptate.Si eu stiu ce insemna sa astept ca si noi l-am vazut pe Razvan intamplator si nu am avut voie sa-l vizitam 2 saptamani ca nu era definitiva hotararea mamei.De parca aia s-ar fi razgandit ca Razvan era al 4-lea copil dat.
De dr.Miu bravo lui!Poate te ajuta.
Imi dai adresa du dpc-urile?
Familia mea
Razvan
patri spune:
M
ai Aissa, pai tocmai tu care ai asa o printesa faina ai nevoie de incurajari de la noi, care visam cu ochii deschisi si te invidiem pana dincolo...ia citeste tu cum scriai acum un an, cat ti-ai dorit s-o cunosti, apoi s-o atingi, apoi s-o duci acasa, si vezi cum i-ti creste presiunea...ca si eu zic: numai s-o vad si-mi ajunge, dar cred ca nu mai am rabdare nici o zi! ce sa fac sa se invarta si roata asta, toata lumea din sistem i-mi spune sa am rabdare...dar cat? ca vad ca nu se intampla nimic...si copiii n-au situatia clara , chiar si cei care nu mai au nici o sansa de integrare, si pt ei tre sa ai rabdare...ca ce? Mi-a venit sa rad a plange, cand am vazut ca parintii care si-au regasit copilul dupa 8 ani nu-l puiteau lua acasa pt ca avea alta identitate...li s-a spus sa aiba rabdare...vb aia, dupa 8 ani ce mai conteaza saptamanile....Oricum e bine ca la noi nu exista sansa sa gresesti din cauza vitezei...o fi si asta un avantaj?
Asi, intra pe "in interesul copilului" si vezi. eu m-am oprit la casele de tip familial, nu am mai cautat Dpc-uri pt ca daca nu cunosti pe cineva acolo, astepti mai mult sa-si rezolve oamenii din judetul lor, peste tot raspunsul e ca nu sunt copii adoptabili...cred ca trebuie vb un pic altfel, pe o alta cale, poate cu ajutorul unor cunostinte!Pana acum la noi sunt tot numai cele 3 cazuri care erau si in august...mi se pare groaznic ca in 3 luni sa nu se intample nimic, si la anul sa se ia de la inceput, pt ca reevaluarile se fac o data pe an!
patri
carmens spune:
Mie mi se pare foarte utila acesta pagina
http://iz.ro/copii/hrm/cj.php
Selectezi judetul si apoi orasul si iti afiseaza centrele.
carmen
Alexa Ioana spune:
fetelor, acu' cateva minute a fost pe tvr 2 o emisiune, in cadrul unei transmisii de la cluj, referitoare de DPC'ul de aici. printre altele spuneau ca ... legea e ok, dar totusi va trebui sa se schimbe, pentru ca nu e in interesul superior al copilului, si ca intelegem ca trebuie sa ne integram, dar nu trebuie sa exageram, ci sa ne gandim mai mult la copii.
au spus si despre cele 3 cazuri rezolvate, despre zecile de parinti atestati care asteapta cu sufletul la gura, si despre numarul enorm de copii cu situatia neclara sau neadoptabili datorita ... "idioteniei" noii legi. nu au spus ei chiar asa, dar asta e ideea.
am izbucnit in plans. sunt oare sanse sa se reglementeze totusi ceva ? o sa se trezeasca oare si or sa'si dea seama de fapt ce e bine pentru sufletelele alea parasite ?
aissa spune:
Patri, nu am nevoie de incurajari, voi aveti. Eu as cam avea nevoie de vesti bune ca macar cu alea sa ma mai inveselesc, am si eu o perioada mai inorata, cam asa sunt cand e vremea asta, cu nori si fara soare. Dar stai sa vezi cand o incepe decembrie cum ma schimb, pentru ca pentru mine in luna decembrie si in perioada Sarbatorilor sunt cele mai frumoase zile din an.
Si sunt un pic acrita, trista....pentru ca e a nu stiu cata oara cand vorbele mele sunt interpretate ca dure, tonul rautacios si gura mare. Sunt transant de sincera dar unii confunda sinceritatea cu rautatea. De asta am vrut mai demult sa raresc aparitiile mele aici, am revenit, dar acum mi s-a luat iar.
Va incurajez pe toate dar ma enerveaza cand vin cate unii si imi dau peste nas ca sunt rea fara sa ma cunoasca, fara sa aiba idee despre mine nimic, decat niste randuri in care nu le-am cantat in struna....
Asa ca imi voi vedea de copilul meu si nu voi mai sfatui pe nimeni care nu vrea sa auda o parere sincera....
Cristina si 
Ale
Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God
Briantis spune:
Ba io vreau sa te "aud" si pe forum ,ca imi place cum scrii .Fiecare are zile mai bune si mai rele .Nu te supara Cristina .Si te rog nu iti lua pauza de forum.
Mama lui Andreiutzu
boo__boo spune:
Cristinaaaaa... te rog din suflet... nici sa nu te gandesti sa ma parasesti chiar acum!!! Eu vorbesc in numele meu pentru ca pot sa spun cu mana pe inima ca am primit numai SFATURI BUNE de la tine si, pe cat a fost posibil, le-am urmat. Mai mult decat atat eu m-am inscris pe acest forum si am postat prima oara la subiectele deschise de tine... e drept nu postez prea des, dar vreau sa sper ca tot la subiectele deschise de tine voi putea aparea si eu nu doar aspiranta (cum sunt acum) ci chiar o mamica fericita! Deci te rog Cristina nu te lasa *doborata* de nici un fel de reactie din partea unora care, dupa parerea mea sincera, nu sunt inca suficient pregatite de a porni pe drumul adoptiei!
Cum spuneau si fetele in mesajele anterioare in momentul in care o persoana / familia ia decizia de a porni pe aceasta cale, pai trebuie sa fie categoric convinsa ca nu e un drum usor, iar pentru ce va avea de infruntat DUPA obtinerea atestatului ii vor trebui nervi tari si foooooarte multa rabdare.
Vorba lui Irina... obtinerea atestatului de adoptie, care inseamna de fapt obtinerea si depunerea unor acte, depasirea unor teste psihologice, precum si discutiile cat se poate de deschise si amabile cu asistenta sociala si cu psiholoaga DPC-ului... e calea ce mai usoara, fata de a-ti gasi odorul visat.
Cele care inca nici nu s-au interesat de lista de acte necesare, sau nu si-au pus niciodata problema ca vor avea de infruntat birocratiile *firesti* din tara asta, pararea mea sincera este ca nu sunt inca pregatite sa adopte. Nu trebuie sa ne suparam pe ele; poate chiar unele dintre noi chiar au trecut prin astfel de situatii in care, dezorientate, aveau nevoie de vorbe precum: *hai mai fata incerca sa adopti un copil, o sa vezi ca o sa fie bine*... nu stiu, dar imi dau si eu cu parerea.
In ceea ce ma priveste pot sa spun ca am trecut printr-o astfel de perioada cand habar nu aveam ce implica adoptia (chiar nu ma interesasem deloc de ce acte sunt necesare) acum 2 ani si ceva cand am vazut un bebe parasit de mama lui, o ucrainianca, intr-unul din spitalele din nordul tarii. Mi-a intrat la suflet enorm acel bebe; ii trimiteam tot timpul tot felul de jucarele, hainute, etc. si cu toate astea nu mi-am pus problema adoptiei lui niciodata la vremea respectiva. Acum bebe e tot in spital, are 2 ani si 1 luna, nu stie sa vorbeasca, nu stie sa rada... ce sa spun mai mult? Cred ca va dati seama cat de rau imi pare ca nu am facut pasul atunci!!!
Dar cum timpul nu se mai poate aduce inapoi nu am decat sa astept, sperand sa se rezolve cat mai repede acum, cand chiar simt ca sunt pregatita sa fiu mama!!! Ba' mai mult, in afara de faptul ca nu ma mai pot concentra la servici pt. ca-mi zboara gandul tot timpul la bebe al meu, ma rog in fiecare seara ca acea clipa in care-l voi avea acasa sa vina cat mai repede.
Si inca ceva Cristina... sper sa nu te superi prea tare pe mine cand... in momentul in care voi avea propriul meu puiut acasa... iti voi *fura* statusul. Astept cu nerabdare clipa in care voi putea sa-mi pun pe messenger statusul: *cresc un inger*... este exact ce simt si eu... ca voi avea propriul meu ingeras care-mi va schimba total viata!
Va pup pe toate fetele... aspirante sau mamici si bebici 