Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(11)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 10

Mirunda spune:

Ziua buna, fetelor! As avea o intrebare, poate aveti voi vreo idee: caut un post de radio, care sa transmita live Litughia pe Internet, dar, din pacate, nu am gasit nimic...aveti voi vreo idee, veun link folosibil de un astfel de radio?
Mirunda

PS Mihaela, si mie imi plac enorm articolele din Formula As de la "Spiritualitate"....sunt superbe...

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Ne-am mutat in Franta......URAAA!!!

irina.c. spune:

Mirunda,vezi aici :
http://radio.trinitas.ro/Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA

amuleta spune:

Sintem tot mai putin crestini, ne facem cruce dar nu traim crestin. Uite ce zicea Father de Lubac despre anii 40 parca : "It is not true, as is sometimes said, that man cannot organize the world without God. What is true is that, without God, he can only organize it against man."
In traducere "Nu este adevarat, asa cum se spune, ca omul nu poate organiza lumea fara Dumnezeu. Ce este adevarat este faptul ca, fara Dumnezeu, el o poate organiza doar impotriva omului". Se referea la umanismul ateist.
Cel mai cumplit este faptul ca refuzam sa ne inmultim, gasim scuze "este greu, n-avem bani...". O sa iau propriul meu exemplu : as putea sa mai am un copil sau doi dar mi-e frica. Mi-e frica de ziua de maine. Ei, ce crestinism de parada e si asta ? Sint un animal al scuzelor. Nu vreau sa polemizez cu nimeni, fiecare se stie pe sine si asa cum ne stim fiecare nu ne stie nimeni. Erau doar niste concluzii pe marginea unui articol pe care l-am citit despre imbatrinirea Europei.

conchita spune:

quote:
Originally posted by amuleta
Sint un animal al scuzelor.

asa ma simt si eu de la o vreme, ca scolarul lenes care zice ca daca ar avea creion de nu stiu care, caiet fitzos si computer ultra super, ar putea invata mai bine. mereu ne poticnim de conditiile in care traim, mofturosi si ingrati, uitand ca in conditii perfecte e super usor sa fim si noi perfecti. si unde ar mai fi meritul perfectiunii daca ni s-ar fi creat toate conditiile? istoria dovedeste, prin adam si eva, ca nici macar cand ni s-au creat toate conditiile (in rai, langa Dumnezeu), nu ne-am invrednicit de altceva decat de rau, neascultare, minciuna si tradare. cand ne-a dat Dumnezeu insusi totul, am cartit, jinduind la rau. acum, ca suntem de capul nostru cu liber arbitru si tot, dam vina tot pe Dumnezeu pentru catastrofele carora le suntem autori si pentru neputintele si mizeriile noastre. ne meritam soarta de carcotasi nefericiti. cateodata ma gandesc daca il meritam pe Iisus, pe el si moartea sa pentru pacatele noastre. ca noi inca ne iubim pacatele, ne servesc de scuza pentru pacate si mai mari. iluzia cea mai tragica este ca ne mantuim daca credem in El asa cum ne duce pe noi capul, cu masura noastra meschina, pentru ca El e bun si ne iarta tot, oricum.

amuleta spune:

Conchita, vezi bine ca Dumnezeu a hotarit ca sintem vrednici de jertfa lui Hristos, ca altfel nu se jertfea. Inainte de a se casatori, se ducdoi la preot sa vorbeasca si sotul zice "parinte, ma simt ca si cum nu-s vrednic de ea, nu stiu de ce se marita cu mine" si popa de colo " Asta nu-i treaba ta sa hotarasti, daca esti vrednic sau nu de ea, e treaba ei sa hotarasca". Asa si cu Dumnezeu.

conchita spune:

amuleta, stii, ma gandesc cateodata ca noi, oamenii, interpretam gresit pana si pacatul originar. noi zicem ca uite, daca am fi ascultat de Domnul, nu am rataci acum prin lume ca vai steaua noastra, vesnic nefericiti si nemultumiti, neiubitori etc. pe cand, dupa mine, adevaratul pacat originar e faptul ca, prin neascultare si minciuna, am facut posibil sacrificiul lui Iisus. pentru ca daca am fi fost cu adevarat vrednici, nu i-am fi provocat atat de multa suferinta nemeritata pe cruce. zicem trufasi "El ne iubeste, El ne iarta", dar noi ce pacatele noastre de iubire oferim? fiecare pacat de-al nostru e inca o lovitura de bici pe corpul lui Iisus, eu asa cred. da, El indura si iarta, dar asta nu schimba nimicnicia noastra, desi ar trebui.

Caci ei nu dorm daca nu au facut raul, le piere somnul daca nu au facut pe cineva sa cada - Pilde.

amuleta spune:

O, suflet contorsionat, pastreaza speranta !

conchita spune:

quote:
Originally posted by amuleta

O, suflet contorsionat, pastreaza speranta !

dar nu vorbeam despre speranta, ci despre Cale. ca de cand povesteste Gandacu despre sfinti, meditez si eu, ce sa fac.

ma gandeam ce inseamna dragostea de Dumnezeu pentru sfinti. ca urmeaza intr-un fel zicerea americana - nu te gandi ce face Iisus pentru tine, ci ce faci tu pentru Iisus- si de-aici concluziile mele despre cum intelegem noi, oamenii, mantuirea, relatia cu Dumnezeu, respectiv cu pacatele noastre. si anume ca suntem caldicei si egoisti, chiar si atunci cand Il iubim. ca Il iubim raportandu-ne la noi, nu la El. in fine.

amuleta spune:

Da...si pe aproapele il iubim tot asa, raportindu-ne la noi si nu la Hristos, zicem "nu pot sa dau atita dragoste, ca se termina si nu mai ramine si pentru mine".
Parca maica Siluana zicea ca-l iubim pe ala din departari, pe "aproapele" abstract da nu-l suferim pe ala concretul de linga noi. Cam banuiesc de ce : ca atunci cind te uiti la vecinu, te reflectezi pe tine in ochii lui si nu-ti place, adica vezi la el toate bubele tale.