Religia si Arta (2)

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns qsar spune:

Si ca sa ma "compromit" de tot, gasesc Jesus Crist Superstar mai inspirant decat o priceasna :)).

Q


Honi soit qui mal y pense...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

La intrebarea Catalinei : ma refeream la balanta, la masura lucrurilor, nu la extreme.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
Am deschis din cauza articolului pr Savatie, pe care nu-l mai gasesc si care m-a dat total peste cap.

Sabina, cred ca asta este articolul lui savatie de care spuneai:
www.geocities.com/levitki/arta/arta.htm" target="_blank">Arta ca monument al despartirii omului de Dumnezeu

Cateva pasaje din articol mai reprezentative pentru discutia de fatza:



Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este ca primul traieate pentru a-si asigura un viitor in vesnicie, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desarta. Viata acestuia graviteaza in jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce il determine pe omul necredincios sa creeze. "Pe mine mie reda-ma", zice omul necredincios. Credinciosul zice: "Pe mine Tie reda-ma".De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul e intilnirea cu Dumnezeu si anuleaza metoda, adica arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metoda pentru necredincios devine scop. El se infige in metoda ca intr-o plasa de paianjen, o plasa pe care tot el a pregatit-o ai de aceea nici nu-i sesizeaza pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Intepenirea in sine insusi. Toata istoria artei nu este decat o parada a unor oameni complexati. O parodie a neputintei.

Dupa trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se invirte in jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, ai vede ca el, de fapt, este cu mult mai mic decit asteptarile sale. El este ca o strecuratoare de brinza,care, dupa ce a curs zerul, s-a facut revoltator de mica rasturnind toate socotelile celor ce s-au strins s-o manannce. Si omul incearca sa scoata din acest bolovan sensuri care sa-ii sporeasca valoarea.

Lumea a saracit enorm datorita mentalitatii sale "artistice". Omul modern sufera de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface in arta. Viata insasi a devenit o arta, o arta proasta. Omul nu-si mai traieste viata sa reala, ci o viata virtuala.




_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Ma lamureste si pe mine cineva, va rog, care a fost postarea asa de "inflamanta" a Myrrhei? Ca io n-o gasesc si pace, si nu inteleg de ce a sarit lumea asa in sus de trei metri... si ma simt frustrata, de!, ca la mine-i noapte pana va certati voi acilea.

Amuleta, ok.

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by Elena


Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este ca primul traieate pentru a-si asigura un viitor in vesnicie, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desarta. Viata acestuia graviteaza in jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce il determine pe omul necredincios sa creeze. "Pe mine mie reda-ma", zice omul necredincios. Credinciosul zice: "Pe mine Tie reda-ma".De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul e intilnirea cu Dumnezeu si anuleaza metoda, adica arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metoda pentru necredincios devine scop. El se infige in metoda ca intr-o plasa de paianjen, o plasa pe care tot el a pregatit-o ai de aceea nici nu-i sesizeaza pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Intepenirea in sine insusi. Toata istoria artei nu este decat o parada a unor oameni complexati. O parodie a neputintei.

Dupa trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se invirte in jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, ai vede ca el, de fapt, este cu mult mai mic decit asteptarile sale. El este ca o strecuratoare de brinza,care, dupa ce a curs zerul, s-a facut revoltator de mica rasturnind toate socotelile celor ce s-au strins s-o manannce. Si omul incearca sa scoata din acest bolovan sensuri care sa-ii sporeasca valoarea.

Lumea a saracit enorm datorita mentalitatii sale "artistice". Omul modern sufera de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface in arta. Viata insasi a devenit o arta, o arta proasta. Omul nu-si mai traieste viata sa reala, ci o viata virtuala.






Coreeeeect, asta e una din cele mai "glorioase" manifestari de habotnicie pe care le-am vazut pana acum! Vai de capatzana noastra!

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by qsar
Ok, recunosc ca am trisat. Putin. Hai sa o luam altfel, nu din punct de vedere artistic: Ii este mai placut lui Dumnezeu Rubliov care i-a dat chip (fortez un pic, de acord) sau tata Maria a lu' mosu' Gavril Somatca de pe valea Bistritei, care picta. Naiv. Sfintii ii facea numai asaaa, niste contururi fara chip; si cand am iscodit-o a lasat ochii in jos si-a soptit ca nu indrazneste pana intr-acolo...
Sigur, posteritatea ca posteritatea... Dar in topul meu personal conduce tata Maria lu' Gavril.

Q



Q, dar de ce trebuie sa fie ori unul, ori altul? "amandoi" ce are, ma rog? e si asta o forma de elitism, sa stii, dar spre extrema pasunista. :-)) adica hai sa tinem cu poporul impotriva artistilor cu fitze, cam asa suna. de ce nu-i putem masura si, implicit, aprecia pe fiecare cu masura potrivita, in loc sa-i tot ierarhizam atata spre folos personal? zic personal, ca da bine sa tii cu maria lu' gavril in timp ce altul e destul de neinspirat sa se declare fan renascentist. :-)) ce nu pricep eu este legatura pe care o sugerezi intre maria lu gavril si lautrec. zi-mi si mie care e, rogu-te!

Vlad si Myrrha, ori is oarba ori is oarba ca nu vad unde a zis myrrha ce a inteles vlad ca fiind super grav si, deci, motiv intemeiat pentru vlad sa se botosheze. myrrha, nu sterge nika, pliz!ia, faceti pace, ce steti copii?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lilanda spune:

Huuuh, am citit ce scrie Savatie (fost scriitor rebel prin lumea ieseana) si constat ca, in orice religie, si ortodoxismul sufera de extremism!!! Si inca unul revoltator de vanitos...
Ai dreptate Sabina sa fi data peste cap pentru ca, potrivit lui Savatie, tu daca esti artista, n-ai nici o sansa de-a ramine si credincioasa...:-((


pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by Elena

quote:
Am deschis din cauza articolului pr Savatie, pe care nu-l mai gasesc si care m-a dat total peste cap.

Sabina, cred ca asta este articolul lui savatie de care spuneai:
www.geocities.com/levitki/arta/arta.htm" target="_blank">Arta ca monument al despartirii omului de Dumnezeu

Cateva pasaje din articol mai reprezentative pentru discutia de fatza:



Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este ca primul traieate pentru a-si asigura un viitor in vesnicie, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desarta. Viata acestuia graviteaza in jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce il determine pe omul necredincios sa creeze. "Pe mine mie reda-ma", zice omul necredincios. Credinciosul zice: "Pe mine Tie reda-ma".De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul e intilnirea cu Dumnezeu si anuleaza metoda, adica arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metoda pentru necredincios devine scop. El se infige in metoda ca intr-o plasa de paianjen, o plasa pe care tot el a pregatit-o ai de aceea nici nu-i sesizeaza pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Intepenirea in sine insusi. Toata istoria artei nu este decat o parada a unor oameni complexati. O parodie a neputintei.

Dupa trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se invirte in jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, ai vede ca el, de fapt, este cu mult mai mic decit asteptarile sale. El este ca o strecuratoare de brinza,care, dupa ce a curs zerul, s-a facut revoltator de mica rasturnind toate socotelile celor ce s-au strins s-o manannce. Si omul incearca sa scoata din acest bolovan sensuri care sa-ii sporeasca valoarea.

Lumea a saracit enorm datorita mentalitatii sale "artistice". Omul modern sufera de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface in arta. Viata insasi a devenit o arta, o arta proasta. Omul nu-si mai traieste viata sa reala, ci o viata virtuala.




_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)



uau, si eu nici nu citisem articolul asta cand avusei revelatia ca dupa ce ai ajuns la smerenie, credinta (mai ales la linistea si impacarea date de credinta), alta cale mai logica decat sa renunti la arta nu se exista. sa renunti sa o creezi, la asta ma refer. dar renuntarea vine natural, nu te forteaza nimeni. asa cred si eu, ca tulburarea se impaca primei faze, aia de cautare - asta daca vorbim de arta la care se refera Sabina, arta care te azvarle spre Dumnezeu. arta asta e ca trenul, un mod de a ajunge la destinatie. cobori fara regrete de ce ai lasat in urma (peisaje derulate in graba, fara consistenta) si te pregatesti pentru un alt soi de calatorie metafizica, in care creatia artistica nu prea are cum sa-si mai gaseasca locul. eu asa cred, ca odata artist nu poti sa fii decat ateu, iar odata credincios (in mod real, nu declarativ) e imposibil sa-ti mai tremure pensula/pixu'/clapa de pian sub degete, odata cu sufletul, cum ti se intampla altadata. poate sa n-am dreptate, dar stiti cumva un artist religios care reda suferinta de sa te loveasca in moalele capului cum zice Lilanda, mai ceva decat o face un artist ateu? eu nu stiu nici unul. desi, daca exista, ma intreb cum de reuseste sa re-creeze suferinta metafizica, atata vreme cat nu se mai afla in postura sa o experimenteze.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tata lu Toma spune:

Daca intr-adevar articolul citat de Elena sta la baza discutiei noastre atunci eu am venit sa va spun "pe mine sa nu (mai) contati"


v
ps.da-mi pare rau pentru ca vad ca gasisem metoda de a va capta interesu'







_
Sunt moderator dar ma tratez

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by lilanda

Huuuh, am citit ce scrie Savatie (fost scriitor rebel prin lumea ieseana) si constat ca, in orice religie, si ortodoxismul sufera de extremism!!! Si inca unul revoltator de vanitos...
Ai dreptate Sabina sa fi data peste cap pentru ca, potrivit lui Savatie, tu daca esti artista, n-ai nici o sansa de-a ramine si credincioasa...:-((
(Sper ca Savatie sa nu fi ajuns Sfint Parinte, nu???)

pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet



hm...fetelor, Lilanda, lamuriti-ma si pe mine, punct cu punct ce vedeti voi extremist in pasajul ala, va rog? Lilanda, pai nu tocmai ziseram noi ca artistul e ateu, de fapt? si ca tot ce nazuieste el si ce creaza e zadarnicie, ca doar creaza o lume iluzorie, inexistenta sau, cum zice parintele Savatie, virtuala? daca o zice Savatie, atunci gata, e nasol. daca o zicem noi, atunci e logic. nu pricep, sincer, ce v-a necajit in spusele parintelui, explicati-mi si mie.

Mergi la inceput