va ajuta parintii?
Raspunsuri - Pagina 2
dora78 spune:
Eu cred ca multi dintre parinti au invatat la aceeasi scoala... Si eu am auzit de multe ori texte de genul "ce te-am pus eu sa faci copil? Credeai ca-i papusa? Acum creste-l, ca eu, daca mai vroiam unul, mai faceam, de-aia nu te-am facut decat pe tine, ca nu mi-a mai trebuit un mucos..." Etc. Si mi-am crescut singura fata (adica cu sotul). Daca o lasam 1-2 ore la ai mei in vreo zi, o data la cateva luni... era bairam pt. mine... pana in ziua cand am facut hepatita (si eu si sotul meu) si a trebuit sa vina mama s-o ia pe cea mica, fiindca noi ne internam in spital a doua zi... Atunci a tinut-o, de nevoie, caci, zau, nu stiu ce se intampla daca nu mi-o tinea. Chiar, nici acum nu-mi dau seama ce as fi facut. Dar atunci n-am rugat-o, ca-n alte dati, sa vina sa ia fata. Pur si simplu, i-am spus ca trebuie s-o ia, ca noi suntem bolnavi. N-a comentat nimic... Ei, si de-atunci cerea sa i-o ducem noi cate un week-end da, unul ba... Acum iar a mai rarit-o cu fata, da' vine iarna si iar i-o plasez...
Eu zic sa mai ai rabdare, la mine s-a intamplat "minunea" chiar cand facea Ami 2 ani (noi eram in spital la aniversarea fetei), poate te vor ajuta cand va fi Matei mai mare, sa mearga "fara sa se clatine", adica sa fie foarte sigur pe pasii lui, sa faca singur la olita (sa ceara olita...) Poate le e greu si din cauza asta, sa stii ca mie mi-a zis maica-mea la un moment dat ca "acum ii e mai simplu, ca se duce singura la pipi..." - si intr-adevar, pentru cei care s-au dezobisnuit sa "urmareasca" un pitic cu oala prin casa, e greu sa revina la aceste obiceiuri...
Poate gresesc... Eu zic sa ai rabdare, sunt parintii tai si incet-incet vor realiza ca trebuie sa-ti refaci viata sau, macar, sa te "racoresti" si tu un pic...
Dora, mami de 
Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea
Giana spune:
Eu nu pot sa cred ca sunt astfel de parinti
...Pai mama mea vine o zi da una nu la noi.Si sta cu bebe dar nu prea o las eu.Deocamdata e mcut are 3 luni si nu pot pleca fara el ca il mai si alaptez.Cand am nascut s-a instalat saracuta la noi acasa crezand ca nu ne vom descurca cu mogaldeata.Nu a fost nevoie sa-i faca ea prima baita su alte chestii bebelui,dar mi-a prins foarte bine sa stau numai cu cel mic si mama sa faca treburile casnice.M-a ajutat mult...si acum spune sa duc copilul la ea si sa mai iesim si noi singuri.Dar credeti ca pot?Stau numai cu gandul la el.Poate cand mai creste...
Giana 
de 
Dani
NOI http://photos.yahoo.com/gianadedu
PUIUL MAMII http://dedu-daniel.celebration-of.com/
pau spune:
ra_mata,am mai auzit cazuri,dar sincer nu-i pot intelege pe asemenea bunici.Mama mea ma ajuta f mult,din primele zile cand am dus-o acasa pe bb,am facut impreuna prima baita,ii dadea sa manace,o schimba,o ducea pe tot locul sa se laude cu nepotica,eu am inca 3 frati din care 2 gemeni si mama a trecut prin greutati exact ca tine ne-a crescut singura,si acum vrea ca noi sa nu trecem prin ce a trecut ea.Sta cu micuta ori de cate ori este nevoie,(noi fiind si plecati cu activitati artistice,foarte des.)avand,curajul si linistea ca micuta este in siguranta.Ar trebui sa le aduci aminte parintilor tai de acest aspect,cand va fi copilul mai mare.Ca afectiunea fata de bunici o creeaza de mic,cand va creste,se va manifesta mai putin,pt ca vor fi luati ca si niste straini cu care vorbeste si atat,afectiv deloc.Cunosc cazuri si le pare rau,dar este tarziu,pt ca copilul intreaba "eu nu am bunica sa-mi citeasca o poveste",ca si colegului meu?prin partea financiara copilul nu simte nimic.Sa auzim numai de bine,Pau
mcrmiki spune:
Ra_mata dupa cum vezi nu esti singura in situatia aceasta, dar probabil marea diferenta este ca majoritatea nu suntem singure, avem sotii langa noi care ne sprijina. Sa sti ca si eu am problema acesta si daca iti poti imagina stam in aceeasi casa, dar apartamente diferite. Ai mei lucreaza, au afacerea lor si probabil sunt prea "ocupati" ca sa mai aiba si sentimete. Ma mai ajuta ca imi fac cateodata cumparaturile, dar mai rar si s-a intamplat cand erau mai mici sa ii culc seara si ei sa stea sau sa doarma cu baby-phonul langa ei, in caz ca se trezeau copii cat eram plecati. De obicei vin sa-i vada 5 min. pe zi si in rest isi vad de treaba lor, Bogdan mai coboara jos la ei, dar nu il las prea mult pt. ca face numai prosti sau il cearta, dar Vlad nici 1 min. nu sta singur cu ei (oricum el este cam dependent de mine). Nu i-a scos niciodata la plimbare, in parc, copii mei nu ii simt ca pe niste bunici, le spune pe nume. Nu imi dau seama de ce sunt asa, le-am spus ca mai tarziu le va parea rau, dar degeaba, nu au timp pt. ca tre sa faca bani, cu toate ca nici ei nu stiu ce le-ar mai lipsi. Le-am spus ca sentimentele nu se cumpara cu bani. Pe de alta parte soacra mea ii iubeste tare mult, se ocupa de ei, dar ajutor in casa nu simt nici din partea ei, probabil ca vine la mine sa se relaxeze. De obicei cand este la mine eu vin de la lucru, imbrac copii, merg afara, venim acasa le dau de mancare, ii culc si ma apuc de mancare, strans prin casa. Asa ca i afara faptului ca are rabdare si ca se joaca cu ei nu simt nici un ajutor, dar totusi copii o simt ca pe o bunica si o iubesc. Maica-mea este cea care tot timpul tre sa le aduca ceva, daca nu nici nu se uita la ea, dar nu stiu daca are timp sa o deranjeze. Cand aud ca vine soacra-mea la noi nu prea ma bucur, eventual ma bucur ca duminica dorm si eu ceva mai mult, in rest toate le fac eu ca de obicei. Cateodata imi vine sa-mi plang de mila, as vrea sa vina si la mine maica-mea, soacra-mea sa imi faca treaba prin casa, mancare, sa gasesc ordine- macar o zi pe an sa am parte de asa ceva. Cand le-am zis ca mai vrem un copil nu au avut nici unul curajul sa comenteze ceva, avand in vedere ca ne-am crescut singuri copii.
Pana la urma asta este, eu am facut copii si nu sunt datori sa stea cu ei daca nu le face placere, ma descurc si fara ajutorul lor, cu toate ca mi-ar prinde bine putin ajutor. Hai ca m-am mai descarcat putin si m-am cam plans in fata voastra, dar sunt parintii mei si mi-e ciuda ca sunt asa, sper ca noi la randul nostru sa fim altfel, asa cum ne-am fi dorit sa fie parintii nostri cu noi.
Va doresc multa sanatate!
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)
dia_bi spune:
fetelor imi pare f rau pt voi ca nu va ajuta parintii,desi nu am inca un copil sunt convinsa ca ma vor ajuta si parintii si soacra de pe acum isi fac planuri care sa il ia primul
Megg spune:
Mai, mai, ce de cazuri. Si eu care ma enervam pe situatia mea...
Ra_mata, soacra-mea sta la 3 blocuri de mine si m-a frecat la cap 2 ani sa fac copil ca-l creste ea. Si cand l-am facut a luat-o la fuga... la tara.... Parintii mei sunt in provincie si nu pot sa-ti spun cat de atasati sunt de copil. Fata mea e la ei de la 5 luni ca eu m-am intors la serviciu, facem ture de vinerea seara pana duminica sau luni dimineata la copil. Uneori mai vin ei aici cate 3 saptamani sa avem copilul aproape. Tata a fost o saptamana internat in spital (aici in Bucuresti) si l-am vizitat eu de 3 ori ca a zis ca daca o prinde pe mama la el se externeaza si nu mai vine la nici un control, ca mama are treburi mai imp - sa stea cu bebe. Si soacra-mea astepta sa o sun eu sa-i zic sa se deplaseze 10 min s-o ajute pe mama cu caruciorul (asta numai cand a fost tata in spital ca in rest nu e cazul). Sa-ti mai spun ca sotul meu e unicul copil la parinti si ca nu le-a facut niciodata probleme?
Si ca eu mai am un frate care sta cu chirie si caruia mama cand are ocazia ii mai face pachete cu mancare?
A, sau sa-ti mai spun ca sotzului i-a lasat bunica-su prin testament jumate din casa de la tara, dar pe pamant agricol n-a facut acte pt sotul meu, pt ca n-avea nu stiu ce titlu facut inca, iar acum pe-ala se grabeste soacra-mea sa-l ia ea? De parca n-ar avea doar un copil... ai lui nici financiar nu ofera mare lucru. Ai mei vor vinde ap. din provincie si mai facem noi credit pentru diferenta sa ii mutam in Bucuresti si ei nu au nici o problema sa se mute pt. a ne creste copilul aici, la noi, in conditiile in care ap. (fiind prin credit) va fi pe numele nostru. (Bine, nici eu nu-s nebuna, o sa le trec clauza cu drept de sedere lor si fratelui meu ca asa e normal.) Ce zici de asta?
Oricum, iti urez mult succes, ai un copil frumos si sanatos, asta conteaza cel mai mult. Stii ce zice sotul meu? Lasa, ca va creste copilul si cand vor vedea ca nu e atasat de ei abia atunci o sa-i doara. 
http://community.webshots.com/user/megg2005
Megg si bb Mara
pisik 4ever spune:
parintii ... mama e la 2.300 km iar soacra la 800 km de noi, asa ca ajutor de la parinti, hm. iar ce spune ra-mata, depre petrecerea de rev mamici-pitici, nu este deloc o idee rea, chiar asa trebuie facut. noi revelioane si craciun aici le-am facut cu tot familionu acasa (in familia sotului) cu copii cazati chiar si 2-3 in camere in patuturi pliante sa doarma, iar noi la masa.
You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05
Miha-Andreas spune:
Noi sintem departe d parinti.Pe mama mea nu am vazut-o de 5 ani, este foarte greu.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/mihaela_sverige/my_photos
maru spune:
imi pare rau ca nu aveti ajutor, imi pare tare rau...
povestea mea e cam asa:
m/am casatorit fara voia parintilor mei, care s/au opus din rasputeri, socri n/au avut nimic de zis, au fost alaturi de noi.
Dupa cativa ani a venit brotacul pe lume...cand le/am zis ca sunt insarcinata, parintii mei au incetat brusc sa mai fie furiosi pe mine, pe sot, pe ei...am avut o sarcina linistita pana cand in luna a 7/a am facut eclampsie si am nascut prematur! M/au ajutat ambele bunici f mult, parintii mei au avut grija de brotac, cu mult curaj pentru ca avea doar 2,4 kg la externarea din spital, iar socri cu bani, un prematur inseamna ffffmulti bani!
Apoi parintii mei s/au hotarat sa se mute la tara, intr/un catun la munte , au luat o casa darapanata pe care au refacut/o cu mainile lor, cu ajutorul nostru financiar, pe o parte ne dadea mama soacra, pe o parte duceam la parinti, nu bani ci toata mancarea brotacului care a stat cu ei acolo, gaini, hrana pentru pasari, apoi clocitoare si tot asa! au fost ani nebuni, fratele meu ramasese singur acasa, ai mei nu au vandut apartamnentul, sa aiba el unde sta, dar manca la noi, ii spalam noi, membru plinin familia mea, sotul meu il considera ca fratele lui...
Apoi cand brotacul a facut 5 ani,l/am adus acasa, l/am dat la camin si am hotarat ca din acel moment numai noi suntem parinti, pentru ca de la socri nu am primit decat ajutor banesc, dar as fi vrut sa stea cu baiatul cand am eu nevoie, nu cand vor ei, nu e animal de expozitie sa il scoata in parc ca sa faca impresie la vecine in cartier
si atunci a inceput alergatura dus baiatul la camin, fuga la servici, nu avem masina, socri aveau 2 in fata blocului... de la servici fuga la camin, luat copilul, facut piata, noroc ca manca la camin, facut ceva de mancare...curatenie, joaca
cand s/a imbolnavit baiatul, cand a racit, inevitabilele raceli de la camin, soacra mi/a spus ca mai vine o zi sau doua, sa am grija sa se insanatoseasca ca nu mai sta cu el...
Am un copil tare cuminte, e o placere sa petreci timpul cu el, dar....
apoi a venit scoala, l/am luat cu mine la scoala, la o colega lectiile numai noi doi, stat noaptea si gatit, curatenie, lectii, program extra, mers cu baiatul la sport in parc, la muzee
Sa nu fiu inteleasa gresit, am sprijinul sotului meu, dar el ne/a salvat la eclampsie si a ramas cu o frica nedeclarata sa nu patim ceva, eu si baiatul,
de exemplu am luat bicicleta si trebuia sa mearga in parc sa il plimbe , sa il invete, ce credeti ca a facut, s/a apucat de invatat pentru licenta care ramasese suspendata odata cu nasterea baiatului, de fapt am dat eu toate examenele in invatamant si cum nu au fost bani pentru amandoi....a luat licenta dar bicicleta am daruit/o cuiva pentru ca ramasese mica...
norocul meu este ca brotacul invata foarte usor, dar au venit niste momente mai dificile, cand a trebuit sa fiu saptamani intregi in comisii la inspectorat si cum sotul lucreaza pana tarziu, cand am cerut sprijinul socrilor, mi/au spus ca ce imi trebuie comisii, de ce nu stau acasa cu familia...atunci copilul a plecat de la scoala la o colega care are baietii dr in tara, si care sunt bunici mai bunici decat socri.
Nu ma intelegeti gresit, nu ma mai afecteaza, am decis sa plecam in Canada, acolo cine ma va ajuta?
va trebui sa ne descurcam! mai ales ca ne mai dorim un buratec!
traiti fiecare moment cu bucurie si speranta alaturi de prunc, invatati sa va bucurati de fiecare clipa, fiecare clipa are magia ei,
parintii vor regreta mai tarziu cand vor avea nevoie de sprijinul vostru si pe care din nefericire il veti da asa cum ati fost tratate
Canada, here I come!!!
maru spune:
Revin , cu scuzele de rigoare daca ieri am fost un pic taioasa!
e foarte greu cand pruncul e mic, e absolut normal sa simti ca nu mai poti
dar fiecare varsta are frumusetea ei, incercati sa va bucurati de fiecare moment! stiu ca e greu atunci cand oglinda apuci sa o vezi doar cand te speli pe dinti, dar luati doar ce e bun...parintii nu vor sa fie bunici? si ce daca, ei pierd!
nu va ajuta? ei pierd, pierd clipe cu nepotul, clipe care nu se intorc, nu vor putea povesti peste ani nimic de la aceasta varsta!
Canada, here I come!!!