Coltul cu dileme
Raspunsuri - Pagina 6
RA spune:
"De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se ca uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup."
Despre asta vorbiti,nu-i asa?
Dar eu nu pot sa cred ca "a lasa" aici are sensul de "a parasi",ci de a intemeia un camin,camin despre care "mama sa si tatal sau" trebuie sa stie macar atat:"ce a impreunat Dumnezeu,omul sa nu desfaca".
Pe de alta parte,respectul,dupa mine,nu inseamna supunere.Daca esti obligat sa fii supus,iti pierzi respectul.
Copiii nu pot si nu trebuie sa fie liant!
Nu e deloc sanatos pentru familie.
Si apoi,ce ar trebui sa lege ei?
Ceva care in mod normal trebuie sa fie un singur trup,adica tatal si mama copilului?
Asa cum,dupa parerea mea,la fel de nesanatos este sa plasezi copiii in centrul familiei,sa le ridici eventual si un piedestal!
De multe ori,asta duce la destramarea familiei si/sau la o perceptie eronata a copilului despre ceilalti.
Copilul ar trebui sa fie un membru al familiei si nu idolul ei!
--------------------------------------------
"Cred ca trebuie sa vezi unde se intilneste aceasta porunca cu cea din Decalog."
-----------------------------------------------------------
Pai nu prea cred ca se-ntalneste!
La evrei,porunca asta cu cinstirea merge pana foarte departe,dar stii de ce?Tocmai din cauza a ceea ce incercam sa sugerez in postul anterior:ei considera ca respectul datorat parintilor nu tre' sa fie conditionat de iubire,ci de Dumnezeu.Pentru ei,cel mai in varsta este automat si mai aproape de revelatie,adica de Dumnezeu.
Asta explica plasarea intre primele cinci porunci si a acesteia!
Noi consideram ca relatia matrimoniala primeaza(ca fiind prima relatie sociala stabilita de Dumnezeu).
Celelalte,TOATE, trebuie,desigur,sa i se subordoneze!
Ei,si de aici pornim in contruirea oricarei pledoarii menite sa ne apere unitatea familiei
Adela99 spune:
"Invatatura Scrisorii catre efeseni uimeste prin profunzimea si prin autoritatea sa etica. Desemnind casatoria, si indirect familia, ca «marea taina» in referinta cu Cristos si cu Biserica, Apostolul Paul poate sa spuna inca o data ceea ce spusese mai inainte sotilor: «Fiecare sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi». El adauga apoi: «Iar femeia sa aiba respect fata de barbat» (Ef 5, 33). Respect pentru ca iubeste si pentru ca se stie iubita. In virtutea acestei iubiri sotii devin un dar reciproc. In iubire e continuta recunoasterea demnitatii personale a celuilalt si a unicitatii sale fara echivalent: intr-adevar, ca fiinta umana, fiecare din ei a fost ales de Dumnezeu pentru el insusi, printre toate creaturile pamintului; totusi, printr-un act constient si responsabil, fiecare face din sine insusi un dar liber pentru celalalt si pentru copiii primiti de la Domnul. Sfintul Paul isi continua indemnul, legindu-l in mod semnificativ de porunca a patra: «Copii, ascultati de parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate. "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta", iata porunca cea dintii cu fagaduinta: "ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamint". Si voi, parintilor, nu intaritati la minie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invataturi si mustrari inspirate de Domnului» (Ef 6, 1-4). Asadar, Apostolul vede in porunca a patra angajarea implicita la respectul reciproc dintre sot si sotie, dintre parinti si copii, recunoscind astfel in ea principiul coeziunii familiale."
www.catholica.ro/documente/index3.asp?id=330" target="_blank">sursa
adrienne12 spune:
As vrea sa vad un parinte care nu-si "irita" copiii la minie!pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos
myrrha spune:
E vorba de intaritare la minie, nu de iritare. Adica sa nu-i provoci si pe ei sa se minie. Exista parinti care fac asta destul de rar. Si oricum ce spune Sf. Pavel e un indemn, nu o constatare...
Oamenii sint vii si trebuie sa tinda mereu catre ceva, asta e in natura lor. Cind sustin ca au ajuns intr-o pozitie imuabila, nu-i a buna.
Daca nici un parinte nu ar stirni minia copiilor sai, la ce bun invatatura Sf. Pavel?
casandra spune:
------------
Copiii nu pot si nu trebuie sa fie liant!
Nu e deloc sanatos pentru familie.
Si apoi,ce ar trebui sa lege ei?
Ceva care in mod normal trebuie sa fie un singur trup,adica tatal si mama copilului?
--------------
Stai sa vezi ca, totusi, copiii sunt liant. Ce ii uneste pe cuscrii, de exemplu? Cum de ajungi sa te inrudesti si sa interferezi cu cineva cu care, altfel, nu ai fi avut nici in clin nici in maneca? Cu cineva care, poate, altfel nici nu te-ar fi interesat? Si, brusc, te trezesti ca faceti parte din aceeasi familie, ca viata copilului tau poate fi influentata de acel cineva,....
Si apoi, sa nu uitam ca omul nu mai este in starea de normalitate pentru care a fost conceput, nu mai e asa "de la sine" sa fii acelasi trup ca si consortul/consoarta. Iar copilul este un liant foarte puternic intre parinti, chiar si in situatia in care acestia se despart. Daca n-ar fi copilul, nici buna ziua nu si-ar mai da. Dar, avand un copil impreuna, vor, nu vor, continua sa relationeze.
RA spune:
Casandra,eu ma refeream la familia formata din mama ,tata si copil/copii,fara a pune la socoteala tot clanul lui papuc.
In acest cadru spuneam ca el,copilul,nu poate si nu trebuie sa fie un liant.Familiile in care se intampla acest lucru sunt niste familii contorsionate,daca vrei,familii in care toti membrii sufera intr-un anumit fel:unul ca trebuie sa suporte,altul ca simte ca nu se poate elibera,iar copilul pentru ca va avea intotdeauna o perceptie eronata despre relatiile interumane.
Daca vorbim de familia largita,adica cam asa
,sigur ca treburile se schimba!
Atunci copilul este un liant,asa cum ai spus,pentru cuscri intre ei,pentru bunica si nora(sau nu
)...
----------------------------------------------------
..."sa nu uitam ca omul nu mai este in starea de normalitate pentru care a fost conceput, nu mai e asa "de la sine" sa fii acelasi trup ca si consortul/consoarta. Iar copilul este un liant foarte puternic intre parinti, chiar si in situatia in care acestia se despart"
------------------------------------------------------------------
Iarasi,ma refeream la familia clasica crestina,un fel de tel de atins,daca vrei.
Deci nu am pus problema unei despartiri nicidecum...Care despartire,daca din nefericire se produce,nimic in lumea asta -inafara de cei doi protagonosti principali- nu poate s-o evite.
Cu atat mai putin s-o "lipeasca"!
Gandeste-te putin la exemplele din jurul tau de familii destramate!
Nu-i asa ca de cele mai multe ori,de fapt numaibuna crestere a parintilor face ca o relatie post divort sa se pastreze "de dragul copiilor"?
Si nu-i asa ca atunci cand acest minim nu exista,nu numai ca relatia nu se pastreaza,dar se si invrajbesc copiii impotriva celuilalt parinte?
De aia revin si zic:cand Dumnezeu a conceput ca prima relatie sociala pe aceea dintre sot si sotie,relatie careia toate celelate trebuie sa i se subordoneze,a stiut El ce-a stiut!
(Si,intre noi fie vorba,cred ca si soacrele stiu sau macar intuiesc asta,de vreme ce sunt asa hulpave...unele dintre ele,vreau sa zic si desigur,nu ale noastre
)
Adela99 spune:
cred ca noua care ne aflam in ambele posturi si de parinti si de copii ne e mai "usor" ... daca nu practic, in viata de toate zilele, cel putin empatic.
cam ce as vrea sa zic: daca eu ca si copil imi cinstesc parintii, iar ei la randul lor nu ma intarata la manie (ca sa respect cuvintele din indemnul Sfantului Pavel) si ne respectam reciproc, orice problema se rezolva chiar si cele care privesc educatia copiilor mei (adica nepotii lor)... si daca eu ca parinte imi respect copilul iar el ma cinsteste, nu exista probleme nici macar pentru parintii mei sau ai tatalui copilului meu ...
acum sa nu intelegeti ca eu vorbesc despre familia mea, e doar o teorie