"A INFIA E UN ACT DIVIN"

Buna,sunt noua pe aici pe la adoptii,pana acum am frecventat numai domeniul " aspirantelor".
Am citit multe din ce ati scris si va admir pentru ce incercati sa faceti.
Ma gandesc de ceva timp sa incerc sa adopt un copil , ma chinui de ceva vreme sa-l conving si pe sotul meu dar decizia finala a avut-o un film de pe un post de televiziune recent difuzat: Razboi cu mafia adoptiilor.
Mi-a ramas in minte o fraza: "SA NASTI E UN ACT BIOLOGIC,SA INFIEZI E UN ACT DIVIN".
Acel film a reusit sa sa-mi sustina cauza in fata sotului meu,adica a reusit sa declanseze acel click in mintea lui,lucru pe care eu nu reuseam sa-l fac.
Am intrat aici la voi ,am copiat de la irina_g lista aceea lunga cu acte necesare in vederea atestarii si ma intreb daca o sa reusesc sa intocmesc acest dosar.
V-a luat mult timp sa-l faceti? Noi suntem niste persoane f.ocupate(cu munca) ,adica eu lucrez de dimineata pana seara,am liber intr-adevar week-end-ul dar ce mai pot face atunci? Sotul meu are un program mai flexibil dar nu-i pot cere lui sa alerge dupa acte pt.ca pe el trebuie sa-l pun in fata faptului implinit(adica sa semneze,sa aiba interviu...)
Poti sa-ti cautzi copilash pana-ti iese atestatul?Dupa ce-ti iese atestatul ce se mai intampla? Daca lucrezi poti intra in CIC imediat daca ai copilul acasa?
Sper ca nu v-am innebunit cu intrebarile,sunt inca pe teren minat,va rog sa-mi iertati nestiintza dar va rog sa ma ajutati cu sfaturi.
A,apropo,eu sunt din Constanta,mai e cineva din Constanta?Poate ma ajuta cu sfaturi referitoare la date despre DPC Constanta,etc,stiu eu ce?Orice!
Multumesc si va sarut! pa

urziceanu spune:

Draga Veronici,te superi daca-mi spui cati ani ai?
Eu am 39 ani si am mai avut o tentativa de a adopta o fetita de 3 luni din spital acum 10 ani.M-am implicat f. mult insa m-am izbit de mentalitatea (cresti copilul alteia)a soacrei mele care l-a montat si pe sotul meu amenintandu-l ca nu o sa ne mai lase sa calcam in curtea ei.Ce ne trebuia (alta -care nici macar "copil "nu este adica baiat),doar avem nepoti,nu?Nu-ti pot descrie suferinta mea,nopti nedormite si imaginea fetitei cu ochii mari care-mi zambea de cate ori ma duceam la spital.Au trecut atatia ani de atunci,ani in care am facut o gramada de investigatii,eu eram cea care nu puteam sa aiba copii-oaia neagra a familiei pana intr-o zi in care sotul meu a fost obligat sa-si faca spermograma-el era de vina.
De atunci subiectul cu "vinovatul"s-a inchis.Saptamana trecuta ma depus dosarul de atestare la DPC dupa ce am dicutat serios cu sotul (eu m-am ocupat de acte!)care nu le-a spus nimic alor lui.
Suntem nerabdatori sa avem prima intalnire cu asistentul. Deci curaj si nu te da batuta .

corina urziceanu

aissa spune:

La suflet ma ungi, eu de atunci mi-am pus la semnatura citatul ala.
Sunt in silentio stampa dar nu m-am putut abtine sa nu iti raspund.
Despre dosar sunt multe de spus, mai bine iti raspund fetele care acum alearga dupa acte. Poti cauta si inainte de a avea atestatul (e mai greu ca nu prea iti sunt usile deschise fara el). Apoi, ca sa intri in CIC trebuie sa iei copilul in plasament sau in incredintare in vederea adoptiei. Succes, e greu dar finalul e frumos.
Inca o data, imi cer scuze ca mi-am incalcat cuvantul de a nu mai scrie pe aici, dar si pe mine m-a marcat fraza asta mult. Prima data o pusesem in romana la semnatura, dar suna mai frumos in limba de origine.
Te pup si mult succes!

Cristina si Alexandra (30.09.2004)

inapopescu spune:

Aissa, dar de ce nu mai vrei sa scrii la noi, eu sincer am crezut ca sinteti plecati pe undeva...sau nu am fost eu pe faza..s-a intimplat ceva?

aissa spune:

Simt ca am vorbit prea mult cand nu trebuia si ma autoflagelez, interzicandu-mi sa mai scriu aici. Si acum sa lasam subiectul fetei sa se desfasoare cum trebuie ca primesc una pe spate pentru ca sunt off-topic .

Cristina si Alexandra (30.09.2004)

o mamica fericita spune:

ma bucur mult atunci cand vad ca ne inmultim si vin alte familii care au emotiile noastre de la inceput. eu va doresc mult noroc si sa deveniti parinti cat mai repede pentru ca asa cum zicea si Aissa (de care avem atata nevoie la acest subiect)este minunat si divin sa cresti un copil. si eu va zic ca este minunat sentimentul de a fi mama. de a iubi si a ocroti un mic sufletel.
nu spun ca este usor sa adopti (toate etapele)au gradul lor de stres si emotii dar finalul este minunat. totul este sa iti doresti din tot sufletul iar de cand iei puiutul acasa totul devine mai usor. prezenta lui te ajuta sa ,,lupti" mai departe.

veronici stransul actelor nu dureaza mai mult de doua saptamani (daca te ocupi de ele).primul pas pe care trebuie sa il faci este sa te duci la DPC. vei face o cerere (este tip)prin care ceri sa fiti atestati iar DPC iti va da o lista cu ce trebuie sa aduci pentru atestat.
mult noroc in continuare si daca te mai putem ajuta te rog sa mai scri aici.daca iti face placere poti scrie si tu. iti poti impartasi alaturi de noi gandurile, temerile si bucuriile in ale adoptiei.

noi va pupacim pe toate si mamici si bebici

Lorelei si

oana_mm spune:

Veronici bine ai venit!!!
Ma insel eu sau noi chiar ne si cunoastem??!!!
In masura in care imi va sta in putere, voi incerca sa te ajut cu tot ce pot! Eu am incheiat adoptia pe legea veche!!
Te pup,

Oana si bb Eric (20.05.2004)
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/eric_mm
http://www.divertastore.com

irina_g spune:

Veronici, la noi a durat strinsul a o parte din acte 3 saptamani.
Am lasat mai la sfarsit cazierul judiciar si caracterizarile
La noi in clipa in care vii macar cu o parte din acte iti dau sa completezi o cerere (ar fi bine sa fie si sotul tau pt ca se semneaza de amandoi) si de atunci numeri 60 zile pana se elibereaza atestatul.
Succes in continuare si intreaba daca ai nelamuriri.
Oricum, am mai spus-o, fiecare sector sau judet are regulile interioare proprii asa ca nu stiu cum este la Constanta.

patri spune:

Buna, v-am tot "ascultat" si e bine cand simti ca suntem mai multe in situatia asta, fiecare avem discutii acasa, poate barbatii nu simt ca noi, ei nu au sentimente materne, ei trebuie sa fie pusi in fata unui copil ca sa simta ceva! Asa e , pt ei e mai greu sa ia o astfel de hotarare, dar nu trebuie condamnati. Eu zic ca daca voi simtiti ca trebuie sa fiti mame s-o faceti, nu va puteti refuza asa ceva, eu care sunt mama stiu ca e cea mai mare realizare in viata! Merita sa faci orice pt asta! Si cand veti avea in brate puiutul, veti vedea ca am dreptate!Si eu am o varsta, am 42 de ani desii ma simt ca la 30 pt ca la 20 habar n-aveam de mine, i-mi lipsesc copii cand erau mici, ai mei sunt mari acum si au preocuparile lor, si desi sotul mi-a zis ca ne complicam viata, ca acum am putea vedea lumea fara probleme, ca ne-am putea trai viata linistiti, cu copiii mari, eu ma simt neimplinita fara acest copil, simt ca nu-mi vine sa merg nicaieri, ca-mi lipseste, ca ma uit tot timpul dupa copii mici...Asa ca n-am ce face, musai sa-mi complic viata...Si abia astept sa se-ntample asta, nu am chef nici sa mergem in concediu, ma gandesc ca poate se intimpla ceva si aflu de fetita mea, sunt foarte focalizata pe gandul acesta, asa ca nu-mi doresc nimic altceva, nu ma intereseaza constructia casei-in care sotul meu e foarte prins-, nu ma intereseaza decat subiectul acesta, asa ca trebuie sa se intample cat mai repede, sa intru si eu in normal!

patri

Costi spune:

Veronici, actele nu dureaza deloc mult, important este cit de repede te misti.
Eu azi am fost la DPC, un om minunat ne-a indrumat si invatat ce sa facem.
Ca urmare, la 11.00 eram acasa, ii spuneam sotului pe mess ce am facut, iar urmatoarea jumatate de ora sunasem la politie pt cazier, la medica de familie pt certificatul medical, la servici pt caracterizari si adeverinte.
Deci- intr-o ora am rezolvat destul, zic eu, pt. ca am platit taxa de urgenta pt cazier- este gata in 3 zile, miine il depun, adeverintele si caracterizarile de la servici au ajuns acasa cu sotul, la 16.00, miine la 9.00 la medicul de familie ne prezentam cu 10 euro si certificatul e gata, iar legalizarea actelor dureaza juma de ora la notarita din coltul strazii.
Deci eu zic 3 zile dupa ridicarea cazierului sa depun actele, nu mi se pare foarte greu.
Elena

Ultima speranta!

m34 spune:

Veronici, o alta varianta ar fi sa implici si sotul in partea birocratica, sa spunem, de rezolvare a actelor necesare. Astfel poate va sta si el cu sufletul la gura in timpul acesta si va aprecia si mai mult eforturile facute, care se pot transforma intr-o dragoste si mai mare pentru copilasul pe care il veti adopta. Sau poti sa il implici dupa acte, la cautarea unui copilas. Tu il cunosti mai bine si poti aprecia mai obiectiv cum sa procedezi.

Patri, asa cum sunt mame care au sentimentul matern mai mult sau mai putin accentuat (cu extreme in ambele parti...), tot asa sunt si barbatii. Daca ai familii prietene cu copii mici, urmareste reactiile tatilor in timp, inainte si dupa nasterea copiilor lor si ai sa ramai surprinsa cate griji isi fac unii dintre ei si cum isi dadacesc odraslele.

Sa dea Domnul sa aveti parte de copilasul dorit cat mai devreme