Gandeste`te o clipa...

Paradoxul vremurilor noastre īn istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici ; autostrazi mai largi dar minti mai īnguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin ; cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii dar mai putin timp ;

avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Rādem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea tārziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urām prea des.

Am īnvatat cum sa ne cāstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pāna pe luna si īnapoi dar avem probleme cānd trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.

Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult dar īnvatam mai putin.

Planuim mai multe dar realizam mai putine.

Am īnvatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce īn ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei īncete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile īn care avem doua venituri dar mai multe divorturi, case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile īn care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care īti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri īn care sunt prea multe īn vitrine dar nimic īn interior. Vremuri īn care tehnologia īti poate aduce aceasta scrisoare si īn care poti decide fie sa īmpartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lānga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curānd si va pleca de lānga tine.

Aminteste-ti sa-l īmbratisezi cu dragoste pe cel de lānga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" partenerului si persoanelor pe care le īndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o īmbartisare vor alina durerea atunci cānd sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de māna si sa pretuiesti acel moment pentru ca īntr-o zi acea persoana nu va mai fi lānga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa īmpartasesti gāndurile pretioase pe care le ai...


If you love something let it go. If it comes back to you it`s yours. If it doesn`t, it never was

gabry spune:

Foarte frumos,dar si dureros de adevarat,ceea ce ai scris.Daca am fi toti plamaditi din acelasi aluat bun,nu ar mai fi bogat si sarac,urit sau frumos,am fi toti egali si ar fi bine.




Mama lui Elena Stefaniasi Mircea

panagia gabri
http://it.pg.photos.yahoo.com/ph/elemir93/my_photos

Iubika spune:

Multumesc gabry!
Cuvintele de mai sus evident nu`mi apartin. Le`am primit asa, anonime, in mail.
Dar sunt cuvinte pe care NU le poti tine doar pentru tine! Daca nu le imparti cu altii, isi pierd menirea....

If you love something let it go. If it comes back to you it`s yours. If it doesn`t, it never was

gabry spune:

Ai dreptate,dar vezi tu,eu sint o fire tare proasta,pling pentru toti amariti acestui pamint,pling pt un cersetor,pt ca ma gindesc 'oare ce-o minca',pling pt toti copiii neajutorati,intr-un cuvint pt toti cei napastuiti de soarta.As vrea ca toti sa fim mai buni,mai intelegatori,dar....nu pot schimba eu lumea.
Eu una nu ma pot gindi doar la mine,dar posibilitatile mele nu sint cine stie ce(material vorbind),asa ca,mai ajut citeodata cu o vorba buna sau cu speranta.
Mama lui Elena-StefaniaSi Mircea

panagia gabri
http://it.pg.photos.yahoo.com/ph/elemir93/my_photos