M-am hotarat ......adoptie(18)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 13

patri spune:

Patricia are cercei! Am reusit sa-i gasesc asa cum i-am visat, si culmea ca si pt cercei am fost intrebata ,"pt cati ani?" Era culmea sa spun ca nu stiu, am spus ca e nou nascuta. Ma bucur ca ii am , si ca am ceva ce va purta ea...
Maine am a3-a intalnire cu asistenta, inca nu avem fixata intalnirea cu psiholoaga, si azi avem 60 de zile de cand am depus dosarul, deci trebuia sa primesc atestatul...oare cat mai am de asteptat?
Va pup si ma bucur ca a mai trecut o zi...

patri

patri spune:

Mai,pe unde sunteti? Nu mai e nimeni pe-aici?

patri

pepsica spune:

Simt si eu nevoia sa imi dau cu parerea aici, la ce au zis cei din familie cind au auzit ca vrem sa adoptam: desi ma asteptam sa se bucure mai mult decit au facut-o cind au auzit c a avem de gind a infiem, totusi sint putini reticenti - ma refer la socri si la rudele mele- pt ca probabil , se gindesc ca le ne va fi greu sa gasim un copil, birocratie etc, si nu in ultimul rind, datorita faptului ca acum sint inca fara servici- unele dintre voi stiu ce mi s-a intimplat la sf lunii mai, am fost disponibilizata.. culmea acest lucrum in loc sa ma faca sa amin acest lucru, m-a hotarit si mai mutl pt ca am realizat ca as fi aminat la infinit... ce ma supara cel mai mult nu e ACCEPTUL lor- pe care nici nu l-am cerut.. ci ATITUDINEA.. daca in mod firesc - adica cind astepti un copil fiind insarcinata- toti te coplesesc care mai de care cu intrebari de genul- cum te simti , ti-e rau etc iar unele femei chiar profita de aceasta stare rasfatindu-se, ei bine, noi , cele care adoptam nu avem acest asa zis privilegiu.. nu as vrea sa fiu rasfatata, credeti-ma , ci as vrea sa fiu cumva privita ca o " viitoare mamica" care habar nu are cum va trebui sa se comporte, care are zeci de intrbari si nevoi si care simte nevoia de familia ei.... am fost zilele acestea la nepotii mei - din partea sotului- si la un momemnt dat soacra mea a intrebat cu cine seamana baiatul , si am simtit o impunsatura in inima ca la mine nu va intreba nimeni asta..... plus ca plutea asa o stare de ' taina" nimeni nu a spus nimic desi eu de abia as fi steptat sa fi vorbit despre ce acte am mai facut rost etc...ca si cind ar fi fost un subiect tabu... nepotilor nu le spusese ninei ca si cind ar fi fost cine stie ce taina, si nici mie nu mi-a venit sa deschid subiectul.... acum o sa spuneti ca sint super sensibila, dar totusi, nu ar fi fost normal sa se poarte ca niste bunici care astepta un nepot? sint eu nebuna sau ??

mimsi spune:

Buna!
De citit citesc in fiecare zi postarile voastre, cu scrisul e mai greu. Despre cum au inatampinat cei apropiati vestea...In general bine, dar intr-adevar nu tb sa asteptam sa ne ridice cineva statuie. In fond nici n-avem nevoie de asta. Parerea mea e ca cei din jur accepta cu oarecare compatimire ("vai, saracii, daca n-au putut sa faca...Trebuie sa intre si ei in randul lumii"). Atat ii duce capul, atata fac. Eu n-am asteptat sa ma aprobe nimeni, dar nici sa sape prea mult cu "de ce"-urile si "da' ati incercat tot?". Le-am inchis gura cu "noi am hotarat" si cu asta basta. In ceea ce priveste ce zic socrii...Hai sa fim seriosi: in ochii socrilor vom fi cele care nu pot sa-i dea satisfactia baiatului lor de a i se duce genele mai departe. N-au sa incerce sa ne inteleaga ca femei, ci numai ca persoana care le duce mostenirea genetica mai departe. Si iar n-au sa inteleaga ca sterilitatea e o problema de cuplu si nu doar a unuia dintre parteneri.
Eu in general sunt destul de incapatanata si nu prea ma intereseaza de ce zice X sau Y. Daca mie mi se pare in regula, restul pot sa zica ce vor. Si poate ca reusesc sa transmit chestia asta, pt ca in fata n-a zis nimeni nici "pis". Acum de ce-o fi in spate...chiar nu ma intereseaza. Hai ca am scris ceva, sper ca in curand sa am ce povesti.

silvia_112 spune:

Buna fetelor!
Vreau sa va spun ca eu si sotul meu cand ne-am hotarit sa adoptam un bb nu am spus la nimeni.Am facut dosarul, am obtinut atestatul,desi nu stiau ,foarte multi prieteni si rude ne tot indemnau sa infiem un bb.In momentul cand am stiut sigur ca voi avea printesa acasa ,am anuntat la servici iar spre surprinderea mea am ramas pur si simplu "masca",toate colegele mele au fost super incantate ,m-au felicitat...deci nu ma asteptam la o asemenea reactie.Stiau cati ani m-am chinuit cu tratamente si 3 sarcini pierdut .Cand am adus-o acasa pe printzesa si am anuntat rudele si prietenii,si aici la fel urari.felicitari....Nu stiu mai tarziu cum vor reactiona dar acum spre surprinderea mea toti au fost contrar asteptarilor mele.
Oricum eu va sfatuiesc pe cele care sunteti in curs de adoptie sa faceti ce va dicteaza constiinta ptr. ca asa este cel mai corect.
Nimic nu se compara cu un zambet sau un sunet nou din partea bb-ului,noi suntem acum la ganganit,la vorbit pe limba noastra scoatem noi sunete .Ma simt o femeie implinita din toate pct. de vedere acum.Degeaba aveam noi tot ce ne trebuia daca nu aveam un sufletel pe care sa-l tin in brate,sa-l simt linga mine si sa-i simt inimioara.Nimic nu se compara cu acest lucru.
Pupici la bebici !

patri spune:

Pepsica draga, la inceput nici eu n-am prea cascat gura, pentru ca nu stiam daca e bine ce fac, dar dupa doua zile de gandit bine, cand am hotarat ca asta vreau, am spus tare in dreapta si-n stanga, vorbesc toata ziua si cu toata lumea despre faptul ca voi fi mamica, azi am cumparat cercei, ma uit dupa rochite, cosmeticale de bbici, biberoane, imi cumpar reviste pt mame cu bbici, deci ma pregatesc ca o viitoare mama. Stiu ce carucioare sunt mai bune, si abia astept sa-mi gasesc locul la mamici de...na, ca inca nu stiu luna, da sunt peaproape! Eu zic ca totul depinde de tine, de cat esti tu de hotarata ca vrei copilul asta, pt ca o mama face orice pt puiul ei, si cand ei hotararea, trebuie deja sa incepi sa lupti pt el! Procedura de adoptie nu e usoara, riscurile sunt mari, dar pt ce traim, pt o viata linistita in care nu se intampla nimic, sau o viata plina de provocari dar si satisfactii, cu suisuri si coborasuri, dar care sa te tina activa, vie? Parerea mea e ca o viata fara copii e prea fada...Ma rog, eu n-as putea, pt mine si 2 sunt prea putini...

patri

aissa spune:

pepsica, in primul rand vreau sa te linistesc, vei fi intrebata cu cine seamana. Eu zilnic aud cat de bine seamana cu sotul meu. Oamenii, mai ales cei care nu stiu (dar nu numai), incearca mereu sa gaseasca asemanari, iar copiii oricum imprumuta mimica parintilor si automat toata familia seamana. Nu stiu, eu de multe ori am observat cupluri care seamana foarte bine si parerea mea e ca intr-un cuplu (la fel si cu copilul) care petrec mult timp impreuna incep sa faca aceleasi gesturi si dau impresia unei asemanari. Noi cand am fost la comisie dupa cele 3 luni de incredintare, toti de acolo asta faceau, dadeau cu presupusul cu cine seamana fata.
Si pe mine ma enerveaza fazele cu "ati incercat tot?" si cand zic nu urmarea cu "da' de ce?" Dar asa cum a zis si mimsi le inchid gura cu "asa am vrut".

Fetelor, dragelor, daca va tot ganditi ce va zice lumea vi se va parea si acolo unde nu e o suspiciune. Dar trebuie sa nu ne uitam la ce zic toti. Uite, eu am niste vecini, 2 bosorogi care toata ziua stau la scara si urmaresc ce facem si care normal ca stiu. Si pe langa faze ca cea cu "unde ai fost plecata dimineata cu taxiul? eu: am avut treaba. ea: aaaa, am crezut ca ai fost sa duci fata la parintii tai la tara eu:parintii mei sunt de 2 generatii in Bucuresti, nu am pe nimeni la tara, ea: si fata cu cine ai lasat-o...." si tot asa, ma mai si zapacesc cu chestia: "maaare noroc ai avut maica". Da, am avut marele noroc de a-mi fi gasit fata, asa e, dar din cum o spune parca nu asta zice....si tare ma streseaza. Dar am decis sa fiu mai putin volubila, cu riscul de a lasa iar si iar impresia ca sunt un om rau si al dracu' si cum ma cred altii. Dar decat sa fiu fata buna mereu, sa raspund frumos si sa "stau in sezi" de cate ori ma calca cineva pe coada, mai bine ma rezum la un rece salut si atat. Si sunt decisa ca daca vor aduce vreodata vorba de fata cu mine (ca sunt sigura ca in general suntem tema de discutie) sa le inchid gura rece dar cat pot eu de politicos si sper sa priceapa si sa taca odata pentru totdeauna.

Patri, iti urez sa iti gasesti o fetita asa cum visezi si sa te alaturi mamicilor unde speri. Esti atat de sigura ca ai sa iei o fetita (e de inteles si de ce...) incat de fiecare data cand citesc mesajele tale in care o si numesti....zambesc la gandul ca atunci cand vei cauta un copilas vei gasi un baietel care ti se va lipi de inima si Patricia se va transforma... Abia astept sa vad ce copil iti rezerva soarta!

Mimsi, sper din suflet ca in curand aflam vesti si de la tine! Succes!

Cristina si Alexandra (30.09.2004)

Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

valiburu spune:

Salutare tuturor!
De greutati nu scapi toata viata. Ce cred eu ca este important in cazul familiei adoptatoare: sa fie puternica (atat sotul cat si sotia) ca sa contracareze si sa fie ei insisi convinsi ca ceea ce au facut este bine.De cateva ori s-a intamplat sa aud vorbe rautacioase la adresa copilului si a noastra si tot de atatea ori am raspuns in asa fel in cat nu le mai trebuie sa puna intrebari.
Probleme vor fi mereu. Dar nu tb sa pornesti cu gandul asta rau ci cu gandul bun si frumos. Sunt o multime de oameni care nu stiu sa-si creasca proprii copii asa cum trebuie pt ca nu isi dau seama ce comoara au. In fine ideea asta era: sa fii puternic si convins in propriile tale afirmatii si cred ca rezolvi cateva aspecte.