M-am hotarat ......adoptie (17)
Raspunsuri - Pagina 5
veronici spune:
Patri,am facut si eu ca tine,am luat la citit toate capitolele de la M-am hotarat.... ,am ajuns la cap.6,unde Claudia_a isi gasise copilashul, Oana il avea pe Eric deja acasa,Cristina il gasise pe Alex initial si apoi pe actuala fetita..... Vad ca ati trecut prin aceleasi emotii si intrebari,m-a ajutat mult tot ce ati discutat(desi voi vorbeati pe atunci pe legea veche!!).
Maine,marti, ne vom intalni cu tipa care ne intocmeste dosarul,si i-am dat unda verde deja asistentei sociale din spital sa ne caute copilashul.
Va tin la curent cu tot ce ni se intampla. Azi iau la mine toate actele sa le legalizez si dau si CNP-urile unui prieten politist pt.caziere(le scoate intr-o zi,doua).Asa ca.....pe cai!
Va pup,pa
patri spune:
Buna diminata, sa aveti parte de o zi extraordinara si o saptamana super!
Sa va spun ce am patit eu azi dupa ce ca m-am culcat la 4 dimineata plina ochi de povestile voastre , am avut un vis... Eram pt prima data la o comisie sa vad copii, trebuiau facute niste "teme" scriam ceva, si ca la visele cu scoala, eu nu prea apucam sa termin, in fata mea-desi era randul meu- a intrat la comisie o prietena pe care o cunosc pt ca fost prima care a nascut dupa mine cand l-am nascut pe Mihai, si s-a legat o prietenie frumoasa intre familiile noastre si intre baieti--si eram bucurasa pt ca in vis stiam ca ea s-a hotarit sa adopte datorita mie...(acesta a fost primul gand cand am luat decizia aceasta, ca multa lume o va face dupa mine...)Si eu stiam -in vis- ca trebuie sa intru azi pt ca altfel mai am de asteptat o noapte si mi se parea imposibil...Si intru la comisie, eram uda pe maini de emotie, m-am sters pe pantaloni dar nu am reusit de tot si am intins o mana umeda la presedinta...dar i-am strans-o hotarat , si ea chiar a zis-"uite o viitoare mamica hotarata
' si eu am zis" Asta sigur!" Si am plecat-erau multi imbracati in alb in comisie--sa vedem copii, eu chiar am spus ca e prima data cand vad copii (desi stiu ca cineva dintre voi a spus ca nu e bine sa spunem ca sunt primii vazuti)Visul era fff real , nu amestecat cum visez deobicei...Si am ajuns intr-un loc, parca inainte de a intra in incaperea principala, unde ertau copilasi mai mari-5-6 ani- si eu am spus, nu! vreau sa fie un copil mic pt ca tocmai de aceea-vreau, ca mi-e dor de primele zile petrecute cu puiutii mei! Le-am spus asta f convingator in vis, si in realitate, citindu-va pov am ajuns la concluzia ca desi e greu la inceput(stiu ca si cand am nascut primul baiat, pe Mihai, am avut senzatia ca prima luna e un an.. si sora mea, care avea o fetita ma linistea, si-mi spunea ca daca treci de prima luna, restul e floare la ureche...Poate am sa va pov alta data cat am tras cu mihai...Dar sa continui visul...Am intrat intr-o incapere cu multi copii mici, mi-era si frica sa ma uit indreapta si in stinga, pt ca stiam ca nu toti sunt adoptabili...Am vazut si un tata care-si tinea odorul in brate... Asa, si intr-un scaunel am vazut o papusa de fetita, tare vioaie si activa, parca se agita ca s-o vedem...am stiut ca ea e cea vizata...dar avea o pata rosie pe fata, si ca si o plasa de plastic pe fata...Am intrebat ce este, ce are? , ma gandeam daca oare trece, si in timp ce o luau din scaunel si-mi aratau de aproape ceva la cap, de emotie m-am trezit!!! Si nu am mai putut dormi deloc, era ora 7.04, si...asta e , cred ca v-am plictist de tot, mai vb cand am timp, acum sunt la servici dar tot la asta ma gandesc, si afara ploua...
patri
urziceanu spune:
Doamne,Patri!Si eu azi noapte am visat ca o cunostinta a mea de la serviciu mi-a dat telefon sa-mi spuna ca a vb cu o familie care mai avea copii si care traiau in saracie .Acuma se mai nascuse unul(nu stiu ce sex avea).Se gandise la mine!Le spunea tuturor cu care se intalnea:"Am venit sa-i spun Corinei ca am vb cu familia .L-am gasit!"
Sunt innebunita .Peste tot vad numai bebici,e plin de carucioare peste tot!Ce o insemna oare visul asta?Eu cred ca voi lua si un bebit din maternitate chiar daca sunt emotiile f mari.Oricum nu vreau sa pierd nimic din viata puiului .O sa ma duc sa vizitez si copii pe care DPC o sa-i prezinte.Le-am spus ca nu vreau ca omuletul sa aiba mai mult de 3-4 luni.
corina urziceanu
irina_g spune:
Din pacate, fetelor, nu toate visele se adeveresc. Eu inainte de a ma hotara sa adopt am visat ca eram insarcinata si tocmai eram pe masa de nastere.
Doctorul ma intreba daca nasc normal sau cezariana.
Eu personal nu mai cred in toate visele. Las destinul si pe Dumnezeu sa decida.
De multe ori visezi ce ai dori sa se intample si vei avea o deziluzie. Ma rog ca la voi, visele sa se implineasca.
Pupici la mamici si bebici
irina_ina2000 spune:
Pentru toate fetele care sunt la inceput nu va spun decat curaj.Eu una pot spune ca nu am avut sprijinul acestui forum si regret pentru ca multe probleme cred ca le rezolvam mai usor.Si eu am visat copii ani de zile si eram suparata si simteam ca viata nu e implinita dar am sperat pana cand am zis ca visul trebuie cumva sa devina realitate si asa a si fost.Mereu visam ca cineva imi lasa in poarta un copilas si pleaca si pana la urma o parte din vis a fost reala deoarece Alexandru este un copil lasat pe un covoras pe o scara de bloc.Dar a fost sa fie al nostru si stau si acum cu lacrimi in ochi si ma gandesc ca a venit ca un ultim dar din partea tatalui meu.Telefonul prin care eram anuntati sa mergem sa-l vedem a venit la un an si doua zile decand el plecase dintre noi.Regret amarnic ca nu a putut sa se joace cu el , sa se bucure si sa rada impreuna, dar ii multumesc in fiecare zi pentru aceasta raza de soare care ne-a intrat in casa.Deasemenea cred ca undeva cineva a vazut tot zbuciumul nostru si l-a trimis pe Alexandru la noi ca cel mai pretios dar de Craciun ( a intrat in casa noastra pe 23 decembrie) si pot sa va spun ca de cand a crescut , mosu e nelipsit din gurita lui, mosu face , mosu aduce , mosu vine.... efectiv il adora.
Va doresc sa va bucurati si sa nu pierdeti speranta!
aissa spune:
La mine nu a fost neaparat un vis...mai degraba as numi-o premonitie.
Cand eram in clasa a 12-a si habar nu aveam ca nu pot face copii (hihihi, pe vremea aia ne feream ca prostii sa nu cumva sa o patim!) faceam meditatii la matematica cu o profa care statea pe undeva pe la parc la IOR. Si trebuia sa merg pe jos de la statia de metrou Dristor sprea ea. Nu stiu zona sa va explic exact pe unde, cert e ca treceam pe langa o parcare mai maricica unde mai erau si niste tufe. Seara imi era cam teama sa trec pe acolo, si ca sa uit de frica imi construiam niste scenarii in cap....De fapt un singur scenariu se repeta mereu. Imi inchipuiam ca gasesc un copil abandonat in tufele alea si ca il iau acasa. De ce ma gandeam atunci la asta habar n-am.... Poate cineva imi spunea de atunci care imi va fi viitorul....
Noapte buna tuturor!
Alexandra (30.09.2004)
urziceanu spune:
Buna dimineata fetelor!Patri,Vero ce ati mai facut?De unde incepeti cu cautarile?Sa-i sun iar pe cei de la DPC pentru ca nu au mai dat nici un semn de cand am avut evaluarea psihologica?Irina_g ai spus ca in visul tau medicul te intreba daca nasti normal sau cu cezariana.Eu cred ca de fapt esti intrebata daca esti hotarata sa adopti.Cred ca te framanti sa gasesti raspunsul,nu?
Si eu ca multe dintre fete am o teama de neprevazut:daca nu o sa ma descurc,daca nu voi fi o mama buna,sa fac sau sa nu fac pasul asta.
Le-am pus pe toate in balanta si "sa fac pasul asta "cantareste mai greu.
Imi doresc un bebit atat de mult incat visez tot timpul cum va fi,ce voi face....La mine a fost un pic mai dificil ,desi eu sunt hotarata sotul meu mai avea unele dubii.La o varsta devii egoist,nu vrei sa fi deranjat,cred ca ii este teama de responsabilitati.Soacra mea sunt convinsa ca nu va fi niciodata de acord cu decizia noastra pt ca spune ea:"avem nepoti".Dar niciodata nu si-a pus problema ca si noi vrem sa fim parinti,sa ni se spuna mami si tati...De curand a avut un accident vascular si a ramas paralizata pe stanga.Eu sunt cea care am alergat la medici,care-i trimit mancare,care-i spala.Cred ca Adi(sotul meu)se teme de o eventuala recidiva a bolii,sa nu-i fie fatala(din cauza rautatii!!!!!!).Sfatuiti-ma ,cum sa procedez?
pupici
corina urziceanu
aissa spune:
Corina....mi-e tare greu sa te sfatuiesc. La noi sotul meu a fost mai hotarat decat mine.
Cat despre rude...nu stiu, e greu. Daca sotul tau are o relatie deschisa cu mama ta sa ii spuna direct: mama noi asta vrem, asta facem, daca vrei sa consideri ca mai ai un nepot bine, daca nu - nu.
Dar daca mama lui e asa sensibila....e greu de stiut cum o puteti aborda. Sa o convingeti exact cum spui aici, ca pe langa nepoti vrei si un copil si sa va inteleaga. Cel mai greu e ca daca sotul tau nu e inca hotarat e greu sa o convinga pe mama....
Oricum, ai sa vezi ca indiferent ce cred acum, atunci cand vor vedea copilul se vor schimba radical cu totii. Mult succes si sanatate soacrei. Si stai linistita, ca daca e vorba de rautate...stii vorba aia cu iarba rea....
Alexandra (30.09.2004)
urziceanu spune:
Cristina m-ai uns la suflet cu"iarba rea..."am convenit cu Adi sa nu-i spunem si sa -i punem in fata faptului implinit.In definitiv decizia este a noastra,nu?Atata timp cat nu depind de ea nu vad de ce ar trebui sa-mi fac griji.Parintii mei ma sprijina,sunt alaturi e mine,la fel fratele meu care are si el un bb de 2 ani.Cred ca este vorba de educatie pana la urma.Fiecare daca are copii ,are pt el ,nu?Nu o sa astept nepotii sa-mi deschida usa cand au ei chef(din partea sotului care locuiesc in Craiova).Ai mei locuiesc la Buzias ,Timis eu de acolo sunt.Ce zici sa fac sa-i sun pe cei de la DPC pt ca dupa evaluare nu au mai dat nici un semn.
Chiar voiam sa intreb daca sunt fete in Craiova care trec prin situatia noastra pt ca as vrea sa ne intalnim asa cum faceti voi la Bucuresti.
pupici
corina urziceanu
stoican valentina spune:
buna. crezi ca nu exista alta solutie?