M-am hotarat ......adoptie(18)
Raspunsuri - Pagina 11
carmens spune:
Bine ai venit printre noi Mariaa. Eu am adoptat printr-o fundatie. De fapt era un centru de tranzit. Totul insa s-a facut prin DPC. Acea fundatie avea un asistent social angajat la DPC. Eu am ales aceasta cale deoarece era o cale batatorita, cum s-ar spune, pentru ca niste prieteni foarte buni adoptasera cu un an inainte o fetita tot de acolo. Comparativ cu fetele care au mers pe calea normala ( DPC) la noi a fost mult mai usor cu dosarele, cu declaratiile la notar, certificatul medical al copilului si altele. Noi nu am fost decat sa semnam, totul a fost pregatit de asistenta sociala. Nu stiu cum functioneaza in alta parte fundatiile dar aici datorita acestei asistente, care pune suflet in tot ceea ce face, care avea si experinta totul merge ca pe roate, nimic nu e lasat la voia intamplarii.
Dar in urma unei discutii cu ea am inteles ca statutul acestor fundatii este incert, ca se vor desfiinta. Tot ea imi spunea ca volumul de munca a crescut si nu fac fata cu toata bunavointa si daruirea lor. Daca inainte un dosar continea 20-30 pagini acum au, fara exagerare, 7 cm grosime.
Ca o concluzie, pot sa-ti spun din experienta si din ceea ce am aflat de la fete, ca nu conteaza de unde ei copilul, totul depinde de asistenta sociala. O asistenta care este eficienta, bine informata si care pune sufletul in ceea ce face este cheia unei adoptii.
Singurul avantaj al fundatiei este ca, copii sunt foarte bine ingrijiti in perioada de tranzit, adica intre maternitate, unde au fost abandonati, si adoptie.
carmen
Otilia
patri spune:
Ce-mi trece mie prin cap acum, stiind ca voi toate mamicile , aveti legaturi cu asistentele voastre sociale- ia puneti o intrebare, ce stiu, sunt copii adoptabili, vor incepe sa apara? Anumite informatii pot ajuta un puiut sa-si gaseasca mai repede mama!
patri
ilinca_tomescu spune:
Vreau sa incep cu multumesc tuturor
Din cauza ca sunt mereu cu putin in urma timpului, nu mi-am dat ocazia - pana in urma cu aproape o luna - sa caut pe internet suficient de mult incat sa va descopar! Nici nu am stiut exact ce este acela un forum pana cand l-am descoperit pe acesta! Am crezut ca nu am nevoie de asa ceva. Ei bine, m-am inselat! Imi sunteti de foate mult folos si pentru asta va multumesc!
Eu ma gandesc sa adopt un copil inca de cand eram eu insami copil! Imi doresc de cand ma stiu acest lucru. Dar a trebuit sa ajung pana aici ca sa o fac sa fie posibil. Tocmai am depus dosarul pentru atestare si ma gandeam ca va dura totul mai putin de 9 luni, cat dureaza normal o sarcina, lucru pe care nu l-as fi considerat cinstit fata de copil si fata de lume, si am descoperit acest forum unde am aflat ca lucrurile nu stau tocmai asa. De atunci intru si citesc mesajele voastre oridecateori am o mica fereastra posibila.
Ne-am hotarat, ca familie, sa adoptam in urma cu 3 ani. Dar sotul meu a fost plecat din tara si nu vroiam niciunul dintre noi sa fie privat de bucuria primilor ani ai copilului nostru. Asa ca am folosit acest timp sa citim cat mai multe despre adoptie si sa ne gandim la asta.
Chiar acum o saptamana am inceput sa construim o casa pentru familia nostra largita. Acum stam in apartament cu un catel si ne-am dat seama ca nu este potrivit sa expunem copilul, asa ca trebuie sa delimitam spatiile, ceea ce in apartament nu este posibil.
Azi dimineata m-a sunat cineva de la Protectia Copilului si am stabilit prima intalnire pt vinerea viitoare!
Am aflat de la voi ca cel mai probabil copilul va avea un trecut inainte de a ajunge in familia lui adoptiva, un trecut despre care eu nu as sti ce sa-i povestesc. Asa ca m-am hotarat sa strang dovezi pentru el, despre acest trecut, asa cum l-am cunoscut eu, sa fac poze de la intalnirile precedatoare, sa fac copii dupa dosarul pentru adoptie, etc etc. Si in paralel fac poze la casa, intai un pamant gol, acum este o groapa si in viitor sper sa fie o casa cu leagane in curte.
Cu bine tuturor!
irina_g spune:
Ilinca, iti doresc succes in lungul si anevoiosul drum cu destinatia finala ...bb.
Din experienta iti spun ca obtinerea atestatului este cel mai usor lucru din tot ce va urma. Cautarea bb este partea cea mai grea in care te vei lovi de legi si birocratie insa in final vei avea puiul linga tine si vei uita de toate greutatile de pana atunci.
Inca o data succes.
o mamica fericita spune:
Ilinca bine ai venit printre noi. ne bucuram mult cand vedem ca ni se ,,largeste familia". mult, mult, noroc in continuare.
Lorelei si
aissa spune:
Asi ai de lucru, dar nu ne suparam 
. Au aparut 3 noi aspirante: Mariaa 
, ilinca_Tomescu si miruna pavel .
Va urez un drum cat mai scurt si mai lin pana la gasirea bebelusului vostru si eu tot astept sa veniti din urma cat mai multe, sa largim cercul nostru 
.
Ilinca, cat despre strans dovezi si eu pun bine cam tot ce am. Am la fel copii dupa toate hartiile pe care le-am avut in dosar (normal, din cele ce au fost in mana mea), sunt norocoasa si am si bratara de la maternitate (pentru ca eu am luat-o direct de acolo). Regret foarte mult ca din cauza unui virus am pierdut primele poze, adica cele pana sa o luam acasa. Din cele de la inceput, dar dupa venirea acasa, mai aveam salvate pe net, dar din primele nu mai am si am sa regret o viata (de aia acum am TOATE pozele puse pe yahoo, dar ca sa nu zapacesc lumea las publice doar pe cele mai recente).
Si poate va dau idei, va zic ce vreau sa fac pentru Craciun.
Am in programul de la aparatul foto o optiune cu care pot face in el calendar. Asa ca ma gandeam sa fac pentru la anul un calendar in care la ianuarie 2006 sa pun o poza din ianuarie 2005 si tot asa, cu un fel de motto: asa eram acum un an.... Il voi da cadou mamei, soacrei, voi tine pentru mine si vad eu daca am carton sa scot mai mult. As mai vrea sa fac ceva, pentru ziua ei, dar cum nu am poze din primele 2 luni sunt in impas. Vreau sa fac un fel de album, macar ca doar electronic (dar frumos ar fi imprimat) in care sa pun poze din fiecare luna de viata, cu notite despre primul dinte, primele cuvine (care sunt filmate), cu ziua cand s-a ridicat in picioare...etc
A, si mai am ceva, care tot pana la un an il voi tine. Din a 3-a zi de cand e la mine am un caiet (care acum e la volumul 3) in care scriem zi de zi la ce ora a papat si ce si cat 
, la ce ora a facut kk, daca a avut febra, daca i-am dat medicamente si ce si cat, si in asta am notat si fazele de mai sus cu dintisorii, ridicatul... Si de la 1 an voi mai scrie doar cand vor fi evenimente, nu stiu: pasi, vorbe, dinti etc.
Va pup!
Alexandra (30.09.2004)
patri spune:
Buna dimineata!, iar e o zi frumoasa cu soare!Ma bucur ca suntem cu 3 mai multe, si parca si povestile noastre au crescut. Adevarul e ca avem noroc cu fete cu experienta, care stiu prin ce trecem noi, astea fara bbici dar tot cu gandul la el, si faptul ca ne mai povestiti din ce fac ai vostrii ne fac sa trecem mai usor peste aceasta perioada grea in care nici nu stii bine cum sa te gandesti la viitorul tau bbic. Eu la inceput vroiam sa fie asa, in jur de 1 an , pana-n 2 dar tot citind mi s-a facut tare dor de bb mic, si acum ma gandesc ca vreau sa fie cat de mic, 4 luni e perfect. Am si inceput sa citesc la bbii de martie-aprilie si tare m-as bucura sa intru in comunitatea lor, sau oricum sa-mi gasesc si eu odata locul...
Apropo de jurnale, eu m-am gandit sa vorbesc cu Patricia mea chiar de-acum, cand inca n-o cunosc, dar stiu ca exista! Sa-i pov cat de greu am ajuns la ea, cat de mult am dorit-o, cat de speciala va fi si este pt mine...Daca voi va ganditi ca infiind un copil si apoi avand copiii nascuti de voi puteti face diferente, eu ma gandesc sa nu simta copiii mei pe care-i iubesc enorm dar care au venit usor, neplanificati, ca o voi iubi mai mult pe Patricia pt care sigur lupt mai mult...Sentimentul matern, pt un puiut neajutorat care depinde de tine, este f puternic! Dar de iubit un copil mai mult decat pe altul, nu cred, ii iubest pe fiecare cat se poate de mult. O familie de prieteni mi-au spus ca ei au un singur copil pt ca nu vor sa imparta dragostea pe care i-o poarta cu alt copil...Dar ce, e piata, farmacie, sentimentele se impart? Eu am 2-si voi avea 3 si sunt sigura ca nu se poate iubi mai mult un copil decat ii iubesc eu pe fiecare in parte...
Va pup si ma bucur ca a mai trecut o zi si sunt tot mai aproape de Patricia...
patri
veronici spune:
Buna fetelor,
Nu am mai scris pe aici si va spun acum de ce!Am trecut printr-o perioada grea ,cu multe framantari,cu griji si suparari. Sper ca acum s-a rezolvat tot,sau aproape tot. Dupa ce sotul mi-a spus ca e ok,ne intalnim cu asistentul social si facem dosarul,s-a razgandit!!
Eram suparata rau si am acceptat pana la urma sa merg sa fac a sasea inseminare artificiala care s-a nimerit sa fie chiar de ziua mea de nastere. Dupa inseminare am discutat serios,i-am spus sotului meu ca nu vreau sa mai trec prin alta inseminare. La cateva zile dupa aceasta discutie imi spune ca a luat legatura cu asistenta sociala de la fundatie si cu psihologul si ca urma sa ne intalnim cu ei peste doua zile. Ne-am intalnit si totul a fost ok.Acum m-am apucat in sfarsit de dosar,desi inca nu stiu rezultatul inseminarii mele,dar mi-am spus ca daca nu au reusit 5 cum o sa reuseasca a sasea. Am rezolvat o parte din acte,nu mai am mult,termin dosarul si vom avea alta intalnire cu cei 2.
Cristina,am primit o carte scrisa de cei de la fundatie,carte care se numeste"Adoptia" si in care sunt raspunsurile la aproape toate intrebarile care ne framanta.Acolo am citit despre acel jurnal care trebuie tinut,in care copilul,peste ani, o sa-si gaseasca originile,radacinile, si are este intitulat "Cartea vietii" .Se poate completa si cu poze,sa fie cat mai haios,sa vada copilul(o data in plus!!!) cat de mult este iubit .
Deci tu asta ai simtit,sa faci jurnal cu toate evenimentele fara sa stii ca asa este indicat chiar!!
Noua ne-au spus ca sunt multi copii abandonati dar nu au situatia definitivata,ne-au sugerat chiar sa ne intindem antenele prin maternitati si ideal ar fi sa gasim un copilash care are liniutze in dreptul numelor parintilor.Dar eu parca as vrea sa-i cunosc macar un pic "trecutul".Ne-au mai spus ca Tribunalul din Constanta este mai ingaduitor cu adoptiile,mai inchid ochii daca nu ai declaratii chiar de la toate rudele.Speram sa fie bine.
Va sarut si va urmaresc cu mare ,mare interes.
Sa va traiasca frumusetile de copilashi ca tare-s minunati!
Hai ca m-a cam luat valul si m-am lungit,paaaaa
Mariaa spune:
Multumesc de urari si de sfaturi.
Chiar m-as bucura mamica fericita daca mi-ai scrie pe PM numele fundatiei. Eu am aflat de una din Timisoara (de unde sunt, de altfel). Carmens, tu prin ce fundatie ai adoptat? Inteleg ca fundatiile nu au rol decat de "intermediere" a adoptiilor, cheia fiind la dpc.
Intr-adevar, sunt de mare ajutor fetele cu experienta. Multumesc si mult succes tuturor.
Rabdarea este cheia fericii !
Mariaa.
Mariaa spune:
Multumesc de urari si de sfaturi.
Chiar m-as bucura mamica fericita daca mi-ai scrie pe PM numele fundatiei. Eu am aflat de una din Timisoara (de unde sunt, de altfel). Carmens, tu prin ce fundatie ai adoptat? Inteleg ca fundatiile nu au rol decat de "intermediere" a adoptiilor, cheia fiind la dpc.
Intr-adevar, sunt de mare ajutor fetele cu experienta. Multumesc si mult succes tuturor.
Rabdarea este cheia fericirii !
Mariaa.