Religia si arta (3)
Deschid eu alt subiect ca ma simt cu musca pe caciula ca, nerfata foarte de parintele Savatie, am contribuit cu brio la devierea discutiei... Si mi-e ca vine maine (sau azi) Sabina, si cand vede ce s-a ales de frumusete de subiect...
Asa ca purcedeti domniile voastre da capo, si anume de aici:
quote:
Originally posted by Sabina
Am citit mai demult diverse pledoarii contra arta daca esti o persoana religioasa.Cum ca Dumnezeu ar fi de-ajuns pentru a-ti umple sufletul.
Pe de alta parte...as vrea sa discutam si despre cum arta reflecta credinta autorului.
Sa analizam de pilda creatii din diverse parti ale lumii...nu poti spune ca sari indian e mai urat decat costum popular romanesc, de pilda, si sunt rezultatul culturii a doua popoare cu doua religii total diferite.
Pentru o persoana religioasa Viata Vesnica e supremul scop.dar intre timp traim aici, pe acest pamant.Ceea ce uneste un ateu cu un credincios cred eu ca e nevoia de frumos.Si unul si altul traiesc pentru asta.Cel putin asa cred eu,ca toate stradaniile astea , sa am salariu mai mare, etc etc nu sunt ca sa pot sta linistit la ora 21 sa ascult stirile...ci pentru a avea acces mai mult la frumos, la o carte, la un o muzica, la un tablou etc etc.
Pe de alta parte...toti marii creatori(ma refer la muzica) au fost credinciosi.Chiar si Beethoven care a aratat cu pumnul la Dumnezeu.Nu mai vorbim de Bach, care scris cea mai minunata muzica care exista pe acest pamant ,fiind extrem de credincios,scriind fiecare sunet pentru a-L slavi.
Deci eu cred ca nu poti fi creator daca nu crezi.e imposibil sa fii autentic fara sa fii inspirat de Dumnezeu,(asta nu inseamna ca oricine crede poate compune, picta etc)
_______________________________________________________
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
Raspunsuri
irina.c. spune:
Un articol interesant,scris de parintele Staniloae:
www.angelfire.com/folk/frasi/docum/arta_la_romani.html" target="_blank">Arta la romaniIrina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
myrrha spune:
Din articolul parintelui Staniloae, ca si din alte fapte simple (maicutele de la minastiri care tes sau picteaza, iconografia, muzica psaltica, o arta si o stiinta in sine, minastirile si bisericile atent pictate din ortodoxie) mi se pare evident un singur lucru: ortodoxia nu respinge arta, dimpotriva, atita timp cit e ortodoxa sau macar apartine unor popoare ortodoxe. Intr-adevar, critica parintelui Savatie se refera numai la arta occidentala, in speta catolica/protestanta, pe care o vede, asa cum toti ortodocsii ii vad pe catolici, mindra.
Discutia catolici/ ortodocsi mi se pare ca n-are nici un rost aici. Sabina nu va mai avea nici o problema daca se va indeletnici strict cu muzica bizantina de pilda. Sau se va indeletnici o vreme cu muzica occidentala, dupa care o va depasi prin cea locala, rasariteana.
conchita spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Sabina nu va mai avea nici o problema daca se va indeletnici strict cu muzica bizantina de pilda. Sau se va indeletnici o vreme cu muzica occidentala, dupa care o va depasi prin cea locala, rasariteana.
ai fost o dulce! dar ma indoiesc ca ai dreptate. de ce ar fi ortodoxia interesata de forma, ca doar tu spuneai ca fondul e cel care produce bataile de cap interconfesionale.
gandacelu spune:
dragele mosului, tocmai am gasit o conferinta a Pr. Rafail care discuta cam ce ne-am batut noi capul aici
http://www.resurse-ortodoxe.com/Predici/Predici.htm
este conferinta filocalie-eshatologie
exact despre filo-kalos (iubirea de frumos), estetic, evolutia pictorulului care va deveni apoi Arh. Sofronie...
:)
mami de ileana si ioachim
myrrha spune:
quote:
Originally posted by conchita
de ce ar fi ortodoxia interesata de forma, ca doar tu spuneai ca fondul e cel care produce bataile de cap interconfesionale.
io am zis asta? nu mai tiu minte.
stii care-i chestia? Am observat ca tu crezi in arta pentru arta, si ii opui arta angajanta, militanta. In timp ce eu nu cred asta. Cum am mai zis , cred in mesaj, in sensul ca forma si mesajul sint un tot foarte greu separabil.
Daca arta ar fi arta in sine, atunci ar fi idolatrie, nu? Forma fara transcendenta.
Nu cred ca arta ortodoxa e asa ceva. E arta, pur si simplu, cu forma si mesaj, la fel ca arta chineza sau arta incasilor. Mesajul le diferentiaza, procedeul este acelasi.
Gandacelu, incerc sa ascult conferinta parintelui Rafail Noica, dar se deschide destul de greu. Rafail Noica a fost anglican, nu, la inceput? Tu stii ce parere avea Noica tatal de asta? De "orientarea religioasa" a Siminei Noica stii ceva?
Sabina spune:
buna seara!
iete c-am revenit.
uite, acu o sa raspund la ce-mi aduc aminte din partile trecute.
Conchita...eu nu cred ca putem vorbi de "ateism temporar".In opinia mea, in momentul creatiei nu prea te mai gandesti la nimica.decat sa-ti iasa
pt ca marea lupta care se da e de a exprima in mod inteligibil ceea ce am putea numi "starea de gratie", inspiratia etc.Momentul ala e extrem de scurt...ideea initiala e extrem de puternica si de obicei se lasa greu prinsa.Aici intervine tehnica.Sigur, in momentul "tehnic", al materializarii ideii initiale artistul e destul de chinuit, dar stii de ce? pentru ca el trebuie sa recontituie ,in timpul lucrarii respective, cu ajutorul memoriei, momentuil acela de geniu, clipa de inspiratie, starea de gratie.(si cu asta v-am zis si tema doctoratului meu)
Cum poate fi efortul asta de remomorare continua centrat pe sine? e centrat pe idee, in opinia mea momentul acela unic e legat de Divinitate, asta vroiam sa spun printre altele.
si inca ceva.
eu greu in secolul asta sa scrii religios"pur sange" ca sa zic asa.Adica, daca vei folosi in compozitia muziocala o melodie bizantina ca atare nu faci decat sa fii penibil.Eu nu ma refeream la creatia religiuoasa(de aia mica discutie in contradictoriu din prima paerta, dintre mine ci Conchi care ma ruga sa nu sterg cu buretele pe artistii care nu se considera religiosi)
Sacrul a devenit superfluu...e de-ajuns sa puna vreun compozitor un titlu de genul "Lauda Domnului" sau Apocalipsa" etc etc si te simti obligat sa respecti acea creatie.ori asta n-are nici o legatura cu sentimentul religios, el poate fi complet absent din lucrare.In schimb, altele care se numesc "polimorfie 234" sunt pline de Dumnezeu(sau de Frumusete, pt atei)
si chiar nu vreau sa discutam despre catolicism ortodoxie etc.Artistii nu se pot categorisi asa.Bach a fost protestant de exemplu.Musorgski rus (deci ortodox), Ceaikovski de asemenea.Hai sa nu ne copilarim.N-are legatura religia cu geniul artistic.
Ci sentimentul religios poate avea legatura cu producerea artei.
Acuma despre Savatie.Il inteleg, lui nu-i mai trebuia.Dar ....eu nu am fost niciodata atee.Nici macar o singura secunda.N-am mers la biserica o perioada(intre 17 si 25 de ani).Dar asta nu cred ca ma face atee.Si n-as putea sa renunt la compozitie, chit ca nu sunt nici macar Salieri.
Si pe de alta parte...bach si-a dorit doar sa infrumuseteze muzica de rit, .A creat cu Dumnezeu in gand.Cum sa fie Bach ateu cand compunea??? e imposibil.
Ceea ce m-a dat peste cap a fost virulenta articolului...si faptul ca m-a facut sa am indoieli(de genul oricum totul e desertaciune etc)(.Deci articolu asta era sa ma intoarca din drum, insa e adevarat ca l-am citit intr-o peroada de depresie profesionala, inerenta terminarii studiilor de altfel, acuma mi-a trecut:)
hai ca ma intind si devin incoerenta, cum bine a observat tata lui Toma.
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
conchita spune:
quote:
Originally posted by myrrha
stii care-i chestia? Am observat ca tu crezi in arta pentru arta, si ii opui arta angajanta, militanta. In timp ce eu nu cred asta. Cum am mai zis , cred in mesaj, in sensul ca forma si mesajul sint un tot foarte greu separabil.
Daca arta ar fi arta in sine, atunci ar fi idolatrie, nu? Forma fara transcendenta.
Nu cred ca arta ortodoxa e asa ceva. E arta, pur si simplu, cu forma si mesaj, la fel ca arta chineza sau arta incasilor. Mesajul le diferentiaza, procedeul este acelasi.
nuuuuu, stai sa-ti spun! ca poate nu m-am exprimat prea clar pana acum. eu cred asa: 1. ca pentru arta nu exista definitie exhaustiva 2. ca fiecare forma de arta are dreptul sa existe; de aceea m-am disputat cu tine pe tema artei militante(care, la tine, detine rolul principal) si m-as fi contrat si cu cineva care ar fi sustinut suprematia artei pentru arta. 3. artistul ala in sens romantic e un damnat si-un complexat; artistii din epoca cc consumista de azi se incadreaza in alte descrieri. 4. arta nu este exclusiv Buna, in sensul ca orice inspiratie are divinul ca sursa si ca serveste o cauza nobila. 5. daca creatorul alege arta drept cale de mantuire, e logic sa renunte la metoda asta, sau s-o transforme, odata ajuns foarte aproape de sfintenie. sau, daca mai continua sa creeze, atunci n-o mai face pentru el, ci pentru cei din jur. Concluzie: fiecare caz ( de creator/obiect creat) trebuie judecat in parte si nu inchirchit in patul lui procust ca sa ne satisfaca noua asteptarile. cand e vorba de continut, creatia serveste primordial creatorului, pe el il elibereaza de ce l-o elibera -fie ca-s certitudini religioase, fie angoase, fie furii existentiale, ba chiar from the dark side. In acest caz, creatorul ii este egal lui Dumnezeu ca intentie, sau ca act de libertate, nu stiu sa explic prea bine. dar nu la Dumnezeu te gandesti cand creezi ca posedatul, in nici un caz! depun marturie, fara jena si fara falsa modestie, ca stiu foarte bine ce valoare are ce am scris cand am scris. pe de alta parte, cand vorbim de receptor, deja nu mai vorbim de arta, ci de sociologie, psihologie, whatever. cuvantul s-a corupt deja odata ajuns in media. cand e receptionat de receptor e distorsionat de-a binelea, pentru ca e "tradus" in termenii de educatie, experienta, intelegere, inteligenta, inspiratie creatoare chiar.
conchita spune:
quote:
Originally posted by Sabina
Conchita...eu nu cred ca putem vorbi de "ateism temporar".In opinia mea, in momentul creatiei nu prea te mai gandesti la nimica.decat sa-ti iasa
am zis "putin ateu", nu "ateism temporar". :-)) sau, ca sa nu se mai bosumfleze Gandacul ca nu ne pricepem la definitii, rectific acush: creatorul care e inca intru arta totalmente, nu poate sa fie decat in lipsa partiala a lui Dumnezeu. e ca si cum l-ar lasa pe Dumnezeu nitel in culise. ca sa fiu si mai clara: muzica lui bach e in primul rand psalm, si dupa aia, colateral, muzica-muzica. in cazul creatorilor care nu se inchina lui Dumnezeu (si eu sustin ca au tot dreptul!), arta lor e in primul rand arta, si dupa aia cautare subconstienta de...Dumnezeu stie ce cauta creatorii. :-))
cataghe spune:
Mie una mi-e tare greu sa inteleg cum devine chestia asta cu artistul care se apropie de sfintenie si renunta sa mai creeze. Pentru ca artistul autentic traieste prin si pentru arta sa, ea face parte din viata lui si nu poate fi altfel. Prin urmare, e exclus sa vina un moment cand el sa isi spuna "gata, sint suficient de aproape de sfintenie, pot sa ma opresc de a mai crea", iar s-o faca spontan si fara sa-si puna problema e putin probabil, repet, in situatia in care e artist autentic - poate ne spune mai multe Sabina despre asta si despre asertiunea ca atunci cand creeaza artistul e posedat si nu e cu gandul la Dumnezeu. Pana la urma e si asta o munca sustinuta, care presupune efort. Cati dintre voi, cand sunteti concentrati asupra muncii voastre, va ganditi, atunci in momentul ala, la Dumnezeu? Asta insa nu inseamna ca sunteti "posedati", ci concentrati - sau cel putin asa sper!
In rest, exact cum a spus Qsar, mergand pe rationamentul asta poti sa faci orice, poti sa fii orice, si sa fii mai mult sau mai putin cu gandul la Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui sa vina un moment in care oricine care lucreaza la mantuirea personala sa lase totul jos si sa se dedice lui Dumnezeu. Asta totusi nu se intampla si personal ma indoiesc ca numai cei care se calugaresc se mantuiesc.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
Ira spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Mie una mi-e tare greu sa inteleg cum devine chestia asta cu artistul care se apropie de sfintenie si renunta sa mai creeze. Pentru ca artistul autentic traieste prin si pentru arta sa, ea face parte din viata lui si nu poate fi altfel.
Exact, sunt perfect de acord, dar raspund la aceasta afirmatie strict scoasa din context, nu stiu unde ai citit asta.
Salutari din Medgidia gastii DC-isteeeeee !
Sabinutza, te pup .