M-am hotarat...adoptie (24)

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rucsi spune:

Ce diferenta este intre plasament simplu si plasament de urgenta ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmens spune:

quote:
Originally posted by rucsi

Am si eu cateva intrebari, cred ca toate stiti raspunsurile si poate imi spuneti si mie.Cu cat timp inainte de adoptie trebuie sa lucrezi ca sa beneficiezi de cei 8.ooo.ooo lei ? Aceasta indemnizatie o iei din momentul in care iei copilul in plasament sau numai dupa ce il adopti, cu toate actele in regula ? Daca spre exemplu eu am lucrat 4 luni si vreau sa iau copilul in plasament, am dreptul la vreun fel de concediu sau trebuie sa ma duc in continuare la servici pana il adopt si cand voi avea dreptul legal la concediu ? E o nebuloasa totala in capul meu. Poate ma ajutati sa ma elucidez .
Apropo. vreau si eu sa figurez pe lista " in curs de atestare "
Ce trebuie sa fac ?




Conform noii ordonante 148/2005 beneficiezi de toate drepturile :
"ART. 5
(1) De indemnizatia si stimulentul prevazute de prezenta ordonanta de urgenta beneficiaza, optional, oricare dintre parintii firesti ai copilului.
(2) Beneficiaza de aceleasi drepturi si una dintre persoanele care au adoptat copilul, carora li s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care au copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si persoana care a fost numita tutore.
(3) In situatia persoanelor prevazute la alin. (2), acordarea drepturilor prevazute la art. 1, respectiv la art. 2, se face tinandu-se seama de 12 luni anterioare datei de la care, dupa caz, s-a aprobat adoptia, a fost facuta incredintarea, s-a instituit plasamentul sau tutela."
Pentru a beneficia de aceste drepturi trebuie sa :
" ART. 1
(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara in cuantum de 800 lei (RON)."

Cristina, uneori adevarul doare si trebuie multa putere si intelepciune din partea cuiva sa recunoasca ca a gresit. Nu tu trebuie sa te cenzurezi, tu spui adevarul foarte transant si asta am admirat intotdeauna la tine. Poate unele dintre fete tocmai au nevoie de un dus rece pentru as pune ordine in ganduri si sentimente.

Am tot cautat si am gasit "dusul rece" pe care mi l-a aplicat Liliana la un moment de rascruce din viata mea. Iata ce scriam eu cu ceva timp in urma (11.12.2003 )
"Eu ma gandesc foarte serios sa infiez un copil chiar daca incerc in continuare sa-l am si pe al meu.Daca mi-ar da Dumnezeu si un copil al meu nu ar fi nici o problema ,asa as avea doi copii si as recupera timpul pierdut si sunt sigura ca i-as iubi pe amandoi la fel.Din pacate sotul meu inca ezita ,nu ca ar vrea neaparat sa aiba copilul lui, dar in ultima vreme au fost mediatizate multe cazuri in care copilul infiat este cerut de parintii naturali (sau cer bani de la parintii adoptivi- oare unde este confidentialitatea ???) si culmea legea romana le da castig de cauza, si din acest motiv el inca ezita.
Asa ca atata vreme cat legea este ambigua multe cupluri vor sta sa se gandeasca foarte bine daca sa riste sau nu.Eu inca mai sper sa se razgandeasca (sotul) si la anul sa incepem demersurile pentru adoptie in paralel cu analizele si tratamentele necesare pentru a avea noi un copil.
Sa auzim numai de bine.
Carmen"

Iata ce imi raspunde Liliana
"Fetelor revin si imi cer scuze de la inceput daca lezez pe cineva. Cred ca am mai spus-o odata, daca vrei sa adopti un copil o faci pentru ca simti tu ca vrei sa faci asta, pentru ca ai multa dragoste de daruit si nu pentru ca ti-e "mila" de el, ca "o sa aiba cine sa-ti dea si tie un pahar de apa la batranete" sau mai stiu eu ce alte motive.Si, la fel, daca vrei s-o faci, te informezi temeinic cu privire la ce-nseamna sa faci acest pas,de unde-ncepi si nu asculti "folclor"-ul(din pacate mediatizat uneori).Poate c-ar fi timpul sa-nvatam ca nu tot ce apare in media este suta la suta real, in goana dupa senzational(pana la urma stirea e tot o marfa care trebuie vanduta)se mai "omit" uneori amanunte importante.Imi permit sa spun(scuze) ca nu ambiguitatea legii(pe care uneori nici n-o cunosc cei ce vorbesc de ea) ii face pe romani sa se gandeasca de 100 de ori daca sa faca sau nu pasul ci propriile prejudecati, diferenta aceasta intre "copilul meu" si "copil adoptat", pai daca-l adopti nu e al tau, al cui o fi? Din momentul in care este adoptat(pentru ca exista niste pasi premergatori obligatorii) nimeni nu mai poate veni sa-ti ceara copilul inapoi sau sa-ti ceara bani ori altceva, acel copil este "copilul tau" cu tot ce decurge din asta.
Vorbesc in cunostinta de cauza, am doi copii, "COPIII MEI", dar pe care i-am adoptat(si asta in conditiile in care as fi putut avea un copil natural, apeland la donator).Ok., pot sa va spun cu certitudine ca din momentul in care i-am tinut pentru prima data in brate, pe fiecare dintre ei, am "stiut ca sunt copiii mei" asa cum mamele naturale povestesc, ca in maternitate, in camera bebelusilor stiu care-i al lor desi la prima vedere toti sunt la fel.Pe Laura(4 ani si jumatate) am tinut-o prima data in brate cand avea 8 luni si 3 saptamani iar pe piticul de David(pe 17 face doua luni si mai avem pana terminam formalitatile dar de la 3 saptamani e acasa) in cea de-a patra zi de viata, si-am fost prima(dupa doctori si asistente). Ce regret? ca n-am avut si cu Laura aceiasi sansa.Niciodata n-a aparut nimeni la usa mea sa-mi ceara bani sau altceva.Nu m-am gandit niciodata la ei altfel decat la copiii mei, ma comport la fel ca orice mamica, nici mai rea, nici mai buna, cred ca suntem o familie absolut normala, la fel ca alte sute de mii si spun cu mana pe inima ca si de-as putea n-as schimba nimic in viata mea de pana acum.Si mai cred cu tarie, ca statutul de parinte(implicit cel de mama) nu-l obtii instant prin simpla aducere pe lume a unui sufletel nevinovat, care n-a cerut asta, ci in timp, atunci cand stii sa-l tii in brate cand il doare ceva, sa-i alungi temerile cand apar, sa te bucuri alaturi de el de progresele pe care le face, sa fii acolo cand are nevoie de tine, cred ca asta inseamna sa fii parinte."

Raspunsul meu
"Draga Liliana, sa stii ca nu m-ai lezat deloc (pentru ca simt ca mie mi te adresai, mie si celor care gandesc ca mine poate)si chiar iti multumesc ca mi-ai deschis ochii.Ai dreptate nu am studiat in amanuntime legile si am luat de buna ceea ce s-a mediatizat, uitand ca de fapt ei vand un produs de senzatie si de multe ori omit amanunte importante.Dar mi-am propus sa ma documentez temeinic si astfel sa-l conving pe sotul meu ca nu exista nici un risc ca peste ani sa vina cineva sa ne ia copilul adoptat.
Iti multumesc inca odata ca mi-ai deschis ochii si ca mi-ai dat noi sperante si deasemenea ii multumesc si lui Mihai pentru incurajari.
Sper ca in curand sa va dau vesti bune.

carmens"




carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa Ioana spune:

fetelor, ma bucur din suflet pentru vestile bune !
sa va dea Doamne Doamne sanatate, si sa va bucurati de ingerasii vostri !
cristina

si eu am ceva vesti... nu se compara cu ale voastre, dar totusi... m'a sunat asistenta. dosarul a ajuns chiar la tipa la care speram sa ajunga. si marti avem prima intalnire deja am niste emotii... sper macar sa'mi treaca boala pana atunci...
oricum, in sfarsit simt ca facem ceva, ca ne apropiem putin de momentul in care o sa'mi tin sufletelul in brate...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns galinarodica spune:

Da Rucsi,Serbanica are patutul chiar langa chiuveta si eu i-am adus ingrijitoarei un buchet de crizanteme maro.
Nu stiu daca e sau nu frumos, dar e puiul meu si eu il vad ca pe cel mai frumos bebe din lume si evident cel mai destept... E un poznas si jumatate si imi e tare drag de el. De dragul lui tai Bucurestiul in 2 in fiecare zi (eu stau in Berceni) si zau ca nu-mi pare rau si nici nu mi se pare un efort prea mare.
Doar ca mi se rupe sufletul cand vad ca pune boticul cand plec. Cand simte ca incep sa ma pregatesc de plecare face tot felul de giumbuslucuri, rade, gangureste, face tumbe doar doar sa mai stau un pic cu el. Imi e din ce in ce mai greu sa plec fara el. Dar numai mie ca celor de la DPC nu prea le pasa...mai avem o saptamana de asteptat, sper ca nu mai mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inapopescu spune:

Buna mai fetelor..ma bucur foarte mult pt cele care si-au gasit bb-ii sau sint in curs de cautare.Sfirsitul de an va fi pt foarte multe dintre noi cel mai frumos de pina acum.Irina felicitari pt bebic, sa fie sanatos si cuminte.
Despre noi ce sa va spunem, am mai inaintat un pas, adik s-a deschis procedura de adoptie si pe 24 nov mama naturala tre sa vina la tribunal, dupa aia mai vedem.

Pupici la toata lumea

http://community.webshots.com/user/inapopescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns 2Na spune:

Buna fetelor.
Imi cer scuze ca nu am mai scris de mult timp dar chiar nu am avut vesti. Acum insa am. Am incheiat dosarul pentru obtinerea atestatului, si ieri, am inteles de la asistenta sociala ca mi l-a trimis la semnat iar saptamana viitoare sper din tot sufletul sa il si am, pentru a putea pleca in cautarea fetitei mele mult dorite.
Fetelor, spuneti-mi daca imi ajuta Dumnezeu sa-mi gasesc fetita in scurt timp,am vreo sansa ca pana de sarbatori sa o am acasa? Cat dureaza dupa ce gasesti copilul pana il iei acasa? Care este procedura?
Chiar daca nu am scris, eu am citit toate mesajele voastre si sunt la curent cu ce s-a mai intamplat. Felicitari pentru toate mamicile in devenire si bebelusii lor care urmeaza sa vina acasa.
Patri iti tin pumnii si ma rog la Dumnezeu sa o gasesti pe micuta Patricia cat mai repede.
Ma bucur din tot sufletul pentru Flori si simburelul ei.
Si nu in ultimul rand, voua tuturor va multumesc ca existati si sa va traiasca bebicii vostri frumosi si sa va bucurati de ei.

tuturor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Carmens am citit articolul dat de tine, dar in situatia data Rucsi nu beneficiaza de drepturile alea pentru ca nu are stagiu. Vad ca zice ca a lucrat 4 luni ceea ce e prea putin.
Rucsi, nu vei putea lua cei 8 milioane daca nu ai lucrat in ultimul an. Singura diferenta este ca nu se socoteste de la data nasterii copilului ci de la data cand il iei acasa. Vad ca in legea de la anul intra in ecuatie si plasamentul de urgenta. In coditiile actuale ale legii 19, plasamentul de urgenta nu e acoperit de CIC. Diferenta intre cele 2 forme de palsament imi scapa, tot ce stiu e ca cel de urgenta e o masura care se ia pe termen scurt pentru rezolvarea situatiei copilului...
Singura "consolare" ar fi ca daca mergi la munca vei primi 3 milioane pana face bebelusul 2 ani. Dar acasa vei putea sta doar in CM sau CFS.

Cristina si Ale
Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Alexa Ioana felicitari! Va fi bine vei vedea.E vorba de Alina?
Marti ma duc in vizita la casa de unde l-am luat pe Razvan.O sa iti zic ce am gasit acolo.

Familia mea
Razvan

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

quote:
Originally posted by carmens

Mie mi se pare foarte utila acesta pagina

http://iz.ro/copii/hrm/cj.php

Selectezi judetul si apoi orasul si iti afiseaza centrele.

carmen




Multumesc!E foarte utila intr-adevar!

Familia mea
Razvan

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmens spune:

Cristina ai dreptate, nu am citit prea atent ceea ce intreba Rucsi. Sunt putin cam adormita caci azi noapte am avut probleme cu Otilia. A facut o bronsita si dam antibiotic dar ne ies si caninii. Pe la ora trei am auzit-o vorbind prin somn. Chiar l-am trezit pe al meu sot sa o auda, vorbea foarte clar. La un moment dat a inceput sa maraie si sa spuna "mama,fige patu" adica frige patul. Am sarit ca arsa si cand am pus mana pe ea ardea toata. M-am speriat ca nu cumva ceea ce auzisem eu ca vorbe prin somn sa nu fie delir. M-am linistit cand, dupa ce i-am dat nurofen mi-a aratat ochelarii de pe noptiera si mi-a spus sa-i pun apoi mi-a aratat catelul si altele. A trecut vreo ora pana a scazut temperatura si a adormit. Sper ca noaptea aceasta sa fie una mai buna.

carmen

Mergi la inceput