Abuzul Domestic (2)
Raspunsuri - Pagina 8
sanziana72 spune:
quote:
Originally posted by rizzuca
Sanziana,de-abia dupa ce am trimis ce este scris mai sus,am vazut ce ai scris. Multumesc pentru toata povestea ta si pentru implicare,deja mi-e sufletul atat de greu...Aproape ca mi-au dat lacrimile...Nici nu stiu in ce parte sa o iau...
Parca mi se rupe sufletul!
Multumesc rizzuca.
Ce a fost a fost. Cum imi spunea o consiliera (oare exista cuvantul asta in romana !?), acum de mine depinde daca fac din asta un eveniment central al vietii mele ("biata femeie batuta", "victima") sau trec mai departe.
Iar eu zic ca am trecut mai departe.
Si tot consiliera imi spunea ca pot fi fericita ca mie nu mi-a mancat situatia asta decat doi ani din viata, dar sunt altele care suporta si cate 10 ani!
Toata situatia asta a avut si un cadou, fiica-mea, care e o dulceata de copil. Tot ce conteaza acum e sa fim fericite impreuna. Si eu zic ca suntem.
Sfatul meu e sa alegi fericirea completa si nu punctata cu suferinte.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
miria_cristina spune:
Oare barbatii care se manifesta asa au probleme psihice? Daca te-ai duce la un psiholog sau psihiatru ar trebui sa primesti sfaturi pentru tine sau pentru ei? Pentru ca ei sigut n-ar recunoaste ca au gresit, iar daca o fac gasesc motivatie in tine. Din ce citisem, nerecunoasterea unei boli psihice sau devieri de comportament intareste convingerea ca o ai.
Si daca ei sunt cu adevarat bolnavi nu exista un tratament? In fond, sunt si ei oameni si au si ei partile lor bune, ca doar pe alea le vezi la inceput.
Doar intrebam, sa nu ma intelegeti gresit si sa loviti in intrebarile mele ca nu le-am zis cu gand ofensator!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
cryssa29 spune:
Eu provin dintr-o familie unde a existat abuz domestic de cand m-am nascut. Ca persoanele care abuzeaza sunt sau nu bolnave psihic habar n-am. Personal, cred ca sunt carente in educatie,complexe, nesiguranta si alte scuze...Insa nu neg ca nu ar putea exista si deficiente psihice in unele cazuri.
Am avut un prieten/iubit, pe care l-am iubit de nu mai stiam de mine.Eram pe punctul de a ne casatori(cumparat verighete, arvunit totul)insa , in urma unei discutii mai aprinse, a lovit cu pumnul peretele, trecand pe langa fata mea. Acu' io nu stiu daca a gresit traiectoria sau nu, insa ma bucur ca nu m-a nimerit
si asha am lasat in urma totul, am plecat de langa el, am anulat totul. Am suferit ca un caine, ptr ca il iubeam cum nu-mi mai doresc vreodata sa iubesc, dar la el nu m-am mai intors, cu toate promisiunile posibile. Nu regret nimic, ptr ca stiu ce ar fi urmat...
Putere multa tuturor celor ce treceti prin aceasta suferinta!
ALINATXA spune:
Buna seara la toata lumea....Citind toate confesiunile fetelor m-am decis sa scriu si eu desii imi este un pic cam greu.Este pentru prima data in viata mea cand ma destainui la modul cel mai sincer posibil.Povestea mea are radacini adanci si foarte dureroase.Am sa incep cu inceputul.Am crescut intr-o familie in care violenta era la ordinea zilei....Tata efectiv imi maltrata mama...Eram martor la aproape toate disputele(dispute extrem de violente pe care nu mi le pot sterge din minte din acum).Mama mea o femeie deosebita a zis GATA pana aici in momentul in care invatatoarea mea a avertizat-o ca dorm pe banca(asta din cauza faptului ca mama ma lua in brate si dorema cine stie pe unde).Ala a fost momentul in care mama a constientizat ca deja sunt traumatizata si a decis sa plece impreuna cu mine.S-a luptat ca femeie singura .m-a educat,m-a cresut cum a stiu ea ca e mai bine si desigur tot ce a facut a facut ca mie sa imi fie bine.M-a educat ceva mia exigent si am cam fost privata de dragostea aia verbala.MA PUPA NUMAI IN SOMN.De AICI AU INCEPUT PROBLEMELE.AniI au trecut si m-am implicat intr-o relatie care sa dovedit a fii ata de bolnava.M-am agatat de acel barbat ptr ca imi arata atata dragoste(credeam eu).Dupa un an a inceput calvarul.El era nu posesiv ci extrem de posesiv....Daca mergeam undeva fara el la intoarecere ma mirosea din cap pana in picioare ptr a detecta eventual probde de infidelitate.Am fost maltrata fizic de acel animal intr-un stil barbar.Aproape ca era sa imi sparga un plaman.....M-a lasat jos fara puls.Nu stiu ce era in mintea mea de nu am luat hotararea atunci.Dupa incident plangea cu lacrimi de ii udau tricoul si imi pupa picioarele.Veneam acasa cu inima cat un purici,stresata ptr ce va urma....La un moment dat am inceput sa ripostez si sa dau si eu ptr a ma apara si ptr ai arata ca nu imi e frica de el.Mama simtea tot....Imi spunea ca ea simte ca el e un om blonav care imi face rau(desii eu il acopeream).nu pot sa redau exact gravitatea,brutalitatea,sangele rece de care el dadea dovada.Prima data cand am spus GATA el m-a amenintat ca el se omoara.Mi sa facut frica.Am renuntat......imi era mila de el dar il si uram in acelasi timp.O combinatie al dracului de periculoasa.In cele din urma am reusti sa ma autoanalizez si sa imi dau seama ca el incerca sa sie victima in toata ecuatia asta.Am realizat pentru prima data pericolul.Am fugit de el....Am fugit de tot.Nu ne lega nimic material asha ca mi-a fost ushor.Viata mea de atunci a luat alt curs.La 3 luni am cunoscut un alt barbat despre care pot spune ca il iubesc....Singurul barbat pe care l-am iubit vreodata.Am inceput impreuna un business,ne-am luat o casa,o mashina,am cladit ceva frumos.Numai ca si acum imi este frica de unele reactii de ale lui.Cand este nervos tipa,este fosrte irascibil are o personalitate extrem de puternica.Eu sunt elemenul de echilibru,eu sunt cea care de fiecare data cand avem o discutie aprinsa eu sunt cea concilianta si inteleapta.Sunt intelegatoare,incerc sa ila jut si sa ii explic ca excesul asta de furie si manifestarile astea nu sunt normale.Si aceste manifestari nu ma au neaparat pe mine in prim plan.....cateodata da....Nu ma jigneste ,nu ma loveste dar as vrea ca el sa faca un efort ptr a fii mai sensibil si mai intelegator.Chiar daca un tipat la prima vedere e lipsit de importanta mie imi da de gandit.Daca eu nu il provoc la o discutie ushor deranjata ptr el totul este ok.e genul de barbat care considera ca el are dreptate intotdeauna.Nu este de acord cu foarte multe chestii pe care eu vreau sa le fac.Chiar imi impune la modul"FACI CE VREI PUIU DAR GANDESTE-TE LA IMPACTUL ASUPRA RELATIEI NOASTRE".Daca fac acel lucru el este imbufnat 2-3 zile...II scot cu clestele un cuvant.Am nevoie de un sfat din partea voastra si o opinie daca se poate.....of va pup
http://pg.photos.yahoo.com/ph/naomi_creamy/my_photos
lorelei_19 spune:
Alinatxa, e cumplit prin ce-ai trecut si mai dureros e ca lantzul nu s-a inchis. Partenerul tau te manipuleaza, iti exploateaza sentimentele. Nu lasa sa se intample asha ceva, ci actioneaza, si asta inainte de a deveni iarasi victima. Nimeni nu are dreptul sa-si impuna punctul de vedere cu amenintari, chiar si de genul "asta afecteaza relatia". De aici pana la ... nici nu vreau sa ma gandesc mai departe, nu mai e mult. Incearca sa fii ferma si fa cum crezi tu ca-i mai bine si nu cum spune el. Daca reactioneaza mai violent, paraseste-l. Sa stii ca o viatza cu cearta si urlete nu e viatza. Si crezi ca toata viatza o sa ai resursele sa lupti cu un caracter ca asta? Dumnezeu sa te ocroteasca si sa-ti dea intelepciune sa iei hotararea cea mai buna pentru tine 
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
delphin spune:
Sanziana72,
Felicitari pt. puterea de a fugii si de a-ti salva copila.De a te salva pe tine!
M-am ingrozit citindu-ti povestea,sper ca intr-o zi sa-ti gasesti fericirea alaturi de cineva care sa va merite.
http://community.webshots.com/user/delphinoi
ALINATXA spune:
Multumesc Lorelai ptr incurajari.....SA STII CA EU SUNT CONTIENTA DE TOATE ASTEA......In consecinta va trebuii sa imi pun ordine in viata,prioritati,sa analizez,sa reflectez in ce directie ma voi indrepta.... Imi doresc enorm de mult un bebitza si Pana acum am tot evitat din cauzele mai sus mentionate......offfff e grea viatza asta mai ales cand se intampla astfel de lucruri
http://pg.photos.yahoo.com/ph/naomi_creamy/my_photos
lorelei_19 spune:
ALINATXA, bine ca esti constienta de toate astea, de aici pana la a intreprinde ceva, nu e drum lung. Mult succes si intelepciune.
In privinta copilului, nu fa greseala asta. Lasa sa fie tatal copiilor tai doar pe acela care te iubeste asha cum esti tu, cu toate defectele si calitatile tale, care te respecta pe tine si in consecinta dorintele tale, si care nu te-ar atinge- vorba bunica-mii, nici cu o floare. Ai grija de tine
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
sanziana72 spune:
Multumesc delphin pentru compasiune. Si eu sper sa ii gasesc un tata adevarat Marinei. Desi pentru moment nu prea ma tenteaza o noua relatie.
ALINATXA, regasesc o parte din fostele mele problemele in povestirea ta.
Cat despre ultima ta relatie, e clar ca incearca sa te manipuleze si sa te santajeze.
Cineva ca iti cere dovezi de dragoste sau sa sacrifici anumite lucruri in numele ei, nu stiu ce inseamna sa iubesti.
Are dreptate lorelei, daca faci un copil, fa-l cu cineva care sa va merite. Eu si acum imi pun intrebari daca nu i-l va mosteni pe el, daca nu va ramane traumatizata in urma violentelor suferite cand era inca in burta...
Toti imi spun ca fetita mea va suferi ca nu are tata. Dar te intreb pe tine, ce e mai bine. O viata cu un tata violent sau una fara ?
Ii voi povesti desprea tatal ei, fara sa insist pe problemele lui, dar de aici pana la a i-o lasa din cand in cand in grija e cale lunga.
Uneori ma intreb daca oamenii sunt orbi sau pur si simplu nu isi inchipuie ce inseamna de ma pot sfatui sa tin legatura cu tatal pentru fetita.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
Elise spune:
Mi s-a reprosat, pe un alt topic, ca sustin ca "nu iubim dupa merite".
Si ca asta inseamna ca sint oarecum masochista, pentru ca altfel as iubi doar barbati care se poarta bine cu mine.
Daca n-as fi masdochista sau martira, as stii ca doar eu contez.
Mai exact, am fost trimisa sa citesc povestirile voastre.
Si le-am citit.
Sint, intr-adevar, lucruri prin care eu n-am trecut.
Dar imi imaginez ca, daca as trece, as suferi deopotriva pentru mine si pentru el: si pentru ce ni se intimpla.
As incerca sa gasesc o solutie, sa lupt pentru casnicia mea, inainte sa imi iau bagajele sa plec, pentru ca "doar eu contez".
Voi stiti mai bine - e cazul, sau nu e cazul sa incerci sa ajuti "animalul", daca il iubesti?
E patologic sa incerci sa iti salvezi casnicia?
Sinteti adeptele metodei de a pleca de la inceputul cosmarului, pe motiv ca nu-ti mai e bine si punct?
Si ca in fond "doar te-ai casatorit cu el", nu l-ai infiat, deci de ce sa-l mai ajuti daca e defect?
Elise