Unde gresim, unde gresesc?

Daca unora dintre noi Dumnezeu ne-a refuzat dreptul de a fi mame pe cale naturala si gasim "un ceva" aruncat ca un obiect nefolositor pe care il luam, il spalam, il ingrijim si il punem in geam ca pe cel mai pretios cadou de ce suntem tratate cu atit de putin respect?
Daca inima mea explodeaza de atita dragoste si simt nevoia sa ofer de ce-mi este refuzat acest drept?
Trebuie sa ma consider ce-a mai josnica persoana ca am vrut sa iubesc un copil abandonat, ca am vrut sa-i ofer macar 5- 10 minute de dragoste materna?
Am stiut si stiu si acum ca mama poate veni in orice moment sa-l ia, n-am vrut decit in asteptarea ei copilul sa primeasca din cind in cind un pupic parintesc pe frunte- si ...am intilnit oameni care nu au simtit si probabil nu vor simti niciodata durerea prin care am trecut eu cind am inteles ca mama naturala nu voi fi.
Suntem tratate ca si cum am merge la furat de bebelusi.

Ultima speranta!

Briantis spune:

Costi ,zau daca stiu ce sa-ti raspund .Uneori ma gandesc ca sunt incercari la care ne supune Dumnezeu.
Alteori ma gandesc ca lumea asta e cu fundu in sus si ca unii au uitat ce e omenia.
Iar in perioadele cele mai negre ,in care ma apuca disperarea ma gandesc ca poate asta merit ,desi zau ca nu inteleg de ce ,ca nu cred ca sunt cel mai pacatos om de pe lumea asta.

aissa spune:

Costi nu dezarma, drumul pe care l-ai ales nu e nici pe departe usor. Vorbeam cu o tipa cu care ma intalnesc prin parc si e tare mirata cand zic cat de greu e sa gasesti un copil. Lumea din afara subiectului vad copii adoptabili pe toate drumurile. Numai noi care trecem prin asta stim cum e. Numai noi stim ca nicaieri nu esti primit cu covor rosu pentru gestul nobil pe care vrei sa il faci ci, din contra, de multe ori esti tratat destul de aiurea. Noi suntem supusi unui stres de zeci de ori mai mare decat daca aveam un copil nascut de noi.
Pe langa durerea din suflet data de neputinta de a face ceva ce orice tiganca desculta poate sa faca (nu-mi sariti in cap, e opinie personala), mai trebuie sa trecem si prin stresul actelor si mai ales al cautarii copilului.
DAR MERITA!!!!
Orice greutate, orice sut in c...r primit, orice hop intalnesti....totul dispare cand ai copilul. Nu e usor nici atunci, e greu, eu una nu am mai dormit nici o noapte de cand am fata, dar e atat de frumos incat totul a ramas undeva in urma.
Si Corina, nu patim asta din cauza ca "asta meritam", si eu cred ca e un test. Dar ne testeaza Dumnezeu pentru ca ne-a dat niste copii atat de minunatii, sunt niste ingeri care nu puteau fi crescuti de oricine. Asa ca trebuie sa dam acest examen.

O sa vedeti ca totul va fi bine pentru toata lumea.

o mamica fericita spune:

Hai nu dezarmati. Capul sus si nu va dati batuti pentru nimic in lume. suntem aici si suntem alaturi de voi. stiu ca e greu, ca multa lume nu intelege stresul si durerea la care am fost si suntem supusi. tocmai de aia suntem aici pentru a ne sustine una pe cealalta de a ne incuraja. sufleteste, sincer sunt alaturi de voi. tocmai de aceea va spun sa nu va dati batute pentru ca merita. atunci cand va veti strange in brate puiul de om destinat voua o sa stiti ca a meritat tot efortul. totul va fi mai usor cu el alaturi si chiar daca vor mai fi obstacole impreuna le veti invinge. fiti convinse de asta. trebuie sa ne credeti tocmai pentru ca noi am trecut sau inca trecem prin ceea ce treceti si voi. sant convinsa ca incet, incet se va rezolva fiecare problema a fiecaruia iar voi la randul vostru veti incuraja si sustine alte viitoare mamici in a razbate pe acest drum. CURAJ MERITA!


Lorelei si

PS eu la inceput faceam haz de necaz (cand eram in cautarea puiului meu)si fiecare cautare nereusita o consideram ,,greturile de dimineata" si eram convinsa ca pana la ,,termenul de 9luni" va aparea si puiul meu.asa a si fost.

Briantis spune:

Cristina ,cand ziceam ca poate asta merit ,ma refeream strict la mine.Nu mi-as permite sa generalizez cu o astfel de afirmatie.
si asta zic cand mi se inneaca toate corabiile ,nu am pretentia cae si adevarat ,dar cateodata chiar nu stiu ce sa mai cred.

Costi spune:

De ce la orice pas sunte descurajate?
De ce suntem tratate ca intrusi?
Eu stiu si voi stii intotdeauna ca voi fi o rezerva, dar nu multe femei sunt in stare sa ofere dragoste neconditionat unui copil lipsit pt moment sau pt totdeauna de mama.
Cum poti fi medic neonatolog cind te porti asa?

Ultima speranta!

mimsi spune:

quote:

---

Originally posted by Costi

De ce la orice pas sunte descurajate?
De ce suntem tratate ca intrusi?
Eu stiu si voi stii intotdeauna ca voi fi o rezerva, dar nu multe femei sunt in stare sa ofere dragoste neconditionat unui copil lipsit pt moment sau pt totdeauna de mama.
Cum poti fi medic neonatolog cind te porti asa?

Ultima speranta!

---

Costi, imi pare rau pentru ce ti se intampla. Din pacate, in acest moment la noi medicii neonatologi sunt niste mici D-zei in ceea ce priveste copiii abandonati din spitale, chiar daca rasucind legile pe toate partile nu le-am gasit un rol atribuit legal.

urziceanu spune:

Costi spune-mi ce s-a intamplat.De ce esti asa de abatuta ,tu care erai o luptatoare.Nu te descuraja ca stii doar ca ce e al tau e pus deoparte.Femeile care pota vea copii in mod natural nu constientizeaza cat de greu ne este noua sa trecem peste acesta trauma psihica,nu stiu ce insemna ca luna de luna sa astepti ca ...doar...doar.Nu stiu ce inseamna taratamente,inseminari,FIV-uri nereusite,nu stiu ce estea durerea provocata de esec.Si in momentul in care gasesti un pui de om care are nevoie de tine atunci cele care devin mame asa de usor ne privesc cu dispret (chiar daca de multe ori nu o arata) si nu inteleg disperarea noastra de a oferi dragoste unui pui de om caruia ii putem (cu ajutotul lui Dumnezeu!)sa-i schimbam soarta .
Costi gandeste-te ca vom fi MAME.MAME ADEVARATE pentru puii nostrii. Ce travaliu mai mare exista daca nu zilele,lunile in care suferim
in chinurile"facerii"puiului nostru de om.
Curaj!Nu dezarma !Nici eu nu ma las doborata si voi lupta pentru ca f. curand voi descoperii "luminita de la capatul tunelului"






pupici,muuuulti pupici,

corina urziceanu

irina_g spune:

Buna fetelor,
Am citit ce ati scris si m-am intristat rau de tot. Insa este foarte adevarat ce a scris Briantis. Dumnezeu ne testeaza si bb-ul nostru este pus deoparte.
P mine m-a testat deja de 2 ori in sensul ca odata am vrut sa adopt un bb mai mare insa birocratia ma omora si am renuntat iar al doilea bb era mic insa fusese deja.. dat
Poate ca Dumnezeu va vrea sa-l iau pe... al treilea (cand il voi gasi) si de aceea mi-a pus...bete in roate.
Oricum Dumnezeu este sus , ne vede pe toate si ne ajuta pe toate actualele mamici si vitoarele mamici.
Fruntea sus si nu dezarmati in fata greutatilor.Succes
Pupici la mamici si bebici

o mamica fericita spune:

Hai nu mai fiti triste undeva puiutii va asteapta. probabil acel copil nu a fost sa fie al vostru. asta nu inseamna ca nu exista sau nu va exista si puiutul vostru. Curaj. sigur veti devenii mamici si inca unele de nota 1000000000000000000000000 fiti sigure de asta.


Lorelei si

Ana68 spune:

Am citit si eu postarile vostre si ,cu toate ca nu trec prin toate cate treceti voi dragelor,mi-au dat lacrimile citindu-va....Oare prin cate treceti ca sa ajungeti sa aveti un sufletel de copilas...?!Doamne!
Nu am stiut ca poate fi asa de greu sa reusesti sa poti adoptat un copil pe care alta femeie nu si-l doreste sau caruia nu ii poate purta de grija....Mi-am imaginat ca nu poate fi simplu...
Va admir din tot sufletul pentru curajul vostru si pentru daruirea de care dati dovada....Sa va dea Dumnezeu tot binele din lume si sa aveti parte de tot ce va doriti mai mult pe lume:doua manute de copilas,care sa va mangaie obrajii ,un sufletel al vostru,scump,care sa va spuna mama....
Mult succes in tot ceea ce faceti....

Ana-Maria,mami deAlex&Luana