Cum a fost la inceput....si nu numai!
Raspunsuri - Pagina 4
aissa spune:
Pai Flory te-am dat disparuta, sa stii.
Noi avem 3 dinti acum si inca 3 stau sa iasa, ne ridicam in picioare non stop, de 3 zile a si plecat de-a busilea (ca pana acum doar se ridica in 4 labe). E super maraita, a invatat deja ca daca plange primeste (ca nu am fost destul da tari sa nu ii facem pe plac) asa ca plimbarea a devenit chin pentru ca nu mai vrea in carut. La fel la culcare timp de vreo 2 ore, desi e rupta de somn se ridica in picioare si da ture. Ba mai mult, si noaptea, daca se intoarce pe o parte si da cu mainile de gratii o apuca ridicarea. Nu sunt necajita ca e activa ci ca am patut de lemn si cand cade bubuie de mor de frica. Stiu ca toti copiii se lovesc dar....mi-e teama cand aud cum bubuie placajul ala. Si a descoperit sertarele (in care si-a prins degetele dar tot acolo se duce) si firele, de am acum niste boxe inclinate. In rest, parca de cand are dinti e mai "vorbareata", dar numai cu onomatopee lucreaza, cuvintele alea de le mai nimerea (tata, pa) le-a "uitat". Ieri mi-a zis un "caca" cand o schimbam...dar oricat am insistat nu a vrut sa mai repete. Vrea mereu la plimbvare, se duce la usa de la intrare si bate in ea, cand o punem in carut devine super vesela si la lift nu are rabdare sa urce odata. Suntem in plin proces de creare a personalitatii.
Alexandra (30.09.2004)
patri spune:
Fetelor, cat va invidiez, cred ca la fel faceati si voi cand inca nu aveati bbicii si citeati ca mai fac bbicii altora...abia astept si eu sa ma pot lauda, desi i8nca-mi aduc aminr-te de cum ma gandeam ca oare cand voi putea dormii cat vreau eu...Asta am simtit eu cel mai greu cand erau ai mei mici, lipsa de somn...Adevarul e ca am cam avut probleme cu cel mare, era tot mereu racit, avea bronsite peste bronsite, mi-a tusit si 6 luni incontinuu...Cel mic in schimb a crescut fara probleme, stiu ca chiar a fost invidios cand cel mare a facut injectii si a primit siringile sa le duca acasa, a spus ca si el vrea injectie...Habar n-avea ce e...Totusi, desi am fost amenintata de medici ca toata viata voi trage cu Mihai, de pe la 5 ani nu am mai avut nici o problema, e mai sanatos decat majoritatea copiiilor, ani de zile nu mi-a facut nici macar o raceala.E drept ca in fiecare an am fost cu ei la mare, desi in fiecare an auzeam ca nu e bine ca sunt radiatii, ca nu e bine ca...cine stie ce alte motive.Din experienta mea va spun ca daca puteti duceti-va puiutii la Mare, mai ales cei cu probleme de rosu ingat sau raceli frecvente, aerosolii le fac fff bine!!!Nu e usor cu ei, si eu prima data am mers cu un copil de 1an si unul de 2ani, dar nici acasa nu e usor si oricum mergeti pt ei pt ca le face f bine!(vedeti, daca nu ma pot lauda cu bb mic ma laud cu cei mari.....)
patri
o mamica fericita spune:
Aissa ce mai facut sa rad cu Alexuta voastra. e tare nazdravana.
cam la fel patim si noi cu Robert. este la momentul cand vrea de toate dar mai ales ce nu are voie. iar intr-o zi pentru ca tot vroia la sertarul cu ciorapi l-am lasat sa isi faca de cap asa ca el scotea ciorapii din sertar ii trantea pe jos eu ii puneam la loc si tot asa. noaptea mai are si el zile cand se ridica in patut si ne mai tine cate o cuvantare (pe limba lui) iar noi murim de ras in pat pentru ca doamne fereste sa il bagam in seama atat ne trebui. am facut odata asa si nu am dormit o jumatate de noapte ca de copilul avea chief de joaca. sotul ma mai cearta ca il rasfat prea mult dar eu zic ca este inca mititel si are timp sa invete si ce nu e voie. ca doar e baiatul mamei 
ma gandeam cum a propus si Flory sa mai facem o intalneala in parc cu bebicii sa ne mai vedem si noi. ce ziceti?
Lorelei si
asi spune:
Ce bine de voi ca va intalniti.Noi suntem mai departe dar vrem si noi intalnire!la mamici si bebici
aissa spune:
Mie imi ziceti locul si ora si vin la intalnire. Problema e cu fetele astea ocupatele, cel putin Rozi si Flory sa se puna de acord cand pot amandoua. Eu vin.
Hai, cat e vremea inca buna!
Alexandra (30.09.2004)
aiuras spune:
O sa va spun si eu cum a fost la noi.
Cand am constatat ca nu vom avea un copil facut de noi m-am hotarat sa merg pe varianta adoptiei si mi-am intrebat jumatatea. A ezitat asa ca i-am spus ca il las 1 an sa se obisnuiasca cu ideea. Dupa un an am reluat subiectul si sotul mi-a mai cerut 1 an. Normal ca i l-am acordat dar am adaugat ca singutara sau impreuna fac adoptia. Putin inainte de expirare din proprie initiativa a redeschis subiectul si am decis adoptia.
In aug. 2004 am fost atestati si cum venea suflul schimbarilor de lege eram si un pic panicati. Noi suntem un cuplu mai coptut asa ca suntem pe muchie de a nu fi banuiti ca umblam cu nepotii pe la gradi...asa ca desi doream un BB de 5-6 luni de la maternali, am acceptat sa vedem si BB de 10-12 luni si asa nu am vazut decat copii peste 15 luni dar...unul era hiperactiv, altul cu mama schizofrenica iar unul nu ne-a "spus" nimic. Am fost si la 2 DPC din tara dar nu mi-ar fi prezentat decat copii peste 2 ani asa ca am renuntat. De Sf. Maria in sept. 2004 ne-am intalnit cu BB al nostru care era "maricica" adica avea 15 luni jumatate, o minge zambitoare si oachesa. Nu am fost prea convinsi la inceput si nici "fiorul" nu l-am simtit dar ma atragea ca era alerta la muzica si ii placea sa rasfoiasca prin reviste. Am facut cerere dupa 1 sapt. si la 1 noiembrie am cerut-o in incredintare spre adoptie.
A venit acasa pe 3 decembrie la camera ei, la patul ei sila hainutele care nu stiu din ce motiv erau mai mari acasa decat la magazin unde parea atat de mici. Asa ca am cumparat 3 canadiene si salopete pana am nimerit masura. Am elucidat amuzati problema montarii pampersilor si am trecut increzatori la hranit mai ales ca plescaia de zor ca sa ne atentioneze. Intre timp venisera niste amici si sora si cumnatul meu asa ca ne acomodam cu martori...A "infulecat" din mancarica instalata in scaunul ei pus in mijlocul sufrageriei ca pe o scena si cand a inceput sa se mai sature mai intorcea capul asa ca audienta mi-a spus gata, s-a saturat. Am luat castronasul si am pus-o jos iar ea in lacrimi s-a dus la musafiri si ii certa spunand papa, papa. Am adus mancarea inapoi si nu am mai dat-o jos de la masa niciodata inainte sa o intreb.
A fost greu in prima saptamana pentru ca desi mancacioasa nu prea era incantata de mancarea primita: gusturi noi, paine si fainos mai putin.... Era reticenta la tinut in brate , sarutari, gadilari si in general la toate gesturile de alint. Am pupat ursuletul de l-am tocit ca sa il dau de exemplu.
Am facut exercitii de indreptare a strabismului, mai are ceva urme si trebuie s arezolvam cu o fisura anala.
Intre timp ne-au iesit caninii, masele am invatat sa facem la oala si nu mai purtam pampersi de loc in timpul zilei. Este lumina vietii noastre, rasfatata familiei si a prietenilor si ne intrebam cum am fi putut trai fara ea. Daca anul trecut era singura acum are o familie mare si iubitoare si multi prieteni. II cunoaste pe toti pe nume si ii enumera pe familii.
aissa spune:
La noi continua eruptia dentara: a aparut si al patrulea. Si cand te gandesti ca la incepututl lunii era stirba. Ma mai intreb de ce e asa de agitata........
Alexandra (30.09.2004)
asi spune:
Aiuras sa va traisca minunea.Nu ne pui si noua niste pozici?
Aissa felicitari pentru dinti!La noi au iesit toti incisivii si acuma asteptam maselutele care nu prea dau nici un semn.Sper sa iasa fara show mare.
Familia mea
o mamica fericita spune:
Aiuras ce poveste frumoasa. sa va traiasca minunea, multa sanatate si fericire alaturi de ea.
Fiecare dintre povesti m-a emotionat pentru ca toate sunt deosebite si aparte. sa fiti sanatosi tatici si mamici alaturi de minunile voastre Lorelei si
Briantis spune:
Sa va povestesc cum a fost la noi.Anul trecut prin primavara,dupa multi dr ,nervi si analize ,am zis gata ,daca nu vom avea copilul nostru o sa adptam.sotul meu voia samai asteptam un an ,doi .Am zis ca daca asa vrea ,asa o sa facem.La inceputul lui iunie ,anul trecut am fost la o masa in familie si acolo era si varul sotului cu cei doi copii ,cel mic avand aproape un an .Copilul asta ,pe care il chema Andrei l-a dat gata pe sotul meu si dupa cateva zile eram la dpc sa cerem lista cu acte pentru atestare .Am depus dosarul pe 15 iunie si pe 25 august ne-am luat atestatul.Am cautata bebel ,fara succes aproape 2 luni .Incepuse sa ma apuce disperarea .In cele din urma cineva ne-a trimis la dpc sector 2 sa vedem 2 bebei .Pe Andrei al nostru trebuia sa-l vedem primul ,dar nu era asistenta sociala care se ocupa de cazul lui ,asa ca am vazut intai alti trei copii .Am fost in ziua urmatoare si l-am vazut pe Andrei .A fost dragoste la prima vedere ,era in carucior ,un bebe bucalat ,blondut si cu doi ochi mari si albastri ,vesel nevoie mare ,care pe mine m-a dat gata din prima clipa in care l-am vazut .L-am luat in brate ne-am jucat si bebe m-a luat la gustat ,m-a umplut de balute ,dar ce bine imi era cu el in brate !Am alergat ca nebunii sa aducem toate actele necesare ca sa intram in prima comisie si in 10 zile l-am avut acasa .Probleme de adaptare din partea lui nu au fost ,deloc .
Este un copil superdulcios ,afectuos ,nazdravan si este sufletul nostru.Bunicii toti 4 sunt topiti dupa el .A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o in viata noastra de pana acum.
Ps:din pacate din aprilie incoace traim intr-un stres continuu ,de cand ne-a fost respinsa adoptia in tribunal ,nu ne arde de nimic pana nu se termina cu bine recursul.