copii minune !!!!

lily spune:

"Originally posted by sinzi_ana


Pentru mine (si numai pentru mine) un copil minune , este un copil care iti da replici sa te lase cu gura cascata, scoase din capul lor propriu si personal, care face conexiuni extraordinare pentru varsta lui, care te uimeste prin ceea ce e el insusi, si nu printr-o memorie deosebita fortata la maxim de niste parinti!!

Si am cunoscut copii care au aceste calitati inca de la 1,6 ani!!!!

(asa by the way...DAvid are la gradinita un copil care la aproape 4 ani cistete fluent in engleza si in romana...asta mi se pare deosebit, desi nu crede nimeni ca e geniu...doar un copil precoce!!!) A fi minune, sau geniu e muuuuuuuuuuult mai complex!!!

Copiii de care povestesti tu, sunt dragalasi si intradevar peste medie...dar nu minuni..."

Bine spus!!! Uneori memorarea unor texte/imagini de catre un copil (mai tirziu elev/student) e considerata dovada de genialitate. Iar memorarea nu se produce instantaneu , unii parintii isi obliga copilasii in acest sens :-(
Insa imi place si mie sa ii privesc si ascult pe micuti cit sint de dragalasi. De ex emisiunea aceea "Copiii spun lucruri traznite" e preferata mea

Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)

liliac1 spune:

Foarte urat ceea ce spun unii despre acesti copii minunati!!
Intr-adevar este o adevarata incantare sa-i auzi pe acesti micuti stiind atat de multe la o varsta atat de frageda. Ceea ce nu inteleg este faptul ca noi, in loc sa-i admiram, dam cu maciuca. Adica sa moara capra vecinului, ce naiba!!!
Nu am vrut initial sa comentez dar din fericire sunt posesoarea unui copil minunat care la varsta de 1 an si 8 luni stie foarte multe!!
Nu intru in amanunte ca sa nu par laudaroasa, dar vreau sa explic ca nu o dreseaza nimeni si nu este maimutza, ci pur si simplu ne ocupam f. mult de ea si am incercat sa cultivam ceea ce are deja. Nu se face absolut nimic prin dresaj!!!
Ca sa se inteleaga f. bine: Andra vine si ne intreaba "Ce-i asta??" Iar noi raspundem cu calm si cu intelegere. Au fost lucruri pe care ea le-a numit mai apoi corect chiar daca a trecut ceva timp de cand nu le-am mai utilizat!
Nu este nici o problema ca copila mea ma intreaba de 10 ori ceva! Ii raspund de fiecare data ca si cum ar fi prima data cand ii raspund.
Si acum, pentru cei ce nu ma cred, va pot trimite pe mail daca vreti, o inregistrare de-a ei de la 1 an si 7 luni.

P.S. Am o prietena care are un baietel nascut fix in aceeasi zi cu fii-mea. Cand o auzea pe Andra o bushea plansul. Pentru ca baiatul ei inca nu spune nici mama, nici tata. Am incercat sa vorbesc cu ea si sa inteleg ce simte. Exact ca si altii, INVIDIE. Numai ca ei i-a trecut si a reusit sa vada ca baiatul ei are ceva extraordinar in el, este talentat si foarte intelegator. Totul e sa apreciezi ceea ce ai fara sa aduci acuze celor din jur!

Scuze pentru acest mesaj lung, as mai avea o gramada de adaugat dar e mai bine sa ma opresc aici.


Liliana& Andra-Maria

poze Andra Ghiberdica

filofteia spune:

Sunt minunati ... dar eu nu-mi doresc unul.
Copii prea dotati nu sunt fericiti... iar geniile in general nu traiesc prea mult... parca toata viata s-ar condensa in cei cativa ani...
Profesorul meu de romana spunea o vorba foarte adevarata " Cu cat stii mai putine cu atat esti mai fericit" ... si cata dreptate avea!

liliac1 spune:

Imi cer scuze daca cineva s-a simtit ofensat de postarea mea anterioara, dar vreau sa fac 2 precizari:
1. cand m-am referit la Invidie, m-am referit Strict la prietena mea si la alte persoane care ma cunosc Personal si care au avut curajul sa-mi recunoasca: "Sunt invidioasa!" Nu e vorba de absolut nimeni de pe forum...
2. Comparatia unui copil cu o maimutza sau cu un papagal dresat mi se pare ushor deplasata.

Si apoi, este stiut urmatorul lucru: prima etapa de invatzare este cea mecanica si se aplica nu numai in cazul copiilor ci si in cazul adultilor. Sau cel putin asa am studiat eu.
A se compara cu invatzarea unei limbi straine. Prima etapa este urmatoarea: mama este mother, fara sa se justifice cineva de ce este asa, istorie, etimologie, etc (un exemplu pueril, de altfel...) Daca stie altcineva altceva, rog sa ma contrazica...

super mami spune:

Un profesor de romana care spune elevilor :" Cu cat stii mai putine cu atat esti mai fericit" ??????
....ce pot sa zic ?
De-aia suntem cu totii atat de destepti si educati.
Ups, mai usor cu cititul, sa nu ne doara capul !Oricum, mesajul l-am postat cu totul si cu totul din alte motive.
Eu am avut alta reactie cand am vazut emisiunea. Oi fi eu mai...sensibila sa zic asa...mai usor de impresionat...sa zicem...Si btw cum ziceti voi...de cand minune si geniu inseamna acelasi lucru ?

Ira spune:

quote:

---

Originally posted by super mami

Eu nu vreau sa contrazic pe nimeni.
Dar, serios?
Chiar nu ti se pare neobisnuit ca un bb de 1 an si 10 luni sa stie alfabetul de la A la Z, sa numere pana la 20, sa stie sa citeasca cifrele si literele (toate), sa stie culorile (sa le zica nu sa le arate cu degetul) si sa cunoasca formele ?
Sau sa recunoasca 30 de picturi celebre, nume si autor ?

---

Super mami, si mie mi se pare frumoas, dar nu fff neobisnuit , eu cred ca daca te ocupi f mult de copil reusesti aproape orice cu el, copiii mici au o memorie fantastica.

Si a mea stia toate literele la 2 ani, cifrele, asta nu e ceva extraordinar, acum, de ex., stie sa imi arate pe harta toate provinciile Canadei, avem o harta mare in fata ordinatorului si ea imi arata : aici e Manitoba, aici e Quebec, aici e Saskatchewan, aici e Ontario, etc. Dar pentru asta a trebuit sa lucram cu ea. Dar este un copil normal, care, asa cum spunea mamica dulce, nu vrea sa faca pipi la olita si multe altele.

Sau tine minte cuvinte in bulgara de la ta-su pe care el mi le-a repetat mie de 50 ori si tot nu mi-au intrat in cap.

Eu nu consider ca dezvoltatul memoriei la copil este dresaj, ba mai mult, cred ca a-ti obisnui copilul sa stea cu fundul pe scaun la 2 ani 15 minute cu o carte in fata, in joaca, povestindu-i sau aratandu-i imagini si jocuri, il ajuta f mult, este f important in viata sa ai o putere de concentrare mare si sa nu-ti zboare mintea in 7 locuri simultan...

Poze

rox_dumitrescu spune:

Copilul meu are 1 an si nu pot sa ma laud ca face lucruri obisnuite, decat cele specifice varstei. Am si eu o parere, fara a avea pretentia ca este cea mai buna.Intr-adevar este frumos sa vezi un copil ca stie aceste lucruri, mai ales poate ,modul in care o face, cum comunica cunostintele sale. Copiii au insa o memorie fantastica si daca lucrezi din plin la asta ai toate sansele sa faca si ei aceleasi lucruri ca si respectivii copii. Matei al meu la 1 an ai lui recunoaste aproape toate lucrurile din casa, de pe strada (se uita la ele si mai nou arata si cu degetul).
Vreau sa va spun insa ce am vazut la o mamica cu fetita ei de 2 ani si 2 luni. Eram intr-un parc si erau multi copii prin jur, care mai de care, cu biciclete, in leagane, tobogane etc. Mamica respectiva statea pe banca cu o carticica pentru copii in mana si pe un ton foarte serios se chinuia sa invete pe fetita sa citeasca. Spunea ceva de genul: uite, aceasta este litera A, etc. Fetita probabil nu stia altceva sa faca si se supunea. Cand s-a apropiat o alta fetita cu un carucior cu o papusica s-a pus pe tipat. Ea nu vrea sa se joace cu alti copii de varsta ei. Si mamica era foarte mandra de ea, cum stie ea literele. Personal pe mine m-a incercat un sentiment de mila , jena nu stiu ceva foarte amestecat.Pana si afara in parc ii rapea din bucuria jocului, a copilariei. De ce nu-i ajungea cat o invata in casa?? Adevarul ca exista copii precoce pe care-i poti invata orice, cu o evolutie ulterioara pe masura sau nu.Dar exista si copii obisnuiti care mi se par chinuiti de mame sa faca niste lucruri impotriva naturii lor. Normal ca oricare mama isi doreste un copil precoce, care sa fie cel mai- cel mai dintre toti si incercam cu toate un sentiment de mandrie cand vedem ca poate face un lucru pe care un copil de aceeasi varsta cu el nu-l poate face. Si sentimentul de "invidie" exista la fiecare dintre noi (desi eu nu l-as numi chiar invidie) fie ca ne place sau nu sa recunoastem. In fond prin asta evoluam, tragem un ochi in ograda vecinului si ne spunem daca el poate face asta eu de ce sa nu pot.Eu ma numar printre persoanele cu memorie fantastica (ii uimeam pe toti cand eram copil, memoram si reproduceam lectii intregi cu punct si virgula). Si cu toate astea sunt un om obisnuit, cu o facultate terminata dar fara a fi ceva special sau geniu. Citeam pe undeva ca daca insisti ca si copilul sa invete diverse lucruri de mic, acel copil poate avea de suferit pe alte planuri, emotionale, de socializare.Iar faptul ca unele din noi am avut pareri diferite nu inseamna ca nu apreciem ce fac copiii respectivi sau ca-i punem la zid. Ne exprimam si noi punctul de vedere dar in acelasi timp intelegem ca alte mamici privesc prin alti ochi aceste cuceriri ale copiilor. Nu toate lucrurile sunt alb sau negru, exista si un pic de gri intre ele.

sinzi_ana spune:

quote:

---

Originally posted by rox_dumitrescu
[br.Eu ma numar printre persoanele cu memorie fantastica (ii uimeam pe toti cand eram copil, memoram si reproduceam lectii intregi cu punct si virgula). Si cu toate astea sunt un om obisnuit, cu o facultate terminata dar fara a fi ceva special sau geniu.

---

De asta poate sunt si eu asa inversunata pe parintii care isi forteaza asa copiii...
Eu la 2 ani stiam Luceafarul pe de rost...(si asta pt ca bunica si mama profe de romana si ziua mea de nastere e 15 iunie, ziua cand a murit Eminescu, ma carau la toate serbarile si ma puneau sa spun poezii intregi de Eminescu!!!)
Acum fac alergie cand aud ca il serbeaza pe Eminescu si desi pana la 5 ani cand altii copiii de abia bolboroseau Somnoroase pasarele, io stiam juma din opera lui, sunt chiar o mediocritate, nu prea ma omor cu toceala, si fac alergie la orice poezie de=a lui!!!

O memorie buna e o chestie, si inteligenta e cu totul alta mancare de peste!!!!! Normal ca fara memorie nu exista inteligenta, dar eu sper ca am sa ma opresc la timp, inainte sa ii umplu capul copilului meu cu ceva ce nu ii trebuie si nu ii foloseste la nimic (decat sa ma laud in parc!!!!)

Asta off topic...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi si David
Prin Mamaia si tati cu naufragiatul

La marea Neagra

Ira spune:

Eu nu cred ca exista parinti care isi chinuie copiii, exista parinti care se ocupa si parinti care nu se ocupa de copii. Si asta se vede de la o posta, eu fiind educatoare in acest moment am intalnit copii din ambele categorii si marturisesc ca cei din categoria nr. 2 nu sunt comozi nici pentru ceilalti copii, nici pentru parinti, nici pentru educatori, profesori, etc.

Eu cred ca daca-ti lasi copilul din mana de mic, lasat va fi orice ai face ulterior. E ok sa-l lasi la TV un pic, afara in parc mai mult, in camera singur ceva timp, dar, in plus, trebuie sa-i antrenezi si mintea ca numai mostenirea genetica nu e suficienta, altfel cum ar fi progresat rasa umana, daca nu prin un picut de efort ? Ca daca stateam numai in parc cu copiii ii adunam de prin copaci si in sec 21 .

Echilibrul e sfant : aurea mediocritas.

Poze

RaluD spune:

Oops, Emi a mea o sa fie din categoria "incomozi".
Nu cred ca are stofa de copil-minune si n-am de gand s-o frec pana iese untul din ea ca sa invete alfabetul la doi ani.

Dar ma surprinde prin asocierile pe care le face si prin modul in care "gandeste cu capusorul ei". Asta vreau s-o invat, sa fie o invingatoare. Restul, cu Dumnezeu inainte.

Nu spun ca e rau ca bb sa stie alfabetul la 2 ani. E foarte bine.
Si nu ma indoiesc ca acei copilasi de care s-a povestit sunt intr-adevar extrem de inteligenti si foarte scumpici. As fi mandra de ei daca as fi mamica lor.
Nu sunt adepta mediocritatii, dimpotriva, dar noi nu ne grabim, ca avem toata vietisoara noastra inainte.

N-o sa va spun ce stiam eu la 1 an si 9 luni, ca nu asta e rostul discutiei. O sa va spun insa ca nu m-a dresat nimeni, pur si simplu prindeam f repede si aveam dragoste de invatat.

Deci, tot respectul pentru copilasii care stiu asa multe si pentru parintii lor.
Noi ne multumim sa invatam cate ceva, sa ne jucam si fim fericiti.

Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica